Așa da. Așa se mai vine de acasă. Asta este. Acesta este filmul care trebuie, filmul corect pentru două tipuri de fani, cei Mortal Kombat și fani ai filmelor de acțiune din anii ’80-’90. Evident toți entuziaștii sunt bine-veniți dar filmul ăsta există, în momentul de față pentru satisfacția fanilor. Și ca fan pot să zic că am fost satisfăcut peste măsură. Am simțit pasul înainte de la ultimul film, care a fost mai mult ca statul pe loc cu potențial de mișcare însă prea reținut să o facă. Să dea fanilor ceea ce vor, poveste, acțiune, bătaie, intrigă și evident violența cu care s-a făcut cunoscută seria de-a lungul timpului. Și încă, consider eu, se putea și mai mult.
Johnny Cage intră direct în poveste exact cum trebuie
Deci, deși știu că nu e corect să încep un paragraf așa cu deci o să o fac oricum, „Mortal Kombat II” nu mai pierde vremea atât de mult cu pregătiri, aleși și alte explicații care în primul film păreau să țină totul pe loc. Un fel de origin story de care nimeni nu avea nevoie. Acum lucrurile se mișcă mai repede și mai direct. Avem campionii Earthrealm-ului împinși într-un conflict care chiar începe să semene a „Mortal Kombat”, avem Outworld-ul care face ce știe mai bine, adică să cucerească, avem toate elementele necesare ca filmul să nu mai pară că își cere scuze că este bazat pe un joc video. Johnny Cage intră direct în poveste exact cum trebuie, prin chemarea eroului care refuză să accepte că este alesul în timp ce paralele lui Shao Kahn aduce genul acela de amenințare din filmele de acțiune combinate cu fantezie a la Conan sau mai știu eu ce. Practic, filmul ia tot ce primul doar a promis și îl împinge mai aproape de ce înseamnă cu adevărat „Mortal Kombat”, lumi în război, sânge, pumni, fatalități și destul „randomness” încât să simți că, da, cineva de data asta a înțeles ce trebuia să facă.
Jeremy Slater nu are cel mai bun track-record ca scenarist însă se vede că în ultimii ani și-a spălat multe din păcatele trecutului precum scenariul pentru „Fant4stic Four” sau acel „Death Note” de pe Netflix. Și acest „redemption” l-a avut cu seriale precum „The Exorcist” și „Moon Knight” unde figurează cu niște titluri importante dar și cu „Godzilla x Kong: The New Empire” sau „The Umbrella Academy”. Și acum cu „Mortal Kombat II” unde se pare că a înțeles exact ce vor fanii să ca munca lui nu înseamnă să creeze ceva neapărat nou ci ceva pentru toți oamenii de pretutindeni care așteaptă și își doreau un film cu adevărat fidel IP-ului. Simon McQuaid care a regizat și primul film din 2021 și el aparent și-a învățat lecția și de data asta avem, împreună cu scenariul care îi face onoare jocului pe toate părțile, o viziune mult mai apropiată de jocuri dar din punct de vedere cinematografic. Vă spun, cu mâna pe inimă după Fatality, că sunt niște cadre, dar ce mai că sunt deja scene în toată regula care duc viziunea asta a jocului transpusă într-o secvență de acțiune, de bătaie care face onoare unui meci întreg de 2-3 runde cu tot cu fataliatea inclusă de la final. Nu totul este premium pe partea vizuală, unele set-uri fiind destul de vizibil sau notabil construite pentru film, ce le dau efectul acela de spațiu limitat dar nici pe departe o problemă dacă te-ai lăsat prins de film ca de Scoprion.
Alegerile făcute în cadrul distribuției sunt atât de bune și în același timp respectând posibilitatea ca orice poate să moară ca fiecare dintre ei, actori și personaje, o joacă de așa natură că înțeleg că nu mai sunt oameni simpli ci personaje la mâna lui George R.R. Martin. Și se întâmplă, din cei bun mor, din cei răi mor, din cei răi reînvie dar la fel și din cei buni. Distribuția este una dintre cele mai mari satisfacții ale filmului. Karl Urban ca Johnny Cage este exact genul de alegere care pe hârtie putea să pară dubioasă, dar în film funcționează surprinzător de bine, pentru că omul înțelege perfect combinația aia de star obosit, narcisist, comic relief și luptător care nu are voie să fie doar glumă. Și nu este o glumă. Jessica McNamee rămâne o Sonya Blade credibilă și serioasă, iar Mehcad Brooks ca Jax are prezența fizică necesară și acel aer de soldat care pregătit de Mortal Kombat. Ludi Lin ca Liu Kang aduce partea mai disciplinată, mai curată, aproape clasică a universului cu felul în care vorbește, se poartă și se mișcă în scenele de luptă. El devine de fapt Liu Kang. Tadanobu Asano ca Raiden are exact vibe-ul acela a unui actor japonez care rupe engleza și care joacă un pic straniu dar pe de altfel vorbim de un Zeu care protejează Earthrealm și a cărui datorie este să pregătească următorii luptători. Hiroyuki Sanada revine, evident și nu are nevoie de explicații, s-a stabilit din primul film că el este adevartul Scorpion. Omul intră în cadru și deja filmul câștigă aplauzele publicului.
În partea cealaltă, Martyn Ford ca Shao Kahn m-a surprins cel mai mult, pentru că nu mă așteptam ca omul ăsta imens să aibă talentul ăla de răufăcător fantasy din filmelor de aventură. Apăruse în Red Sonja parcă nu? A avut antrenament bun dacă da. Chin Han ca Shang Tsung continuă să aibă energia aceea de villain care pare întotdeauna să caute un unghi bun care să îi convină și să înjunghie în spate pe oricine pentru a-și atinge scopul. Mai adaug aici și Kitana, Jade, Kano, Quan Chi și Bi-Han, pentru că filmul chiar încearcă să dea senzația de roster complet, de selecție de personaje pe ecran mare, nu doar trei eroi și doi răufăcători puși să care totul în spate dintre care unul din ei este inventat pentru că „motive cinematografice”. Și partea bună este că majoritatea actorilor par să știe în ce film sunt. Nu joacă Shakespeare, nu încearcă să transforme „Mortal Kombat” în altceva decât este. Interpretările sunt interesante și fizice, în special pentru Bi-Han unde Joe Taslim revine în forță cu personajul Noob Saibot. Adeline Rudolph este clar Kitana și o femeie extrem de frumoasă care în ciuda faptului că nu a jucat în foarte multe lucruri iese în evidență iar Tati Gabrielle care este cea care iese în evidență întotdeauna primește din partea mea și cea mai mare critică pentru că prezența ei a fost prea by the numbers. Acțiunea bună, dar personajul cred că putea fi mai bine lucrat pentru ceea ce se întâmplă în film. Ca și curiozitate și Adeline Rudolph și Tati Gabrielle au jucat în „Chilling Advenrues of Sabrina” erau două dintre cele trei Weird Sisters, Agatha și Prudence Night. Pe actorul care l-a jucat pe Quan Chi nu l-aș fi recunoscut nici într-o mie de ani dacă nu căutam să văd cine este atât de bine îi stă în costum, este vorba de Charles Manson, evident nu adevăratul ci cel pe care l-am văzut în serialul MindHunter și în filmul Once Upon a Time In Hollywood a lui Tarantino, pentru că dintr-un motiv necunoscut Damon Herriman, actorul, este un fantastic Manson lookalike. Dacă vreți să îl invitați la următoarea voastră petrecere de ceva, orice, cred că pot face rost de numărul agentului.
Evident nu este un film perfect, nici chiar pentru mine care mi-a plăcut pe toate fronturile posibile și imposibile și încă ceva în plus. Primul minus fiind că trebuie să aștept cine știe câți ani pentru „Mortal Kombat III”. Câteodată viteza filmului nu pare să se mențină atât de mișto cum sunt scenele și ceea ce se întâmplă și avem întreruperi în „THE COOL FACTOR”. Este un film care îți aruncă destul de mult exposition, este „in your face” cu niște chestii pentru evident „non-fani” care merg să îl vadă să li se explice și lor cine și de ce, dar astea sunt minisuri mici, mult prea mici pentru cât oferă filmul pe partea de entertainment și fidelitate. Cel mai mare minus pe care îl am cu filmul este sound-design-ul. Nu este ceva de care să mă plâng de obicei însă aici mergea tweak-uit sau cel puțin polisat. Și în timp ce citiți acest lucru vă întrebați „ce dracu zice asta, cum polisezi sunet?”. Filmul încearcă din răsputeri să facă sunetul, lovitor, scheme, tot să pară foarte mare însă calitatea lor este cumva prea mult. La punctul în care se aude prea tare. Mergea un „fine-tweaking” pe partea sonoră ca toate aceste lovituri și scheme să nu se audă doar tare ci fin ca și cum nu au fost adăugate în post și date la maxim ca e mai cool așa. Nu este tot timpul dar când se întâmplă și este sunetul „murdar” îl sesizezi foarte repede și dacă ești mai fin așa ca mine pe partea asta de sunet o să te deranjeze, puțin.
Dar asta nu ia de la faptul că suntem în ce sper eu să fie un fel de revival al acestor filme, acestui gen de filme de acțiune și fantezia ale aniilor ’80 și ’90 care sunt făcute în 2026 pentru că „Mortal Kombat II” a fost primul pas înainte adevărat în direcția bună dar anul ăsta cred mai avem încă un alt film care ne așteaptă să vedem dacă se ridică la nivelul de „film bazat pe joc” pe care ni-l dorim. Cel puțin cu asta am început senzațional Pre-Vara și dacă mai am oportunitatea să îl prind la una din grădinile de vară care mai există, ca cea de la Eforie, în Iunie, Iulie sau August cu siguranță o voi face pur pentru factorul nostalgie de când eram mic și era Mortal Kombat la grădina de vară.
Mortal Kombat II este disponibil din 6 mai la cinema, este distribuit în România de Vertical Entertainment!
- Regizor: Simon McQuoid
- Scenariu: Jeremy Slater
- Gen: Acțiune, Aventură, Sci-Fi, Thriller
- Lansare: 06.05.2026
- Durata: 1 oră și 56 de minute
- Studio: Atomic Monster, Broken Road Productions, New Line Cinema, Fireside Films
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitor: Vertical Entertainment
- Actori:
- Karl Urban … Johny Cage
- Adeline Rudoplh … Kitana
- Jessica McNamee … Sonya Blade
- Josh Lawson … Kano
- Ludi Lin … Liu Kang
- Mehcad Brooks … Jax
- Tati Gabrielle … Jade
- Lewis Tan … Cole Young
- Tadanobu Asano … Lord Raiden
- Joe Taslim … Noob Saibot
- Martyn Ford … Shao Kahn
- CJ Bloomfield … Baraka
- Max Huang … Kung Lao
- Hiroyuki Sanada … Scorpion
- Chin Han … Shang Tsung
Sinopsis: “New Line Cinema prezintă cea mai nouă continuare a ecranizării jocului video care a cucerit generații – Mortal Kombat II. De această dată, campionii favoriți ai fanilor – alături de Johnny Cage în persoană – trebuie să se lupte din nou între ei, în competiția supremă, fără limite, pentru a combate împărăția întunecată a lui Shao Kahn.”
