Seria Psyvariar nu era foarte cunoscută europenilor, dar în Japonia a rupt, când a apărut pe aparatele arcade la începutul anilor 2000, apoi a evoluat pe PlayStation 2. Publicat inițial de Taito, expertă în scrolling shootere de genul Un Squadron, River Raid, Twin Hawk, 1942 sau Batsugun, plus cel mai bun, DoDonPachi, Psyvariar s-a bucurat de super succes în Japonia.
Psyvariar 3 aparține unei categorii de jocuri care îți oferă totul de la un vertical scrolling shooter sau cum spuneam noi, joc șmecher cu năvuță, pentru că primele ore petrecute în compania lui pot fi nu doar confuze, ci aproape alienante pentru un jucător obișnuit cu logica tradițională a shoot’em up-urilor, logică ce spune că trebuie să elimini amenințările cât mai repede, să cureți ecranul, să controlezi haosul, să supraviețuiești prin disciplină și precizie.
Doar că Psyvariar 3 îți ia toate reflexele acestea și le întoarce împotriva ta până în punctul în care începi să ai senzația că joci greșit nu pentru că nu ești suficient de bun, ci pentru că nu ai înțeles încă ce îți cere jocul de fapt. Adică vei vedea că nu trebuie să te ferești de toată ploaia aia de gloanțe care vin spre tine din toate părțile.
Fix în acest punct apare ruptura care transformă experiența, pentru că Psyvariar 3 nu este, în esență, un joc despre distrugerea inamicilor, ci un joc despre apropierea obsesivă de pericol, despre acel act aproape absurd de a rămâne lipit de glonț până când moartea începe să semene cu muzica, iar muzica începe să semene cu un ritm interior pe care jocul îl construiește lent, aproape hipnotic, în mintea ta.
În primele două ore am avut constant senzația că ceva lipsește. Ecranele păreau prea goale, intervalele dintre valurile de inamici păreau ciudat de lungi, iar instinctul format de zeci de alte STG-uri îmi spunea fără oprire să termin întâlnirile cât mai rapid posibil. Numai că Psyvariar 3 nu vrea asta de la tine. De fapt, jocul aproape te pedepsește pentru eficiență, dacă elimini inamicii prea repede, rămâi fără ceea ce reprezintă adevărata resursă a jocului: gloanțele.
„LEVEL-UP, LEVEL-UP, LEVE-LEVE-LEVE-LEVEL-UP”
Jocul îți oferă gloanțele pe post de combustibil, de kerosen, că tot e criză mondială, să moară Gibilan! Întregul sistem al jocului gravitează în jurul ideii de grazing, de buzzing, de apropiere milimetrică de proiectile, iar cu fiecare glonț atins la limită crește experiența necesară pentru level-up-uri, iar fiecare level-up activează pentru câteva secunde un scut de invulnerabilitate care schimbă complet felul în care citești ecranul. Asta pentru că în momentul în care înțelegi mecanica aceasta, în momentul în care auzi vocea aceea robotică repetând aproape maniacal „LEVEL-UP, LEVEL-UP, LEVE-LEVE-LEVE-LEVEL-UP”, ceva se rupe în mintea ta și realizezi că Psyvariar 3 nu vrea să te ferești infernul de pe ecran, ci vrea să intri direct în el.
Și nu cred că am mai întâlnit multe shoot’em up-uri care să transforme atât de radical relația psihologică dintre jucător și glonț.
Apoi, apare un moment foarte precis în care totul începe să funcționeze, un moment aproape fizic, în care obții primul scut într-o secțiune aglomerată și în loc să fugi instinctiv din calea proiectilelor faci exact opusul: te arunci în cel mai dens roi de foc inamic pe care îl găsești, lovești emițătoarele de gloanțe în plină invulnerabilitate, bagi level-up după level-up și pentru câteva secunde jocul încetează să mai fie un bullet hell tradițional și devine altceva, devine aproape un dans abstract construit din risc, moment și euforie electronică. Și uite așa te trezești că ai level 999.
Iar ceea ce este fascinant la Psyvariar 3 este că această stare nu apare accidental, ci este susținută de aproape fiecare sistem al jocului, inclusiv de Neutrino Rate, o mecanică pe care mulți jucători probabil nici nu o vor înțelege complet în primele sesiuni, dar care dictează de fapt viteza cu care poți întreține această transă a level-up-urilor și a chain shield-urilor. De exemplu, atunci când rata este ridicată ai senzația că jocul te împinge înainte, că îți permite să dansezi prin ecran într-un flux aproape neîntrerupt de invulnerabilitate și agresiune, iar atunci când scade, ritmul se prăbușește brusc și ești obligat să redevii precaut, să alegi ținte, să gândești ruta, să reconstruiești lanțul. Dacă îl înțelegi, îl termini într-o oră, având 7 zone, însă jocul îți oferă multe variante, arcade, cea de timp, cea cu o singură viață, să strângi cât mai multe puncte vreme de două minute.
Aici simți că vine frumusețea aproape perversă a jocului, cum zice și mizeria aia de melodie, cu ce perversă ești viață și rea. Psyvariar 3 te întoarce tot timpul, dar nu în sensul steril și matematic pe care îl au uneori shoot’em up-urile obsesive după scor, ci într-un mod organic, aproape muzical, pentru că fiecare secțiune a jocului începe să semene cu o partitură pe care o înveți treptat/ Și n-o faci pentru a memora niște mișcări perfecte, ci pentru a înțelege unde trebuie să accelerezi și unde să lași inamicii în viață.
Soundtrack-ul este esențial
Jocul nu are acea muzică agresivă și triumfătoare pe care multe shoot’em up-uri o folosesc pentru a amplifica adrenalina, ci o coloană sonoră aproape melancolică și plutitoare, care transformă sesiunile lungi într-o stare ciudată de meditație electronică. Zona sau Area 02, în special, are genul acela de muzică ce pare că nu acompaniază gameplay-ul, ci îl explică emoțional. Și poate că pare ridicol să spui despre un shoot’em up că te poate emoționa ca în manelele de 2 lei sau ca-n Raining Blood de la Slayer, dar există momente în Psyvariar 3 în care imaginea, ritmul level-up-urilor, sunetul buzzing-ului și soundtrack-ul se sincronizează atât de perfect încât jocul încetează să mai pară un simplu arcade shooter și începe să semene cu o stare mentală.
Poate că ăsta e și motivul pentru care Psyvariar 3 nu va fi niciodată un joc universal iubit. Cere prea mult abandon din partea jucătorului, îți cere să renunți la reflexele construite de alte STG-uri, să accepți ideea că uneori nu trebuie să distrugi imediat amenințarea, că uneori cel mai sigur loc de pe ecran este chiar în interiorul haosului. Și dacă nu accepți pactul acesta, jocul poate părea gol, frustrant sau pur și simplu greșit construit.
Dar dacă îl accepți, dacă intri în ritmul lui, dacă începi să auzi „LEVEL-UP” nu ca pe o notificare mecanică, ci ca pe pulsul intern al întregii experiențe, atunci Psyvariar 3 devine ceva rar: un shoot’em up care te roagă să dansezi în interiorul lui.
Psyvariar 3 este disponibil din 20 mai pe PlayStation 5, PC (Steam), Xbox Series S|X, Nintendo Switch
- Gen: Action, Retro Arcade, Shoot’em Up
- Lansare: 20.05.2026
- Studio: Banana Bytes, Red Art Studios
- Distribuitor: Red Art Games, SUCCESS Corp.
- Platforme: PlayStation 5, PC (Steam), Xbox Series S|X, Nintendo Switch
- Clasificare: 7+
- Sistem de testare: PlayStation 5 Pro
- Sinopsis: „Joacă drept unul dintre cei 7 piloți în acest sequel captivant al unui clasic SHMUP. A sosit momentul ca o nouă generație de Psyvariari să se ridice… și să salveze omenirea.”
