Am să încep recenzia un pic diferit față ce cum o fac de obicei. Nu înseamnă că nu voi începe cu povestea, deoarece acela este primul lucru pe care îl analizez și pe care vi-l prezint. Ci doar că doresc să împărtășesc cu voi faptul că aceasta este una din cele mai grele recenzii pe care le-am scris, și nu este din cauză că nu mi se pare bun jocul, ci datorită importanței acestui titlu asupra industriei și istoriei jocurilor video. În rândurile ce urmează am să vă explic cât de important a fost jocul original ce a fost lansat pe 24 septembrie 2001.
Seria a început în anul 1996, iar jocul în sine a fost produs în 3 ani, fiind lansat pe 24 februarie 1999. Jocul a fost creat de către așa numita Team Silent, o echipă mică de programatori din cadrul Konami Computer Entertainment Tokyo. Scopul inițial a fost acela de a produce un joc ce avea să aibă succes în Statele Unite ale Americii, iar pentru a putea atinge acest obiectiv, era nevoie ca jocul să aibă anumite calități de „Hollywood”. Dar, compania nu era sigură cum să obțină acest rezultat dorit, iar pe decursul anilor și-au pierdut interesul în proiect. Deoarece nu aveau habar cum să procedeze cu jocul și nu erau siguri de succesul acestuia, compania le-a dat libertate creativă absolută micuței echipe iar aceasta, din dorința de a crea ceva memorabil, a ignorat complet scopul inițial al jocului și s-au concentrat pe ideea de a face un titlu emoționant.
Astfel, Team Silent a optat să facă un joc video într-un gen complet nou pentru industrie: horror psihologic, cu accentul pe frica față de necunoscut. Mare parte din poveste este vagă iar detaliile sau informațiile contradictorii din joc nu sunt o greșeală din partea scenariștilor, ci au fost scrise cu intenția de a crea confuzie în rândul jucătorilor, de a-i lăsa în „ceață”, ca aceștia să interpreteze evenimentele și semnificațiile acestora.
Primul joc din franciză îl urmărește pe Harry Mason în timp ce aceasta își caută fiica adoptată, Cheryl, care a dispărut în urma unui accident rutier în care ea și protagonistul au fost implicați la marginea orașului Silent Hill. În căutarea sa, Harry se va înfrunta cu ororile unui oraș înghețat în timp, cu practici sinistre, un trecut desprins din cele mai înfricoșătoare filme de groază și un cult ce și-a înfipt ghearele adânc în această comunitate fictivă din statul Maine. Orășelul este acoperit de o pătură de ceață deasă, ce pare să afecteze mai mult decât vizibilitatea, deoarece creaturi tenebroase au început să cutreiere străzile Silent Hill-ului, iar în cele mai negre momente, realitatea se evaporă și lasă loc unui oraș paralel, ce pare a fi o reflexie ruginită, degradată și toxică a locației.
Un element din primul joc care a devenit eponim cu seria este ceața deasă. Acest element nu a fost intenționat, ci a fost rezultatul limitărilor tehnice ale timpului, deoarece consola pe care a fost lansat primul titlu, anume primul PlayStation, nu putea să randeze foarte multe obiecte și nici nu avea o distanța de randare mare. Astfel, pentru a masca aceste limitări tehnologice, echipa a creat ceața să mascheze texturile și obiectele ce se încărcau în depărtare.
Primul Silent Hill a avut succes în rândul criticilor și a vândut aproximativ 2 milioane de copii, ceea ce pentru 1999 este foarte mult. Datorită genului jocului și a schemei de control tip tanc, mulți au comparat titlul cu Resident Evil, iar unii l-au considerat a fi răspunsul dat de Konami celor de la Capcom. Exact ca și seria Resident Evil, Silent Hill a avut mai multe continuări, culminând cu al patrulea joc, cunoscut sub numele de The Room. După acest titlu, seria a fost predată studio-urilor din Occident pentru a face jocuri noi, însă acestea (Homecoming și Downpour) nu au reușit să atingă nivelul de calitate impus de către titlurile precedente.
Dintre primele 4 jocuri ale francizei, cel care este îndrăgit de către fani și care este considerat ca fiind unul din cele mai bune jocuri horror create vreodată este Silent Hill 2. Deși a fost continuarea seriei, acesta nu a avut nici o legătură cu primul joc, cu excepția faptului că acțiunea are loc în același oraș pe care Harry l-a cutreierat căutând-o pe Cheryl. Astfel, nici un jucător nu a fost nevoit să parcurgă primul titlu pentru a se bucura de continuarea ce a ieșit în 2001, aceasta fiind o experiență de sine stătătoare.
Poate vă întrebați de ce este considerat al doilea joc din serie ca fiind unul din cele mai bune ale genului? Acest lucru se datorează poveștii și temelor pe care aceasta le abordează și pe care urmează să le discutăm în detaliu. Însă este important de menționat că acest remake al titlului îndrăgit nu a fost fără probleme. Fanii seriei și-au pierdut demult încrederea în Konami, dezvoltatorul original și distribuitorul jocului, care a ales să licențieze franciza în diverse industrii (precum jocurile pachinko) în loc să facă jocuri noi. Fanii au fost reticenți când remake-ul a fost anunțat și din cauza dezvoltatorului ales de către Konami pentru a face acest remake: Bloober Team.
Acest dezvoltator este un studio polonez ce s-a specializat în titluri horror, fiind compania care a creat lumile înfricoșătoare din seria Layers of Fear, The Medium (al cărui inspirație a fost chiar seria Silent Hill), Observer și Blair Witch. Toate aceste jocuri sunt bune, dar mulți critici le considera că urmează o formulă bătută în cuie, iar unele decizii creative ar fi adus un detriment genului horror (plus unele controverse din The Medium legate de sănătatea mintală sau victimele infracțiunilor sexuale). Le pot spune tuturor fanilor seriei că nu au avut de ce să își facă griji, deoarece dezvoltatorul și-a făcut temele și a lucrat îndeaproape cu Konami pentru a face cinste jocului din 2001. Aceștia au reușit să aducă la viață viziunea inițială a lui Masashi Tsuboyama, regizorul titlului ce a ieșit acum 23 de ani, iar lucrurile pe care le-au adăugat nu numai că au sens, dar reușesc să transmită anumite stări pe care Masashi Tsuboyama nu a reușit datorită limitărilor tehnologice. Așa cum v-am obișnuit până acum, începem cu povestea.
O scrisoare pierdută
Povestea celui de-al doilea joc, și implicit a remake-ului, îl are ca protagonist pe James Sunderland care se întoarce în Silent Hill după ce primește o scrisoare misterioasă de la soția sa, care a murit în urmă cu 3 ani de o boală nespecificată. Aceasta îl invită în micuțul orășel din Maine, spunându-i că îl așteaptă în locul lor special din Silent Hill. Astfel, James pleacă în căutarea unor răspunsuri și cu speranța că soția sa, Maria, ar fi în viață. Pe decursul căutării sale, James va întâlni diferite persoane care au fost „chemate” în micuțul oraș învăluit de ceață, fiecare cu un trecut întunecat.
Este greu să discuți o poveste de acum 23 de ani fără să dezvălui prea multe. Deși jocul original a ieșit cu mult timp în urmă, firul său narativ este la fel de important astăzi cum a fost în 2001. Jocul abordează o problemă puțin discutată în Europa de Est, anume sănătatea mintală. Fiecare personaj are probleme grave și traume care nu au fost înțelese, iar orășelul acționează ca un catalizator asupra acestora, intensificându-le și obligându-i pe fiecare să le înfrunte. James a reprimat memorii dureroase, Angela a suferit orori de nedescris iar Eddie este rezultatul batjocurii constante. Știu că acum este la modă să fie avertizări de conținut pentru anumite lucruri, ca cititorul/spectatorul/jucătorul să fie în cunoștință de cauză cu privire la conținut, așa că îi avertizez pe toți: Silent Hill 2 discută și prezintă teme foarte întunecate. Omorul, violul și sinuciderea sunt doar câteva dintre acestea, iar ele sunt aprofundate astfel încât jucătorul să înțeleagă atât cauzele cât și rezultatele.
Așa cum am spus mai sus, Silent Hill își asumă rolul unui catalizator dar este în același timp și un far ce atrage sufletele pierdute ce se află într-o stare de conflict intern. Pe decursul francizei, singurul personaj care a „simțit” chemarea micuțului orășel fără a avea o afecțiune psihică sau un trecut dubios din punct de vedere moral este Harry Mason în primul joc. În rest, toți protagoniștii au avut demoni interiori pe care au trebuit să îi înfrunte eventual, și de pe urma cărora au evoluat ca persoane. Astfel, Silent Hill ajunge să fie un soi de pește undițar, ce se hrănește cu durerea, agonia și conflictul intern al diferitelor persoane. Iar pentru a se asigura că victimele suferă cât mai mult, orașul se transformă în iadul personal al fiecărui personaj care-i calcă pe străzi.
Dacă în cazul lui Harry monștri din Silent Hill aveau un aspect demonic în primul joc, în Silent Hill 2 aceștia sunt reprezentări extreme ale corpului uman și ale fetișurilor. Datorită unor dorințe suprimate, și a unei abilități de comunicare slabe, fanteziile lui James au prins viață într-un mod grotesc, iar acesta trebuie să le facă față (sau nu, deoarece are tot timpul opțiunea să fugă) pentru a afla adevărul. Astfel, ajungem să înțelegem că ceea ce se înfățișează protagonistului nostru ca o „asistentă sexy” fără chip și cu apucări de ucigaș în serie, s-ar putea să nu îmbrace aceiași formă pentru Angela sau Eddie. Dar cum am menționat că James are opțiunea de a fugi din calea acestora, el poate alege și să le înfrunte în mod direct.
Din coșmar în fantezie
Sistemul de luptă al jocului original era șubred, chiar și în cele mai bune momente ale jocului. Tehnologia de la începutul celui de-al doilea mileniu nu a permis dezvoltatorului original să implementeze un sistem complex de luptă, dar acesta nici nu ar fi avut sens în cadrul poveștii. Din fericire, acesta a fost îmbunătățit considerabil pentru acest remake, dar să nu aveți așteptări ca James să aibă abilitățile sau reflexele lui Leon S. Kennedy din Resident Evil. Spre deosebire de acel protagonist, care a fost un polițist, agent secret și a participat la nenumărate operațiuni în mijlocul zonelor infectate de zombi, James este doar un om. Nu are abilități extraordinare, nu poate să nimerească orice țintă cu orice armă de foc, iar stilul său de luptă este barbar, bazându-se pe lovituri puternice și stângace efectuate cu orice obiect contondent pe care îl poate găsi în mediul înconjurător, de la o bucată de lemn pe care a rupt-o de la un geam la diverse țevi pe care le rupe.
Dacă în titlul original din 2001 sistemul de țintire era automat, aici avem autonomia să putem ținti oriunde cu arma. Exact ca în urmă cu 23 de ani, muniția este la fel de rară, iar principala dilemă a jucătorului este dacă să se folosească de aceasta în lupta cu un inamic simplu sau dacă să o păstreze pentru un eventual boss. Cu privire la boși, confruntările cu aceștia au fost regândite oarecum pentru remake. Toate sunt memorabile, iar una din cele mai dezamăgitoare din titlul original a devenit lupta care mi-a crescut pulsul cel mai rapid și sunt sigur că aceasta mi-a schimbat părerea despre dulapurile de refrigerare și maturare a cărnii.
Dar îmbunătățirile nu s-au limitat numai la confruntările cu diverșii dușmani. Puzzle-urile, ce aveau tendința să folosească o logică obscură sau să fie anevoioase datorită sumedeniei de meniuri ce trebuiau parcurse, au fost oarecum simplificate. Dacă pentru un puzzle de acum 23 de ani trebuia să ai un IQ de 200 pentru a deduce din prima soluția, în varianta modernă acestea folosesc o logică ce este la îndemâna majorității. De asemenea, rezolvarea lor a devenit simplă și intuitivă și datorită schimbărilor aduse meniurilor, deoarece acum obiectele cheie ce sunt necesare pentru a rezolva un puzzle pot fi activate direct din interfața puzzle-ului, nemaifiind necesar să parcurgem nșpe meniuri. Puzzle-uri noi au fost adăugate atât în locații vechi cât și în secțiunile noi din Silent Hill, iar unele vechi au fost regândite pentru a se putea îmbina cu noul stil al orașului.
Născut dintr-o dorință
Pe lângă aspectul vizual al jocului, ce a fost considerabil îmbunătățit față de cel din 2001, Bloober team a făcut tot posibilul pentru a permite tuturor jucătorilor să experimenteze acest remake. Setările de la începutul jocului au o sumedenie de opțiuni de accesibilitate, ce permit oricărei persoane să se bucure de Silent Hill 2. Pe lângă cele clasice privind subtitrările, titlul are și opțiuni de font special pentru persoanele cu dislexie, împreună cu moduri diferite pentru persoanele care suferă de daltonism.
Unde mi se pare că strălucește cu adevărat jocul este la atmosferă. Atmosfera este deseori apăsătoare și claustrofobă, iar frica de întuneric sau de necunoscut este accentuată de către designul superb al sunetului. Echipa de la Bloober a reușit să creeze reacții pavloviene din simple sunete. Când am intrat inițial în penitenciarul din a doua jumătate a jocului am auzit ceea ce pot descrie ca fiind „ceva” ce se furișa pe tavan. Doar sunetul a fost de ajuns să îmi dea o stare de frică și anxietate, iar eu eram aproape să mă întorc și să ies din penitenciar (însă știind ce mă aștepta afară, am decis să îmi iau inima în dinți și să înfrunt ce orori mi-au pregătit dezvoltatorii). Ceața densă ce acoperă orașul nu permite jucătorului să vadă mai mult de 5 metri în față, dar șoaptele, gemetele și sunetele „ude” se aud clar și permit să identifici unde ar fi sursa fiecărui sunet. Pe lângă aceste sunete ambientale, coloana sonoră este perfectă. Aceasta este o versiune remasterizată ce a fost compusă de către compozitorul original: Akira Yamaoka. Nu știu cum face, dar reușește să facă orice coloană sonoră a unui joc memorabilă, iar clasicul cântec al Laurei (Laura`s Emotions) și-a câștigat locul în playlist-ul meu pentru drumurile lungi făcute în zori de zi.
Referitor la scenariu și prestanța actorilor, aceasta este impecabilă. Scenariul și replicile au rămas în proporție de 95% aceleași ca în versiunea originală a jocului, dar prestanța actorilor le elevează la nivelul unei lucrări de ale lui David Lynch. Conversațiile rigide ale lui James cu Angela sau Eddie s-ar potrivi de minune în faimosul Twin Peaks, și deși nu folosesc convenții moderne, sunt la fel de plăcute la cele din Alan Wake 2 (însă probabil nu la fel de memorabile).
În concluzie, ca fan al jocului original și al francizei, sunt mulțumit de modul în care titlul a fost modernizat. Acesta împreună cu remake-urile la Dead Space și Resident Evil 2 din 2023 sunt noile standarde pentru remake-uri, care nu trebuie doar să înțeleagă materialul sursă, ci să îl modernizeze într-un mod care să respecte creația originală, iar ceea ce adaugă trebuie să aducă la viață viziunea originală a creatorului ce nu putea fi realizată la vremea titlului original, datorită limitărilor tehnice. Ca atare, invit atât fanii seriei cât și cei care doresc să experimenteze această franciză să încerce această variantă modernizată de către echipa de la Bloober.
Silent Hill 2 este distribuit în România prin intermediul celor de la CD Media, care ne-au oferit un cod de recenzie pentru PlayStation5 și este disponibil din 8 Octombrie 2024 pe PlayStation5 și PC prin Steam.
Gen: Horor
Lansare: 08.10.2024
Studio: Bloober Team SA, Konami
Distribuitor: CD Media S.E. (România), Konami
Platforme: PlayStation 5, PC
Clasificare: 18+
Sistem de testare: PlayStation 5
Sinopsis: După ce a primit o scrisoare de la soția sa decedată, James se îndreaptă spre locul unde au împărtășit atâtea amintiri, în speranța de a o mai vedea o data: Silent Hill. Acolo, pe malul lacului, găsește o femeie care seamănă ciudat de mult cu ea.
“Numele meu… este Maria”, zâmbește femeia.
Fața, vocea… este exact ca ea.
Revedeți un horror de supraviețuire psihologica iconic, Silent Hill 2 vine pe PlayStation 5
Experimentați o clasa de master în horror de supraviețuire psihologica – lăudat ca fiind cel mai bun din serie – pe cel mai nou hardware cu imagini înfiorătoare și sunete viscerale.
Preia rolul lui James Sunderland și aventurează-te în orașul Silent Hill, în mare parte pustiu, în acest remake foarte așteptat al clasicului din 2001. Atras în acest loc misterios de o scrisoare de la soția sa, care a murit cu trei ani înainte, James caută în oraș indicii despre motivul pentru care a primit aceasta scrisoare imposibilă.
Intră într-o lume de vis și întâlnește monștri întortocheați, amenințătorul Red Pyramid Thing și o distribuție extraordinara de personaje care se luptă cu trecutul lor.
Pe măsura ce James se va împacă cu propriile tulburări, va rămâne cu o singura întrebare – de ce a venit cu adevărat în Silent Hill?
