Am jucat demo-ul lui Gennady și, după cele două lumi disponibile, jocul lasă o impresie foarte clară, o idee dark, cu tv în limba rusă și voce noir în engleză, un gras în chiloți, creaturi desprinse din lumea Earthworm Jim. La baza lui este un roguelike platformer cu multă mișcare, lupte rapide și o direcție artistică ce pare desprinsă din perioada desenelor animate exagerate, unde orice creatură putea deveni un personaj memorabil. Dacă sunteți fani roguelike platformers ați nimerit unde trebuie.
Cele două niveluri din demo sunt suficiente pentru a înțelege bucla principală a jocului. Intri într-o zonă, înaintezi prin coridoare care se schimbă, te lupți cu creaturi ciudate, eviți capcane și încerci să ajungi cât mai departe. Partea care mi-a plăcut cel mai mult este că schimbările chiar se simt, adică nu pare doar o schemă în care aceleași camere sunt puse în altă ordine, ci ai impresia că fiecare încercare poate aduce alt traseu, alte obstacole și alte situații. Repetam, muream, repetam, dar mi se părea că sunt în alt nivel, deși tot acolo ajungeai, la aceleași checkpoint-uri, însă totul se schimbă. Asta este foarte important pentru un roguelike, pentru că succesul genului depinde de cât de mult te face să spui „mai încerc o dată”. Gennady are exact structura aia în care o moarte nu e doar un eșec, ci parte din progres, cum se întâmplă la stilul ăsta de jocuri. Faptul că moartea te face mai puternic este integrat natural în idee și se potrivește cu ritmul jocului.
La nivel de gameplay, Gennady merge pe simplitate și viteză. Ai atacuri directe, sari, lovești cu pumnul și încerci să supraviețuiești într-un spațiu care devine din ce în ce mai periculos. Și să cumperi tot ce ține de perk-uri legate de dash, că dash-ul e temelie în jocul ăsta. Apoi, nu ești încercat cu cu zeci de mecanici complicate și distracția vine din combinația dintre mișcare, inamici și mediul care îți pune probleme, îți curge acid din țevi, eviți lava, focul și inamicii.
Un exemplu bun este atmosfera din timpul jocului, în sensul că nu doar creaturile sunt periculoase, ci și lumea din jurul tău. Poți să fii prins într-o luptă și în același timp să trebuiască să ai grijă la acid sau la alte pericole, cum vă spuneam. Totul se întâmplă rapid și creează senzația de haos pe care jocul o caută.
Grafica este unul dintre cele mai puternice puncte ale demo-ului, iar influența animațiilor clasice, în special energia din perioada jocurilor de tip Earthworm Jim, este evidentă. E clar că avem de-a face cu o alegere de stil, cu fani mari Earthworm Jim, mă refer la cei care construiesc jocul, Feed 64, n-am auzit de ei, și se vede în felul în care sunt construite personajele și creaturile. Totul este exagerat, elastic și mult prea absurd, un fel de Geangavelea pe LSD.
Ideea cu televizorul este probabil unul dintre cele mai interesante elemente, faptul că fiecare lume pare un fel de program TV pe care îl urmărești, iar personajul intră în acel spectacol, îi oferă jocului o explicație pentru toată nebunia de pe ecran. Poți să ai decoruri diferite, provocări diferite și situații complet absurde fără să pară că lumea nu are reguli.
Și personajul principal se potrivește cu ideea asta, adică nu e eroul clasic, construit să fie impresionant sau serios, ci mai degrabă cineva aruncat într-un spectacol bizar, cu o burtă și chiloți, chiar și aparițiile comercianților dintre provocări merg în aceeași direcție.
Mi-a plăcut în mod special partea în care întâlnești personaje care îți vând upgrade-uri. Ai o vânzătoare de obiecte și o creatură care oferă lucruri precum viață, scuturi și alte bonusuri. Este un detaliu simplu, dar ajută mult. În loc să ai un meniu rece între două zone, ai senzația că faci parte dintr-o lume în care există personaje cu propriul rol.
Muzica trebuie neapărat menționată, are energia aia care se potrivește perfect cu stilul vizual, cu bass mult și-ți rămâne în minte. I-auzi, chiar acum când scriu îmi vine în minte: tădăm dădă rădă dădă, tădăm dădă rădă dădă. Chiar se simte diferența și mă duce cu gândul la coloana sonoră din Dave the Diver, memorabilă.
După acest demo, Gennady are o identitate foarte bine definită, nu este un roguelike realist, dar e dark, și pune accent pe atmosferă, umor și senzația de desen animat interactiv. Cele două lumi disponibile nu arată tot ce poate face jocul, dar sunt suficiente pentru a demonstra direcția. Acum să vedem cât de mult va crește varianta completă: mai multe tipuri de inamici, mai multe upgrade-uri, mai multe situații și mai multe „episoade” ale acestui show nebun. Dar baza prezentată în demo este solidă și, mai ales, are cojones.
Feed 64 va lansa Gennady cândva anul acesta pe PC (Steam).
