Anul 2024 a fost un an interesant din perspectiva jocurilor video. Dacă în 2023 am fost bombardați cu atâtea jocuri bune încât nu am știut pe care să le alegem, anul 2024 a părut mai sărăcăcios. Chiar și așa, anul curent nu a fost unul rău, deoarece am avut calitate în loc de cantitate. Unul din titlurile pe care îl recomand cu drag pentru fanii Nintendo este The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom.
Este The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom primul joc în care Zelda este protagonistul?
Nu sunt sigur câți din voi ați știut că noul joc din franciză nu este prima dată când prințesa eponimă este protagonistul jocului. Nu este nici măcar primul titlu în care Zelda îl salvează pe Link. Această reușită revine jocului The Wand of Gamelon, un titlu obscur pe care majoritatea fanilor ar prefera să îl uite sau să se prefacă că nu a existat. Acesta a fost un joc pe Phillips CD-i, ce a făcut parte dintr-o colecție de jocuri aspru criticate, datorită animațiilor deplorabile și a sistemului greoi de controlare a persoanelor. Dar revenind la jocul curent, acesta face parte dintr-o mișcare din partea celor de la vestitul gigant de entertainment din Kyoto de a pune vestitele lor prințese în prim plan, cu o schimbare de imagine.
Spre deosebire de Peach, ce a avut și ea un joc superb în martie a acestui an (Princess Peach: Showtime! despre care a scris colegul meu Narcis Drejan), Zelda nu a fost niciodată o prințesă la ananghie. Viitoarea conducătoare a regatului Hyrule a fost încă din primul joc ce a ieșit în 1986 aleasa zeiței Hylia și mesagerul acesteia pe continentul unde are loc franciza. Ca atare, Zelda a avut acces la puteri magice, pe care le-a folosit de-a lungul timpului în diferite scopuri: pentru a-l chema pe Link să-și îndeplinească destinul, pentru a-l ajuta pe spadasinul mut sau chiar pentru a-și răpune inamicii (în Hyrule Warriors Age of Calamity). Astfel, decizia de a o avea pe prințesă în rolul principal este una surprinzătoare, dar nu una nemaiîntâlnită. Dar ce diferențiază acest joc de restul din franciză? Ce m-a convins să spun că acesta este unul din cele mai bune titluri ale anului 2024 și că își merită locul alături de celelalte jocuri din seria principală? Toate acestea le voi explica în rândurile ce urmează. Dar mai întâi, și așa cum v-am obișnuit, începem cu povestea.
Déjà vu
Dintre toate lucrurile din joc, aceasta m-a surprins cel mai mult. Undeva pe la jumătatea jocului am realizat că evenimentele titlului curent sunt o oglindire a celor din 1986. Jocul începe precum toate titlurile din franciza The Legend of Zelda, cu Link. Vestitul spadasin mut s-a infiltrat în templul lui Ganon pentru a o salva pe prințesa Zelda, ce a fost răpită de către maleficul mistreț antropomorfizat. În urma luptelor acerbe purtate cu antagonistul principal, eroul reușește să îl învingă dar este înghițit de către dimensiunea întunecată din care Ganon își trăgea puterea. Cu un efort herculean, eroul reușește să o elibereze pe prințesă, ce trebuie să fugă din calea rupturii dimensionale ce amenință să cuprindă tot.
Astfel începe aventura majestății sale, care trebuie să găsească o soluție la acest nou pericol care amenință nu numai regatul Hyrule, ci tot continentul. Pe parcursul aventurii, Zelda va vizita toate locațiile cu care ne-am obișnuit, precum orașul Gerudo sau satul Goron, și va interacționa cu diferitele ființe ce locuiesc pe continent, inclusiv 2 triburi distincte de Zora sau faimoșii Deku.
Deși povestea principală o împinge pe prințesă să găsească o soluție la rupturile dimensionale, aceasta nu se sub imperiul unei numărătoare inverse ca în Majora`s Mask (și nici nu trebuie să vadă acel corp ceresc înfiorător). Astfel, ea se poate opri oricând din misiune pentru a-și ajuta poporul sau pentru a îmbunătăți relațiile cu diferitele triburi ce se află pe continent. O astfel de misiune o va pune pe Zelda să găsească diferite creaturi pentru a le aduce înapoi și a le arăta supușilor săi. Ceea ce începe ca o misiune simplă, de a găsi un monstru gelatinos care se ascunde prin iarba deasă de lângă castel, se transformă rapid într-o căutare acerbă prin toate colțurile continentului și sub toate pietrele din fiecare peșteră pentru a găsi variații rare ale unor monștri. Datorită acestor misiuni secundare Link este pus în postura în care el are de așteptat ca eroina să ajute pe toată lumea și să termine toate obiectivele adiționale, în loc să vină direct să îl salveze din ghearele răului. Dar sunt și câteva motive obiective de ce Zelda nu s-ar grăbi să își salveze cavalerul credincios.
Gândește înafara cutiei!
Diferența vine din modul în care cei doi interacționează cu lumea. Dacă Link are o abordare directă în absolut orice face (din cauză că el obține de obicei virtutea curajului în toate jocurile din franciză), Zelda are o abordare indirectă. În toate jocurile din seria The Legend of Zelda, prințesa eponimă reprezintă sau obține virtutea înțelepciunii, iar în titlul curent acest aspect este denotat în mod jucăuș de către titlu – Ecourile Înțelepciunii. Așa cum am spus și în rândurile de mai sus, Zelda are puteri magice, iar în acest joc ea obține de la adjuvantul său Tri (o zână al cărui rol este acela de gardian al realității și care poate repara rupturile împreună cu frații săi) abilitatea de a copia și invoca diferite obiecte din lume. Începe cu obiecte simple precum un pat sau o oală de lut, dar cu fiecare pas făcut în această aventură epică, prințesa învață să invoce obiecte noi și complexe. Astfel, ajungem ca de la un simplu pat să invocam trambuline sau cuburi de apă (asemănătoare cu cele din Minecraft) în combinații ingenioase pentru a putea rezolva diferitele puzzle-uri.
Dacă ceea ce am descris mai sus sună un pic precum abilitatea lui Link din Tears of the Kingdom, Ultrahand, este din cauză că aceasta din urmă se aseamănă oarecum. Cum renumitul hylian mut avea abilitatea să controleze și să întoarcă diferite obiecte cu ajutorul Ultrahand-ului, Zelda are aceiași abilitate cu ajutorul lui Tri, care poate să apuce și să miște (aproape) orice obiect. De la o cutie de lemn până la un bolovan cât o casă, orice lucru devine ușor de controlat și mutat cu ajutorul lui micuței zâne ce o acompaniază pe Zelda. Cu ajutorul acestor două mecanisme centrale ale jocului, prințesa are mână liberă pentru a rezolva orice puzzle cum consideră corect. Trebuie să treacă peste un hău? Poate să invoce mai multe paturi pentru a crea un cvasi pod sau poate chema un covor magic ce o va purta peste prăpastie. Există o soluție corectă la acest puzzle pe care l-am descris? Cu siguranță da, dar sincer să fiu nu am habar care ar fi acesta. Jocul te împinge la fiecare pas să îți creezi propria soluție, iar unica regulă este că singurele limite sunt cele ale imaginației.
Zelda Necromantul?
Am spus mai sus că Link are o abordare directă. Acesta înfruntă absolut orice provocare cu sabia în mână, scutul pregătit, arcul în spate iar tolba cu săgeți plină și la îndemână. Zelda pe de altă parte nu are aceste unelte. Este adevărat că ea poate obține o formă de spadasin, prin intermediul căreia poate să atace cu sabia, să se apere cu scutul sau să tragă cu săgeți, dar această formă ofensivă a ei este strâns legată de o bară de energie specială. Deși bara poate fi îmbunătățită pentru a avea o capacitate mai mare de stocare a energiei, aceasta din urmă se consumă într-un ritm alarmant. Astfel, această abilitate de transformare a prințesei a devenit în cazul meu un fel de buton de panică pe care îl foloseam ca ultim resort.
Pentru a veni de hac diferiților inamici am fost nevoit să mă folosesc de puterea de a copia și a invoca a lui Tri. Primul inamic l-am învins cu ajutorul pietrelor și oalelor de lut pe care le invocam, deoarece le foloseam pe post de proiectile pe care le aruncam în oponent. După ce l-am înfrânt, am avut posibilitatea să îi copiez „ecoul” și să îl invoc din neantul timpuriu în care l-am trimis. Dacă descrierea pe care am folosit-o vi se pare un pic ciudată sau macabră, să știți că aveți dreptate. Personal mi se pare că această abilitate a prințesei o face mai degrabă un necromant decât o vrăjitoare specializată în arta invocării. Am ajuns să joc precum clasa mea preferată din Diablo și să împânzesc câmpul de luptă cu proprii minioni pentru a-mi înfrânge dușmanii.
Însă Zelda nu este un Death Knight de nivelul 80 din World of Warcraft sau Vecna din Dungeons and Dragons. Astfel, ea nu poate invoca o armată pentru a-și distruge inamicii. Numărul de slugi este limitat și este denotat de codița lui Tri. Zâna are o coadă formată din mai multe triunghiuri magice, iar numărul de triunghiuri denotă nivelul puterii sale. Fiecare minion sau obiect invocat va costa un anumit număr de triunghiuri, iar cei mai puternici dintre aceștia vor costa 6 triunghiuri pentru a fi chemați pe câmpul de luptă. Pentru a ne face o idee cât de mult înseamnă 6 triunghiuri: Tri începe cu 3 și obține câte un triunghi la câteva nivele, iar al șaselea îl obține abia la ultimul nivel. Astfel, este nevoie de o administrare corectă a resurselor și de o strategie bună (sau abilitatea de a te adapta la haosul ce domină mijlocul luptei) pentru a putea face față moblinilor, vrăjitorilor și tuturor monștrilor care vor sta în calea prințesei și a zânei.
Desigur că cei mai puternici inamici nu vor putea fi găsiți cutreierând plaiurile din Hyrule, ci vor fi ascunși în una din numeroasele temnițe ce împânzesc continentul. Nintendo a ascultat de dorința jucătorilor și a inclus numeroase temple, instanțe și peșteri pentru a fi explorate, iar la finalul fiecăreia jucătorii vor purta lupte acerbe pentru a obține diferite îmbunătățiri sau ecouri puternice.
Realizez că stilul acesta de „luptă” nu este pe gustul tuturor. Sunt mulți jucători care probabil vor prefera să fie în mijlocul acțiunii cu sabia în mână în loc să trimită diferiți minioni să le facă treaba. O critică pe care o aduc acestui titlu este viteza de reacție a minionilor, deoarece aceștia se mișcă foarte lent. Tactica pe care o adoptasem pentru a obține victoria nu a fost una demnă de o persoană cu sânge nobil, dar mi-a garantat succesul în absolut orice situație. Astfel, invocam un monstru care putea să îi imobilizeze pe inamici, împreună cu unul care avea o viteză relativ rapidă de atac și îi mutam pe fiecare pe câmpul de luptă în funcție de nevoi.
De arătat, arată frumos/ De rulat, arată frumos.
Din punct de vedere al aspectului, jocul arată impecabil. Deși Nintendo ne-a spus prin intermediul directorului francizei, Eiji Aonuma, că nu se vor mai întoarce la stilul clasic de joc, precum cel din Link`s Awakening, aceștia ne-au mințit. Jocul urmează formula clasică atât din punct de vedere vizual, optând pentru un stil de Top-Down sau privire panoramică, cât și din punct de vedere estetic, fiind randat în stilul grafic adorabil al titlului menționat mai devreme. Atât eroina cât și lumea sunt pline de detalii minuscule care se pot observa abia pe un televizor sau un monitor mare, iar stilul estetic ce este plăcut din punct de vedere vizual te invită să explorezi vastul continent unde are loc acțiunea.
Însă, explorarea nu va avea loc fără probleme. Acestea nu sunt majore, dar sunt observabile. Consola face tot posibilul să ruleze jocul la un 60 de cadre pe secundă și reușește mare parte din timp să facă acest lucru, dar sunt momente când fie sunt prea mulți inamici pe ecran, fie sunt prea multe detalii de randat, iar numărul de cadre scade considerabil. Astfel, în unele locații am observat și o scădere cu 20-25 de cadre, dar niciodată nu am întâlnit pe decursul celor 20 de ore de joc un loc în care să scadă mai jos de 30 de cadre pe secundă.
În concluzie pot spune că The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom este un titlu superb, demn de moștenirea francizei și care reușește să își lase amprenta în istoria jocurilor video. Originalitatea și creativitatea titlului îndeamnă orice jucător să fie inventiv, iar libertatea pe care ne-o oferă ne permite să explorăm orice colț al lumii fără vreo restricție, mai puțin când vine vorba de înfruntarea boss-ului final. Ca atare, și drept rezultat al pasiunii celor de la GREZZO, The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom este unul din puținele jocuri ale acestui an ce ar putea fi ușor nominalizat la categoria de jocul anului în cadrul The Game Awards.
The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom este distribuit în România prin intermediul celor de la CD Media, care ne-au oferit un cod de recenzie pentru Nintendo Switch și este disponibil din 26 septembrie 2024 pe Nintendo Switch.
Gen: Puzzle, Action-Adventure
Lansare: 26.09.2024
Studio: GREZZO, Nintendo
Distribuitor: CD Media S.E. (România), Nintendo
Platforme: Nintendo Switch
Clasificare: 10+
Sistem de testare: Nintendo Switch
Sinopsis: Salvează regatul Hyrule – de data aceasta cu ajutorul înțelepciunii Prințesei Zelda – în The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom pentru Nintendo Switch.
Oamenii din Hyrule sunt furați de niște fisuri ciudate care au apărut, iar cu un anumit spadasin printre cei dispăruți, depinde de Prințesă Zelda să își salveze regatul.
Fă echipa cu zâna misterioasă, Tri, și folosește puterea Bastonului Tri pentru a învăța cum să creezi ecouri, imitații ale lucrurilor găsite în mediul înconjurător. Puteți apoi să recreați aceste ecouri ori de câte ori doriți pentru a rezolva puzzle-uri și a învinge inamicii.
Creează ecouri precum blocurile de apă pentru a atinge noi înălțimi, fă poduri din paturi vechi, aruncă cu pietre în inamici sau găsește-ți propria combinație creativă de ecouri pentru a face lucrurile în felul tău. Poți chiar să creezi ecouri de monștri pentru a lupta alături de ține în lupta!
