Era clar de la bun început că regizorul Christophe Gans nu avea cum să adapteze una din cele mai bune povești din jocurile video, poveste a cărei durată este în jur de șaisprezece ore, într-un film de o oră și patruzeci și șase de minute. De oriunde ai tăia, de oriunde ai reduce și orice ai compacta, ar avea să afecteze povestea în fel și chip transformând-o în ceva mai de groază ca monștrii pe care îi înfruntă James Sunderland, protagonistul din cel de-al doilea joc din seria Silent Hill dar, evident, și cel din film. Ce reușește însă să facă, cu foarte multe libertăți și probabil mână liberă de cei de la Konami, este să aducă povestea pe marile ecrane, cel puțin parte din esența ei. Nu cel mai eficient film, nici cel mai înfricoșător, dar are o calitate incontestabilă și aceea este că „Silent Hill: Întoarcerea în Iad”, cum a fost tradus în română, este o adevărată călătorie. Una care, să zicem așa, „îți cade greu”, pentru că acela este efectul dorit.
Din primele imagini bănuiam multiplele schimbări în poveste începând cu protagonist James, interpretat de Jeremy Irvine (War Horse, Treadstone), care nu arată deloc ca cel din joc, dar văzând filmul descoperim chiar și o poveste mai departe de „Soțul disperat care își caută nevasta moartă de 3 ani și de la care a primit recent o scrisoare în care ea îi cere lui să se întâlnească la locul lor special în Silent Hill” (parafrazez evident). În „RSH” James este un pictor care din greșeală se întâlnește cu Mary, interpretată excepțional pe tot parcursul filmului de Hannah Emily Anderson, într-o mică parcare. Există o clară legătură între cei doi, dragoste la prima vedere pe care tot o vom vedea fracturată, prin scene din trecut între cei doi. Nu pot spune că este unul din acele filme în care chimia dă pe afară din proiecție, dar este credibil că cei doi au o relație, se iubesc și el acum, în prezent, o caută în orașul Silent Hill care nu mai arată deloc cum își amintea el.
Unul din punctele forte ale filmului este atmosfera și orașul. Deși este insuficient prezent ca să îl numim un personaj, iar structura filmului fiind una de ceea ce în engleză s-ar numi „set-pieces”, ceva mai mult decât doar simple secvențe, regizorul pe parcursul filmului reușește să cuprindă atmosfera din Silent Hill, dar și clar diferite schimbări care se produc în acest oraș. Majoritatea sunt copiate din joc, însă fiind o reinterpretare nu au aceeași greutate dacă compari cu materialul original, iar dacă nu, te va lăsa un pic amețit pentru că filmul nu este foarte clar în ceea ce se întâmplă. Presupun că putem spune că și asta este un punct forte pentru 80% din populația globului care nu știe ce e acela Silent Hill, dar se duce să vadă filmul în cinema. Povestea îți creează o stare de neliniște constantă care pune în mișcare personajele, o presiune care apare chiar și atunci când acestea stau și vorbesc. Pare că e ceva întotdeauna acolo după colț să îl pună pe James în mișcare.
Pe lângă atmosferă și tot ce ține de vizual, chiar dacă din nou, repet, s-au luat multe libertăți care schimbă semnificația adevărată a lucrurilor, monștrii mai generici, unii inventați pentru film etc., ceea ce este 10/10 este muzica. Piesele care se aud pe parcursul filmului sunt produse de Akira Yamaoka, geniul din spatele coloanei sonore din jocuri. Chiar ultima piesă de la generic este „Letter – from the Lost Days”, o piesă din jocul Silent Hill 3. Fanii le vor identifica ușor și pe celelalte de pe parcursul filmului, însă faptul că au putut să îl aducă pe Yamaoka în acest proiect i-a dat un boost enorm.
Ce nu am zis la început despre film și în toată ideea mea că nu vor putea adapta filmul fidel jocului sau poveștii jocului cel puțin este bugetul. Se speculează că filmul ar fi avut ca buget 23 de milioane de dolari, ceva mult, mult prea puțin pentru ceea ce înseamnă povestea din Silent Hill. 20 de milioane în ziua de azi este un buget de film precum „Call Me by Your Name” sau „The Whale”. Totuși apreciez efortul. Regia lui Gans este un pic „acquired taste”. Se descurcă cu bugetul. Omul știe ce face în spatele camerei, deși câteodată îl vezi încercând chestii pe care nu le mai repetă. Pare genul de regizor care ar vrea să se arunce în piscină, dar își udă de fapt câte un picior să vadă dacă temperatura e bună și privește în sus să vadă dacă plouă. S-a udat pe picior, dar nu a avut curajul să sară. Gans a mai făcut filme destul de bune precum „Brotherhood of the Wolf” sau chiar „Crying Freeman”, așa că nu vreau să îi critic abilitățile sau capacitatea de a regiza, doar că, dacă tot te riști atât de mult pe poveste, du-te cu un „all in”.
Și aici este unde vreau de fapt să trag linia, este un film diviziv. Fanii, în funcție de dispoziția fiecăruia, vor aprecia „easter eggs” și faptul că reușește să capete parte din esența poveștii jocului, în timp ce ceilalți îl vor urî pentru că nu este conform așteptărilor, iar lumea care nu știe nimic va primi ceva relativ ciudat, un film de groază, o căutare aproape disperată unde unele chestii sunt foarte explicate, iar altele deloc și lăsate la interpretarea spectatorului. Așa că presupun că este un film diviziv pentru ambele categorii. Nu am motiv să critic total negativ acest film pentru că nu este cel mai rău lucru care s-a întâmplat, nici măcar anul acesta 2026 și suntem doar spre sfârșitul lunii ianuarie. Ne așteaptă multe filme și mult mai multe întâmplări ca să ne supărăm că un film cu un buget mic nu și-a atins ideea originală, ce probabil nici într-un serial de 6 episoade nu ar reuși să o facă. Este o adaptare dificilă și chestia asta era de la bun început, trebuie să fim realiști. Iar ca cineva care a văzut toate filmele în cinema, nu este nici pe departe mai rău ca Revelation.
Return to Silent Hill/”Silent Hill: Întoarcerea în iad” rulează din 23 ianuarie la cinema, fiind distribuit în România de ROIMAGE.
- Gen: Horror, Thriller
- Regie: Christophe Gans
- Scenariu: Christophe Gans, Hiroyuki Owaku, William Josef Schneider
- Durată: 1h 46m
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitor: ROIMAGE
- Studio: Davis Films, The Electric Shadow Company, Supernix
- Lansare: 28 ianuarie 2026
- Distribuție: Jeremy Irvine – James Sunderland
Hannah Emily Anderson – Mary Crane
Robert Strange – Red Pyramid
Evie Templeton – Laura
Pearse Egan – Eddie Dombrowski
- Sinopsis: “SILENT HILL: ÎNTOARCEREA ÎN IAD readuce pe ecran celebra franciză horror. Când James primește o scrisoare misterioasă de la iubita lui pierdută, Mary, este atras spre Silent Hill – un oraș cândva familiar, acum înghițit de întuneric. Pe măsură ce o caută, James se confruntă cu creaturi monstruoase și descoperă un adevăr înfiorător care îi va testa limitele sănătății sale mintale.” – ROIMAGE
