Fără să mă bazez prea mult pe clișee – sau cel puțin nu într-o mai mare măsură decât filmul despre care va fi vorba în rândurile următoare – cred că pot să afirm fără să mă înșel că majoritatea am simțit niște ”fiori de-ndrăgosteală” cel târziu în jurul preadolescenței. Și aici nu mă refer la cei care se regăsesc în experiențele de tipul aro– și/sau ace– și care pot să exprime în mod propriu niște realități aparent împărtășite contemporan cu generațiile din care fac parte.
Elias (Lou Goossens) este un băiat cu niște preocupări comune pentru vârsta lui… sport, prietenă, mai ”beneficiază” și de bullying care vine și pe fondul unei atitudini de exasperare față de părinții care oricum nu sunt ”cool” la vârsta aia, orice ar face sau oricine ar fi. Darmite dacă tatăl tău e un cântăreț celebritate locală, dată la ziar, pe care o iau la mișto cei din an mai mare și folosesc asta ca pretext să te fugărească. Colegul nou, Alexander (Marius De Saeger), care îi e și vecin, începe să îi devină din ce în ce mai apropiat, și de la o discuție despre dragoste încep să demareze ceea ce unii ar numi ”the queer awakening”. Chiar dacă de la un anumit nivel de maturitate, lucrurile astea pot părea ”joacă de copii”, la 14 ani (dar nu numai) au potențialul devastator al unor furtuni interioare tumultoase. Îngrijorat și speriat de ceea ce începe să simtă, Elias devine mult mai retras și se ceartă cu majoritatea celor apropiați, încercând cumva să lămurească ce i se întâmplă. Pe un anume nivel, cei care sunt atrași la cinema mai degrabă de zgomote de explozii, urmăriri de mașini și mult popcorn cosumat în stare febrilă, nu prea au ce alege din film… ”păi și ce s-a întâmplat până la urmă? Că nu a fost nimic”. Putând fi denumit și ”slice of life” (ca să împrumut un termen pe care l-am întâlnit mai degrabă la anime-uri), ”Young Hearts” aduce în prim plan cu un firesc de care nu știu cât de curând o să dăm și noi, românii, referitor la relațiile de orice alt tip decât cel tradițional-familiale, descoperiri interioare care te fac să te refugiezi în tine pentru că te apropie de zona ”periculoasă” de minoritate – de orice fel, chiar dacă e doar percepută.
Adolescenții Lou Goossens (Elias) și Marius De Saeger (Alexander) au fost aleși dintr-un număr de 1500 de potențiali actori, cu vârstele între 11 și 18 ani, pentru că Anthony Schatteman (regizor și scenarist) când scria povestea nu stabilise exact detaliul ăsta la personaje, fiecare om are un anumit moment în care începe mai clar procesul de maturizare și pe planul ”inimii”. De-a lungul procesului de distribuire a rolurilor, Schatteman a observat că în jurul a 11 ani cei intervievați erau prea copilăroși, pe la 15-16 un pic cam prea maturi. O dată ce l-a găsit pe Marius pentru Alexander, potrivirea și chimia ulterioară l-au recomand pe Lou pentru Elias, și astfel a fost stabilită și vârsta finală a personajelor. Într-un interviu din februarie 2024 cu echipa de la Teddy Award (un eveniment din cadrul Berlinalei care acordă premii pentru diferite producții cinematografice pe teme queer, înființat acum 38 de ani), Schatteman își declara aprecierea pentru actorii copii care găsiseră destul de multe similarități între personajele pe care le jucau și propriul background – Marius e din Bruxelles (de la capitală, vorba ceea), mai aventuros, mai deschis la nou, cu aceleași referințe (ca Alexander, personajul său), iar Lou dintr-un orășel (Opdorp, populație aprox. 2000), oglindind experiențele fiecăruia din film. Fratele lui Lou îl joacă pe fratele lui Elias în film, contribuind la redarea și recreerea unor dinamici de familie reală. Distribuția per total este de remarcat, întreaga interpretare fiind elevată la un asemenea grad de căldură și naturalism încât uneori aproape că aveam un sentiment familiar, de ”acasă”, și pe principiul madlenei lui Proust, mi s-au deblocat niște amintiri despre cum eram eu la aceeași vârstă. Ca să nu zic că am plecat de la cinema cu ”Ani de liceu” (Stela Enache) în cap, fix pe motivul unei nostalgii de adolescență.
Filmul a fost gândit din start ca pe o fantezie, un fel de ”ce-ar fi fost dacă” și ca o poveste caldă și plăcută, ceva care Schatteman spunea că și-ar fi dorit să vadă în copilărie. De altfel, în sesiunea de discuții ce a avut loc după proiecția de la M.Ț.R., acest lucru a fost confirmat și subliniat și de moderatorii Cristina Stoian – jurnalist și Alexandru Stoian – psihoterapeut, întrucât de mult prea multe ori, dincolo de realitatea extrem de discriminatorie și ostilă care există în ziua de azi față de comunitate, ce vedem în media, și în particular pe partea cinematografică, sunt numai clișee, de cele mai multe ori dăunătoare (ca să dau exemplu doar de două, ”kill your gays” și stereotipurile de personalitate flamboaiantă, efeminată sau lesbiene exclusiv butch/tomboy/masc). Și una din căile spre un firesc ca cel din film, care pare atât de utopic cel puțin la ora asta, ar fi și crearea de artă din toate cele șapte ramuri, nu doar cu tematici specifice, dar și incluzând personaje la care identificarea către o apartenență la, sau preferință către un anume gen să nu facă parte integrantă din poveste, ci doar un detaliu la fel de relevant cum ar fi lungimea părului. Ori mi se pare că aceste ”inimi tinere” ale lui Anthony Schatteman exact asta fac – pot porni unele discuții și cine știe, chiar să îi facă pe unii mai nehotărâți sau fără prea multe cunoștințe sau amici care să fie ”așa”, să fie mai deschiși și să nu mai judece cu atâta asprime absolut orice s-ar lega de comunitatea lgbt+ (poate și din teama de necunoscut mai degrabă decât din reavoință).
Un film plăcut și cald
Un film plăcut și cald, Young Hearts poate fi vizionat și de câtre copii de 8 ani care, spre deosebire de regizor la momentul respectiv din viață, vor găsi anumite răspunsuri și confirmări de genul ”uite că se poate și așa, și e okay”. Și ”așa” înseamnă căldură, acceptare, iubire și înțelegere din partea unei comunități mai mari de oameni (pornind de la familie, școală, și așa mai departe), dacă nu chiar majoritare. Putem doar să sperăm.
RECENZIE DE ANA BARBU
Distribuit în România de Follow Art Distribution, “Inimi tinere” / Young Hearts poate fi văzut din 21 februarie în cinematografe.
- Regizor: Anthony Schatteman
- Scenariu: Anthony Schatteman
- Gen: Dramă, Familie
- Lansare: 21.02.2025
- Durata: 1h 37m
- Producători: Kwassa Films, Polar Bear
- Distribuitor: Follow Art Distribution
- Clasificare: A.G. – Audiență Generală
- Distribuție: Lou Goossens … Elias
Marius De Saeger … Alexander
Geert Van Rampelberg … Luk
Emilie De Roo … Nathalie
Dirk van Dijck … Fred - Sinopsis:“Elias, 14 ani, locuiește împreună cu familia într-un mic orășel din Flandra. Noul său vecin, Alexander (14 ani), îi atrage atenția și Elias își dă seama că simte ceva special pentru prima dată în viață. Confuz de sentimentele sale, Elias încearcă să facă ordine în haosul interior.”
