Un thriller de acțiune care spune povestea unei agente CIA de top, care se trezește prinsă într-o cursă contracronometru pentru a opri un atac cu arme biologice în Londra.
Regizor: Michael Apted
Scenariu: Peter O’Brien
Lansare: 16 iunie
Durata: 1h 38min
Studio: Di Bonaventura Pictures
Distribuitor: Forum Film
Clasificare: A.P.12
Actori:
Orlando Bloom … Jack Alcott
Noomi Rapace … Alice Racine
Toni Collette … Emily Knowles
Michael Douglas … Eric Lasch
John Malkovitch … Bob Hunter
Sinopsis:
„Unlocked: Pericol descătușat” este un thriller de acțiune care spune povestea unei agente CIA de top, care se trezește prinsă într-o cursă contracronometru pentru a opri un atac cu arme biologice în Londra.
Recenzie:
Să ne înțelegem – două categorii de filme mi se par incredibil de greu de făcut și am un respect imens pentru cei care reușesc să scoată ceva bun din ele: comedia și acțiunea. Filmul despre care vorbim astăzi este „Unlocked”, un film de acțiune care este făcut corect, bine, dar nu are nimic memorabil la final. Nu este genul de film plictisitor și plin de stereotipuri, însă este previzibil pe alocuri pentru că urmărește filmele din genul lui și la final nu te surprinde, dar nici nu-ți lasă un gust amar.
Să ne înțelegem, de când am văzut „Unthinkable”, cu Samuel L. Jackson, Carrie-Anne Moss și Michael Sheen, filmele cu teroriști și bombe menite să producă cataclisme sociale și pierderi de vieți omenești pur și simplu nu au mai fost la fel. Oricât aș vrea să nu le compar, din păcate, nu pot să nu o fac. Este ca și când ai fost pierdut în deșert, cineva te-a condus la o oază, iar a doua zi, când te trezești după un somn bun și liniștit, totul a dispărut, și simți cum te cuprinde disperarea.
Plot, muzică, scenariu, actori
În afară de Orlando Bloom, Michael Douglas și John Malkovich, actorii nu sunt foarte cunoscuți. Nu este în sine ceva negativ, dacă stăm să comparăm cu o groază de alte filme și seriale unde actorii au reușit să joace extraordinar, însă de când am ieșit de la film nu am putut să scap de acest sentiment că îi lipsește ceva, fără să-mi dau seama ce anume. Am reușit, într-un final, să îmi dau seama ce – acceptarea rolului. Orlando Bloom nu mi s-a părut niciodată un actor strălucit, sincer să fiu. Rolurile lui au fost întotdeauna secundare, deoarece scopul lui era să scoată în evidență actorul principal. Michael Douglas și John Malkovich, după experiența pe care o au, mă așteptam să facă filmul mai interesant, însă, din păcate, se simte că totul este regizat. Ca o comparație, în „Unthinkable”, în ultimele 20 de minute, am trăit atât de intens încât uitasem că mă uit la un film.
Muzica este inexistentă, sincer să fiu. Fie că era un zumzăit de tractoare care gâfâie după o cisternă de benzină, fie că era Angela Gheorghiu cântând „Hail Mary” cu holograma lui 2pac, nu reușea să te surprindă. Am avut o tentativă de a căuta melodiile (de obicei fac asta, doar ca să fiu sigur că nu dau cu hatereală aiurea) însă m-am lăsat păgubaș rapid. Nu din lene, ci din dezinteres. Să ne înțelegem, nu este un film prost. Chiar nu este. Folosește ca la carte toate ingredientele pentru rețeta „de făcut filme de acțiune rapid și cu priză la public”. Dar nu poți să fii un regizor Michelin dacă nu îi adaugi un touch personal, care să facă publicul să se întrebe la finalul filmului „oare eu aș face asta în locul lui?”. Nu mă aștept să-mi provoace dileme etice timp de două săptămâni (pentru care încă nu am aflat răspunsul), cum a fost „Unthinkable”, dar măcar, ceva, o întrebare, acolo.
Acțiunea se petrece în jurul unui agent CIA, care suferă de PTSD după o misiune eșuată și care a dus la moartea unor oameni, care se trezește brusc în mijlocul unei anchete și a unei conspirații în interiorul agenției americane de inteligență europene. Din păcate, vezi asta încă din trailer, și-ți cam dispare o bună parte din surpriză. Ceea ce-mi place la film este că încearcă să meargă împotriva valului acesta de islamofobism și să arate că nu toți arabii sunt teroriști, și nu toți teroriștii sunt arabi. Filmul are un happy end, din păcate, pentru gusturile mele. Dar asta nu înseamnă neapărat ceva negativ.
Dacă nu te-ai prins până acum, lasă-mă să te ajut – filmul ăsta mă lasă foarte confuz. Există o stare de-asta ciudată pentru că oricât aș vrea să mă poziționez pe o parte, pro sau contra, nu pot. Este ca și când aș încerca să notez un puștan care încearcă să concureze cu Usain Bolt, și tot ce pot să-i spun este: „poate, cândva, vei reuși să fii mai bun. Dar deocamdată trebuie să mai lucrezi”.
Un film corect, fără nimic spectaculos
În loc de încheiere, aș vrea să spun că filmul se pliază bine pe structurile sociale. Vor fi oameni care-l vor aprecia că încearcă să apere, într-un fel, musulmanii. Alții îl vor vedea ca pe o propagandă la adresa Statelor Unite. Mie mi se pare că nu e nici una, nici alta. Cred cu tărie că vrea să meargă pe direcția unor discursuri sociale și ale unor situații tensionate din realitate și, astfel, să încerce să aibă priză la public. Problema că filmele de genul este că de cele mai multe ori, așa cum spune vorba englezului, „comes back and bites your ass”. Așa cum am mai spus-o, este un film corect realizat. Cred că este un film foarte bun de exemplificat ce rezultat o să ai dacă urmezi niște rețete clasice gândite bine. Problema este că este prea rațional, mult prea rațional, de unde și lipsa de emoție a actorilor. Au fost obligați să-l joace fără să înțeleagă cu adevărat miza. De unde reiese întrebarea pe care vreau s-o adresați sineului în momentul când ieșiți de la film – oare am devenit noi impasibili la astfel de subiecte sau este doar un film lipsit de originalitate?
Unlocked: Pericol descătușat rulează din 16 iunie în cinematografe. Distribuit în România de Forum Film.
Poster:
Trailer:
