Filmul are la bază romanul din 1880 al lui Lew Wallace, Ben-Hur: A Tale of the Christ, cu evreul Ben Hur drept personaj central, un prinț al Ierusalimului. Messala, profitand ca, la festivitatea de sosire, are loc un incident nedorit, chiar in fata casei in care locuia Ben Hur, isi trimite fratele la galere, iar pe mama si sora acestuia la inchisoare. Ben Hur jura sa se intoarca si sa se razbune.
Regizor: Timur Bekmambetov
Scenariu: Keith R. Clarke & John Ridley
Lansare: 19 august
Durata: 123 minute
Studio: Metro-Goldwyn-Mayer
Distribuitor: Forum Film RoForum Film RomâniaClasificare: AP.12
Actori:
Jack Huston … Judah Ben-Hur
Toby Kebbell… Messala Severus
Rodrigo Santoro… Jesus
Nazanin Boniadi… Esther
Morgan Freeman… Ilderim
Ayelet Zurer… Naomi Ben-Hur
Sofia Black-D’Elia… Tirzah Ben-Hur
Pilou Asbæk… Pontius Pilate
Sinopsis:
La inceputul secolului I, printul evreu Ben Hur traieste la Ierusalim. Fratele său adoptiv, Messala, soseste aici ca ofiter al legiunilor romane. La inceput, ambii sunt bucurosi de reintalnire, dar treptat diferentele de opinii politice ii separa. Povestea izbăvirii sale se dezvoltă în paralel cu cea a vieții și crucificării lui Iisus.
Recenzie:
Salutare ”tovarăși cinefili”!
În 1959, MGM, așa cum obișnuise publicul cinefil de până atunci, aducea pe ecrane filmul ce devine ulterior unul din cele mai importante filme din istoria cinematografiei mondiale. Ben-Hur, cel din 1959 devine, în anii ce-i preced, subiect de disertație și subiect pentru lucrări ample la Academia Americană de Film, pentru viitori cineaști.
Așa cum scriam aici, filmul din ’59 a fost una din cele mai riscante afaceri a celor de la MGM, deoarece momentul lansării acestui film a coincis și cu eminenta intrare în faliment a mastodontului MGM. Capodopera lui William Wyler, bazată pe romanul lui Lew Wallace din 1880, a salvat, la propriu, industria cinematografică a momentului, monopolizată de grupul MGM.
Să ne întoarcem la filmul din 2016, si să vă spun că aceeași companie MGM în 2014 anunța ințenția de a reitera producția din 1959. Nu știu să vă spun dacă au avut în vizor alt regizor înaintea lui Timur Bekmambetov, dar a fost cert că cei trebuiau să scrie scenariul pentru noul film erau și sunt Keith R. Clarke și John Ridley, scenariști cunoscuți pentru filme ca The Way Back (K.R.Clarke), sau 12 Years a Slave (John Ridley). Așadar premiza unui succes, având în vedere ca Ridley, cel puțin, lucrase la un film de Oscar, exista.
Timur Bekmambetov venea ca regizor la acest film, după ce în 2004, 2006, 2008 și 2012 regizase 4 filme de box-office, cu toate că unul dintre ele nu a avut succesul scontat la public, este vorba de Abraham Lincoln: Vampire Hunter. Cunoscut pentru excentricitatea sa regizorală lui Bekmambetov i s-a dat pe mână scenariul filmului Ben-Hur și un buget de aproximativ 100 mil de $ pentru a reedita succesul precedentului film din 1959. Într-un interviu acordat TheHollywoodReporter, regizoru vorbeşte despre ce a însemnat pentru el această provocare cinematografică şi cum se deosebeşte aceasta de popularul film din 1959, cu Charlton Heston în rol titular (Judah Ben-Hur).
„A fost înspăimântător. Este o carte monumentală, de-a dreptul nemaipomenită. Este ceva cu totul deosebit, avem de-a face cu o versiune fictivă a unei poveşti biblice. Rar se întâmplă să ai material cu mesaj. Şi, în acelaşi timp, este şi distractiv, pentru că treubuie să gestionezi incredibile bătălii navale şi curse ale carelor de luptă. Însă îmi place să îmi asum riscuri şi să fac ceva ce nimeni nu are curaj să facă. Filmul din 1959 nu merge pe linia cărţii, care are un mesaj diferit. În carte este vorba despre iertare, iar filmul din 1959 – o producţie nemaipomenită – vorbeşte despre răzbunare şi miracole. Filmul nostru este altfel”,
spune Bekmambetov.
Dacă ne-am lua după cele declarate, am putea spune că viziunea lui cinematografică este un hit de box-office și că ar putea chiar depășii notorietatea precendetei producții. Din păcate lucrurile nu stau așa. Cu alte cuvinte, a avut buget, a avut actorii, a avut scenariul, a avut toate pârghiile necesare pentru a transforma acest nou film într-un nou film cult, de primă clasă. Realitatea e cu totul alta, din păcate.
În Ben-Hur, versiunea 2016, ca să intrăm puțin și în story-ul peliculei, Judah Ben-Hur, prințul evreu, este frate vitreg cu Messala Severus, iar regizorul ne propune o competiție acerbă între cei doi, pe toate planurile, ceea ce duce la minimalizara personalității celor două personaje. Nimic din ce se întâmplă între cei doi nu se termină cu bine, iar pe parcursul filmului avem parte de momente cu adevărat penibile, pe care niciun pufan în ale regiei nu le-ar fi comis, știind greutatea și importanța celor doi în economia filmului, vorbim aici de cele creionate in pelicula din 1959, și de ce nu, chiar și de cele din carte.
Da, este adevărat, nici pelicula din 1959 și nici cea de acum nu respectă intr-u totul firul poveștii din romanul lui Wallace, dar cel din ’59 măcar păstrează proporția conflictului și tensiunea dintre cele două personaje la cote de bun simț.
Jack Huston este actorul care îi dă viață noului Ben-Hur, și sincer omul încearcă să păstreze identitatea personajului, dar se vede faptul că este forțat de scenariu și de regie în a da, pe alocuri, în patetic, uneori chiar în penibil. Această forțare îl duce uneori pe Huston în dark places și dă senzația că nu mai poate ieși de-acolo sub nici o formă.
Inclusiv scenele, așa-zise, romantice dintre el și Esther, personaj întruchipat de Nazanin Boniadi, nu mai au acea savoare magică și par insipide și grotești, duse la extremul penibilului. Problema nu este la cei doi actori, să ne înțelegem, ci la modul cum li s-a spus să joace aceste scene, care de altfel sunt foarte puține ca număr. Dacă vă aduceți aminte de jocul lui Charlton Heston și Haya Harareet, sunt convins că o să-mi dați dreptate odată ce ați văzut filmul despre care vorbim.
Messala Severus este interpretat de Toby Kebbell, actor ce are în palmares filme ca Warcraft, Dawn of The Planet of the Apes și va apare și în mult-așteptatul Kong: Skull Island. Kebbell pare din altă lume, parcă aruncat în vâltoarea filmului fără direcții concrete și fără a i se explica logic ce trebuie să facă. Personajul lui Kebbell, Messala, este, cel puțin în prima parte a filmului (cel din 1959), centrul de greutate, prima spiță de la roată. Omul care contribuie și declanșează, defapt, toată intriga ulterioară a filmului. Kebbell nici pe departe nu ne arată așa ceva. Ne arată un Messala frustrat, egoist, incapabil să-și dozeze ieșirile nervoase, lipsit de tact și de cuvinte când vine vorba de a-și exprima sentimentele de dragoste față de sora mai mica a lui Ben-Hur, Tirzah Ben-Hur, și analfabetismul dialogului, pe tot parcursul filmului. E ca un fel de brută fără creier.
Scenele de acțiune sunt filmate în stilul caractersitic Timur Bekmambetov, dar de data asta nu au același efect pe care l-au avut în Night Watch, de exemplu, sau chiar în Wanted. Dialogul personajelor este fad, dus la paroxism, dacă pot spune așa, iar accentul pe momentele laice și cu tentă religioasă, și mă refer aici la scenele în care se intersectează drumurile lui Ben-Hur cu Iisus, mi se par imposibile.
Proastă inspirație în alegerea actorului care să interpreteze un asemenea personaj emblematic, cel puțin portretizarea lui în romanul lui Wallace, e una de excepție, cred că aparține tot lui Bekmambetov, este vorba de Rodrigo Santoro. Nu am nimic cu el ca actor, dar în pelicula de față nu își avea locul, și mai ales jucând un asemenea caracter.
Finalul filmului, însă, ne duce și mai departe în penibil odată cu scena dintre Messala și Ben-Hur, în care totul se iartă, totul se șterge cu buretele și trăiesc toți fericiți. Este, dacă vreți, cireașa de pe tortul rușinii, intitulat Ben-Hur, filmul anului 2016.
Un alt aspect, și ăsta e clar comercial, este cooptarea lui Morgan Freeman în film, interpretând un alt personaj emblematic în producția din ’59, este vorba de Ilderim, personaj ce în producția originală era un beduin, iar aici s-au gândit scenariștii și regizorul să-l facă african (pe bune?!). Am înțeles faza cum că își doreau și un nume greu pe afiș ca să atragă spectatori, dar chiar așa…să omori un personaj doar de dragul dolarului?
Filmul este slab, din punct de vedere al viziunii regizorale, al elementelor psihologice și al celor de mesaj subliminal, dar ca decoruri, muzică și imagine este bine punctat. Lăsând la o parte dialogurile fade și fără consistență, am putea avea, dacă aș cita din vorbele unei amice, un fel de Fast & Furios amestecat cu puțin de Love Story și Passion of the Christ. Nimic mai mult.
Concluzia finală este că acesta nu este tocmai cel mai strălucit film al lui Bekmambetov și dacă stau să mă gândesc, mai bun a fost filmul făcut pentru televiziune, undeva prin 2008, parcă dar vă recomand să mergeți să-l vedeți și să trageți singuri concluziile.
Acestea fiind zise, vă salut “tovarăși cinefili”, să vă curgă filme bune prin fața ochilor și ne auzim, în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 07:30, la Radio 1 România.
Cu aceste gânduri și rânduri vă invit din 19 august în cinematografe să vedeți ”Ben-Hur”, film adus în România de Forum Film România, în format 2D, 3D, IMAX 3D, 4DX.
Poster:
Trailer: