Anul 2026, deși un an greu din mai toate punctele de vedere, nu este lipsit de evenimente culturale, unele de mare amploare și extrem de importante, altele axate pe anumite nișe. Printre aceste evenimente se regăsește și unul din cele mai longevive festivaluri de teatru studențesc, cunoscut sub numele de „Serile Teatrului Studențesc”. Festivalul, organizat de Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC), se va desfășura în perioada 4-8 mai și va avea loc la Sala Gloria. În acest an, 9 spectacole vor putea fi vizionate pe scena Serile Teatrului Studențesc: patru susținute de către trupe de amatori, cinci jucate de către profesioniști, pe durata a cinci seri pline de magie și emoție. Față de alți ani, în echipa de jurați va fi prezent unul din regizorii noului val românesc de teatru, Andrei Măjeri, căruia i-am solicitat un scurt interviu în exclusivitate.
Andrei Măjeri reinventează limbajul scenic
Andrei Măjeri este un regizor extrem de ocupat, mai ales că în aceste zile a avut mult de lucru. Emoția a fost mare la Constanța, de exemplu, unde a avut „trei seri de neuitat cu LIVADA DE VIȘINI”, iar pe data de 4 mai, la Teatrul Național Târgu-Mureș, Compania Tompa Miklós va juca „OAMENI ȘI ZEII”, un spectacol scris și regizat de el. Deși mă îndoiesc că cititorii MovieNews nu știu cine este, îmi voi face, totuși, datoria să scriu puțin despre Andrei Măjeri, un tânăr regizor de 35 deani, dar cu un CV plin și spectaculos.
Andrei Măjeri face parte din acea generație de creatori care nu doar că reinventează limbajul scenic, ci și reconfigurează relația dintre teatru și realitatea imediată. Născut în 1990 și format la Universitatea Babeș-Bolyai, unde și-a aprofundat cercetarea până la nivel doctoral, se impune astăzi ca una dintre vocile esențiale ale noului val regizoral din România, un artist preocupat constant de anatomia colectivității și de dinamica profundă a relațiilor umane.
Viziunea sa regizorală se construiește pe o tensiune fertilă între text și corporalitate, între tradiție și experiment. Refuzând „puritatea genurilor”, tânărul regizor propune spectacole hibride, în care teatrul devine un organism viu, permeabil la influențe din dans, performance și arte vizuale. Pentru el, scena nu este un spațiu al iluziei confortabile, ci unul al confruntării directe, în care temele contemporane, identitate, migrație, sexualitate, putere sau fragilitatea individului în fața colectivului, sunt aduse în prim-plan cu luciditate și curaj.
Spectacolele sale, montate atât în teatrele naționale, cât și în zona independentă (precum Apollo111), reflectă o diversitate remarcabilă de registre stilistice și tematice. De la reinterpretări ale tragediei clasice, precum „Medea’s Boys” sau „Agamemnon”, până la creații contemporane precum „Cine l-a ucis pe tata?” sau „Pădurea asumaților”, Andrei Măjeri își construiește universuri scenice în care emoția brută coexistă cu analiza socială. Spectacolele sale sunt adesea caracterizate de un puternic impact vizual și de o relație intensă cu actorii, pe care îi provoacă să depășească convențiile și să exploreze zone vulnerabile ale expresiei.
Implicarea sa în teatrul românesc depășește însă dimensiunea strict artistică. Ca regizor asociat al Teatrul Mihai Eminescu Botoșani, dar și prin colaborările constante cu instituții din întreaga țară, contribuie activ la dinamizarea scenei teatrale, susținând atât repertoriul clasic reinterpretat, cât și dramaturgia contemporană. Prin spectacolele sale și prin discursul său public, el militează pentru un teatru relevant, conectat la prezent și capabil să genereze dialog real cu publicul.
Andrei Măjeri invitat în juriul „Serile Teatrului Studențesc” – ediția a XXVIII-a
Recunosc, nu mare mi-a fost bucuria să aflu că anul acesta Andrei va face parte din juriul festivalului „Serile Teatrului Studențesc”, iar în acest sens am decis să-l iau puțin la întrebări. Având în vedere că, într-o formă sau alta, subsemnatul este implicat în zona teatrală (vezi cronicile și spectacolele în care am jucat până acum), știu ce înseamnă munca, eforturile, sacrificiile pe care le face un om implicat sută la sută, de aceea știam că va fi puțin mai greu să-l prind liber și disponibil. Oricum ar fi, vreau să-i mulțumesc pentru disponibilitate și pentru răspunsurile sale directe și sincere la întrebările mele. Astea fiind spuse, să trecem la interviu:
Stefan R. Apostol: Cum și de ce ai acceptat invitația de a face parte din juriul festivalului?
Andrei Măjeri: E pentru cel de-al doilea an când sunt invitat. Anul trecut, din păcate, nu am putut participa. M-am bucurat tare mult să fiu în acest juriu în 2026. Mă interesează oamenii care sunt pasionați de arta teatrului, dincolo de domeniile în care activează sau vor activa. Mă interesează și mixul de amatori (în sensul de iubitori) și profesioniști.
Stefan R. Apostol: Ce așteptări ai din postura de membru al juriului la Serile Teatrului Studențesc ed a XXVIII-a de anul acesta?
Andrei Măjeri: Mă aștept să văd spectacole relevante, bine construite și bine jucate. Totodată, sper să descopăr personalități ludice și publicuri deștepte.
Stefan R. Apostol: Cum vezi acest demers, care rezistă de 29 de ani, și ce viitor îi vezi din postura de regizor?
Andrei Măjeri: Faptul că rezistă de atât timp este un semn bun. Jocul de rol, indiferent de formele sale, este necesar, ca mecanism reglator în orice grup, societate. Sper să aibă continuitate, într-o lume în care arta și artiștii nu sunt chiar în prim planul societății.
Stefan R. Apostol: Ai „risca” să iei în proiecte unul din actorii amatori-participanți la genul acesta de festivaluri și care ar fi cele mai importante criterii?
Andrei Măjeri: De ce nu? Charisma și talentul nu cunosc limite. Mereu m-am păstrat curios și deschis la oameni. Iar scena este și trebuie să rămână liberă.
Stefan R. Apostol: Care sunt proiectele viitoare teatrale și dacă implică și zona aceasta a teatrelor studențești?
Andrei Măjeri: Am învățat în vremea din urmă să nu-mi mai trăncănesc viitoarele proiecte, nu din vreo superstiție, ci din simplu fapt al lipsei de predicitibilitate din sistemul teatral instituționalizat din România. Momentan nu implică persoane din zona teatrului studențesc, dar sunt aici pentru a construi punți.
Ștefan R. Apostol: Mulțumesc pentru minutele acordate, pentru răspunsuri, și să ai parte numai de bine!
Ca și concluzie de final, Cultura Românească are, încă, speranța că va rezista pe metereze, că va merge mai departe, mai ales cu astfel de oameni, și că nu cedăm terenul, încă, în fața celor care încearcă să o distrugă, să o minimalizeze și să o ducă în sapă de lemn. Ba mai mult de-atât, în acest context aproape nefast și într-un peisaj teatral aflat într-o continuă transformare, Andrei Măjeri se distinge ca un regizor care nu caută formule sigure, ci provocări. Demersul său artistic este unul de explorare și interogație, iar fiecare spectacol devine o invitație la reflecție, nu doar despre teatru, ci despre lumea în care trăim.
