Editura Trei publică Fiicele mării, primul volum al seriei Sea Stone Sisters, semnată de scriitoarea britanică Eleanor Buchanan. Construită în jurul destinelor a patru surori și a unei legende care străbate milenii, seria Sea Stone Sisters urmărește felul în care trecutul modelează viețile generațiilor următoare și continuă să influențeze prezentul. Publicat în Marea Britanie de Headline Review, primul roman îi poartă pe cititori din Scoția în Ceylon (actuala Sri Lanka), Australia și Londra, într-o poveste despre familie, memorie și secrete moștenite. Primul roman al seriei urmărește destinele a două femei separate de aproape un secol, dar unite de o veche legendă care își face simțite ecourile peste generații.
Povestea începe în anul 2800 î.Hr., când, potrivit legendei aflate la originea romanului, un tată ridică patru pietre pe promontoriul Skara pentru a-și călăuzi fiicele răpite înapoi acasă și rostește un blestem asupra celui care le va muta: „Blestemat să fie cel care le va răsturna, a strigat el după ce pietrele au fost înălțate. Familia îi va fi distrusă, așa cum fusese a lui, copiii îi vor fi împrăștiați peste mări și țări, fără să mai aibă vreodată un cămin, până când toate fiicele sale vor fi din nou împreună acasă.”
În Scoția anului 1931, Charles Blackmore răstoarnă pietrele străvechi din peninsula Skara pentru că „stricau priveliștea” din fața reședinței pe care o construiește pentru familia sa. Curând, averea familiei se pierde, mama fetelor moare, tatăl se îneacă în alcool, iar cele patru fiice sunt nevoite să-și părăsească locuința, luând cu ele doar inelele făcute din colierul mamei lor. „Amelia desfăcuse cele patru pietre din colier și le transformase în inele pe care fiicele sale să le poarte în amintirea ei. (…) Daisy, cea mai mică dintre surori, avea safirul, Lily, piatra-lunii. Amelia i-a dat gresia lui Rose, iar lui Iris, opalul, cu adâncurile lui albastre strălucitoare, într-o montură simplă din aur.”
Cea mai mare dintre surori, Iris, pornește spre Ceylon, apoi spre Australia, în speranța că unchiul ei va putea salva familia, atunci când acasă totul e pierdut.
În prezent, Roz Chatton părăsește Australia și se stabilește la Londra după moartea mamei sale. Într-un anticariat descoperă un tablou cu pietrele din Skara, de la care nu-și poate lua ochii, dar pe care nici nu-și permite să-l cumpere. Tabloul o atrage într-un mod inexplicabil și pare să existe o legătură misterioasă între el și inelul găsit printre lucrurile mamei. Încercând să afle povestea tabloului, Roz descoperă o istorie de familie pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată.
Fiicele mării a atras atenția editorilor internaționali încă dinainte de publicare, drepturile de traducere ale cărții fiind vândute imediat în 19 țări. Romanul a fost întâmpinat cu entuziasm de scriitoare precum Santa Montefiore, Karen Swan, Fiona Valpy și Clare Flynn, care au remarcat construcția amplă a poveștii și forța atmosferei. Santa Montefiore îl descrie drept „un roman imprevizibil și imposibil de lăsat din mână… o lectură excepțională”, iar Karen Swan, îl apreciază pentru că este un roman „construit cu inteligență pe mai multe straturi și deosebit de captivant”.
Romanul se distinge nu doar prin construcția amplă a poveștii și naturalețea cu care autoarea împletește trecutul și prezentul, ci și prin felul în care călătoria și locurile devin parte din destinul personajelor.
Eleanor Buchanan a petrecut mulți ani călătorind prin lume, iar pasiunea sa pentru locuri inedite, istoria și poveștile pe care le ascund se reflectă în seria Sea Stone Sisters. Autoarea locuiește în York, dar continuă să caute, ori de câte ori are ocazia, locuri care pot deveni inspirație pentru romanele sale. Eleanor Buchanan deține, de altfel, și un doctorat în Studii Medievale la Universitatea din York, obținut în 2004, cu o teză despre percepția spațiului public în Yorkul medieval târziu și al epocii moderne timpurii. Cercetările sale asupra vieții cotidiene și a spațiului urban din acea perioadă au stat la baza romanelor sale istorice, în care trecutul și prezentul se întrepătrund.
Legătura autoarei cu ținuturile din roman are și o dimensiune personală. Aflăm de la finalul cărții că în anii 1870, străbunicul ei a fost detașat în serviciul public din Ceylon, de unde trimitea regulat scrisori familiei sale – scrisori păstrate și publicate ulterior, sub titlul Grandfather’s Snakebite. În aceeași perioadă, străbunica ei dinspre mamă pornea spre Australia, dând startul unei tradiții familiale de călătorie între Australia și Scoția pe care Eleanor Buchanan a continuat-o. Deși nu i-a cunoscut niciodată pe cei doi străbunici, autoarea mărturisește că relatările și povestea lor i-au oferit, fără să știe, o parte din inspirația pentru destinul personajului Iris.
Fiicele mării de Eleanor Buchanan deschide seria Sea Stone Sisters, o poveste despre familie, memorie, dragoste și legăturile care continuă să unească destinele oamenilor dincolo de timp și de distanță.
