Ascultă acest articol“The Callisto Protocol vine într-un moment bun – decembrie 2022 când toți ne băgăm la căldurică și avem timp de activitatea noastră preferată și anume gaming-ul.”
Gen: Survival Horror
Lansare: 2 decembrie 2022
Studio: Striking Distance Studios
Distribuitor: CD Media
Platforme: Xbox One S | X, Playstation 4, PlayStation 5, Windows PC (Steam)
Clasificare: 18+
Sinopsis:
În acest joc third-person survival horror care se desfășoară cu 300 de ani în viitor, jucătorul va prelua rolul lui Jacob Lee – o victimă a destinului aruncată în închisoarea Black Iron, un penitenciar de maximă securitate situat pe luna lui Jupiter, Callisto. Când deținuții încep să se transforme în creaturi monstruoase, închisoarea este aruncată în haos. Pentru a supraviețui, Jacob trebuie să lupte spre siguranță pentru a scapă din închisoarea Black Iron, în timp ce descoperă secretele întunecate și tulburătoare îngropate sub suprafață lui Callisto. Folosind o combinație unică de împușcături și luptă close-quarters, Jacob va trebui să-și adapteze tacticile pentru a combate creaturile care evoluează rapid în timp ce caută să deblocheze noi arme, echipamente și abilități pentru a depăși amenințarea tot mai mare și a scapă de ororile Lunii Moarte a lui Jupiter.
Recenzie:
Înainte de a începe să vorbim despre grotescul joc izvorât “din mintea lui Glen Schofield” – CEO al Striking Distance Studios și co-creatorul seriei mele preferate horror, Dead Space, pot să vă spun că trebuie să vă așteptați la o combinație de horror și sci-fi amestecate perfect având la bază un motor grafic excelent și cu adevărat “next-gen”.
E musai comparația cu Dead Space pentru că asemănările se găsesc aproape peste tot, titul putând fi chiar și un spin-off, sau măcar parte a universului D.S., dar acesta servește totuși ca joc de sine stătător și poate, de ce nu, un început de franciză.
Cu remake-ul Dead Space bătând la ușă, The Callisto Protocol vine totuși într-un moment bun – decembrie 2022 când toți ne băgăm la căldurică și avem timp de activitatea noastră preferată și anume gaming-ul. În cazul de față, PlayStation 5 este platforma pe care am testat jocul de față și s-a dovedit a fi alegerea potrivită datorită optimizării foarte bune, a performanțelor și nu în ultimul rând, a controller-ului DualSense.
Povestea
La prima vadere, T.C.P. aduce a The Chronicles of Riddick: Escape from Butcher Bay, dacă vă mai amintiți, un third person action sci-fi shooter unde Vin Diesel trebuie să-și facă loc prin pumni și putere de foc să scape din pușcăria Butcher Bay, subiectul principal fiind asemănător.
Având ca gen survival horror înțelegem imediat de ce, când facem cunoștință cu Jacob Lee întemnițat pe Black Iron – un penitenciar de maxima securitate situat pe luna lui Jupiter, Callisto, 300 de ani în viitor (2320). Marcat ca fiind o Lună Moartă a Jupiter, Callisto este invadată de creaturi parcă scoase din infern care-s pornite pe decimarea populației și care pun stăpânire pe aceasta, mostruozitățile fiind practic niște paraziți spațiali.
Așadar, după ce-l cunoaștem pe Lee într-un cinematic excelent care se transferă lin direct în gameplay, imediat ne dăm seama că este interpretat de actorul Josh Duhamel, pe care l-am văzut pe marele ecran în Transformers (William Lennox) și i-am auzit vocea în Call of Duty: WWII (William Pierson). Totul începe de jos, din celulă și pas cu pas ne familiarizăm cu locația futuristică păzită de gardieni dar și de roboți și infestată, bineînțeles de creaturile-paraziți.
Ca membru al United Jupiter Company (UJC), Lee și liderul Outer Way, Dani Nakamura (Karen Fukuhara) sunt încarcerați de Captain Leon Ferris (Sam Witwer) la ordinele directorului de închisoare, Duncan Cole (James C. Mathis III) și după evadare pas cu pas ne familiarizăm cu locația futuristică păzită de gardieni, dar și de roboți și infestată, bineînțeles de creaturile-paraziți. Pe drum, cu arme – care pot fi upgradate de la niște printere, ajungem să străbatem diferite locații de pe Callipso, spre ruinele Arcas-ului, cu misiunea de a ajunge în viață și de a părăsi, într-un sfârșit, Luna Moartă.
Călătoria va fi una cu multe surprize și răsturnări de situație, dar și una în care aflăm treptat ce s-a întâmplat acolo și că au avut loc experimente medicale cu implicații ale modificărilor de DNA și vom afla, bineînțeles și de unde a pornit totu – acel Patient Zero sau mai bine zis Subject Zero și Subject Alpha.
Tehnic
Pe motorul Unreal Engine 4 (interesant că nu s-a optat pentru 5), The Callisto Protocol este un joc vizual excelent! Pornind de la animațiile reușite, poziționarea camerei – la fel ca la Dead Space – într-o parte, peste umăr și efectele sonore care accentuează și mai mult imersivitatea jocului, din punct de vedere tehnic nu am găsit nimic de reproșat.
Optimizarea este foarte bună și, deși avem opțiunea de Performance la setările grafice, jocul a rulat fără probleme și-n modul dedicat calității aspectului video. În meniul jocului găsim și opțiunile de accesibilitate, pentru cei care au nevoie de ele, iar pentru dificultate se poate opta între Minim, Medium și Maxim (Security), în meniu având opțiuni și pentru skin-uri ale personajului (DLC-uri și deblocări in-game). Nu uităm nici de avertizarea că jocul nu e pentru epileptici și să mai adăugăm și noi, nici pentru cei “slabi de înger” 🙂
Controlul este excelent pe DualSense-ul PS5, având suport bine implementat, iar pentru cei familiarizați cu Dead Space, nu vor avea nicio dificultate de utilizare. Cei care nu au jucat însă Dead Space, probabil în prima oră de joc se vor obișnui cu poziționarea camerei, butoanele și mișcarea.
Horror-ul și Sci-Fi-ul se îmbină perfect și sunt parte integrală a locației, Callipso și, deși majoritatea jocului are loc în zone strâmte, claustrofobice, avem parte și de zone largi, excelente din punct de vedere vizual și arhitectural (zonă de comandă, “sera”, zona de transport interplanetar etc).
Avem pentru partea de creație și un mod photo, nu foarte complex, dar cu care poți scoate imagini frumoase:
The Callisto Protocol este clar un titlu next-gen din punct de vedere tehnic fiind impecabil realizat.
Gameplay
Pe parcursul jocului, suntem învățați ce trebuie să facem prin tutoriale scurte și explicative, deci nu ne facem griji că nu știm ce avem de făcut sau cum să facem acel lucru. De la primii pași, la combat, arme și utilizarea lor, dar și upgrade-uri, la informații despre creaturi, locații sau alte specificații le vom afla pe toate pe parcursul jocului. De asemenea, pentru a intra și mai mult în poveste vom găsi niște log-uri audio.
Arsenalul nu este ca la orice shooter cu tone de arme de toate calibrurile ci avem numai câteva, jocul fiind gândit pentru a le utiliza în scop strategic. Pe lângă arme clasice precum pistol și o bătă electrică, avem și un fel de mânușă cu puteri “magnetice” în combinația lor reieșind combo-uri interesante (puteți lua ca exemplu jocurile Star Wars unde combini puterile cu atacurile sabiei laser). Toate armele au un arbore de upgrade-uri care se accesează de la un printer pentru ele și bineînțeles, costă. Aceste printere sunt împrăștiate prin joc. Controlul este unul interesant, atunci când folosești acel băț electric în lupta de aproape având posibilitatea să te ferești de atacuri și să lovești.
Ce mai trebuie să știm este că toate armele se văd pe tine și ghiozdanul tău cu jucării e limitat, având acces și la un meniu din joc de unde poți vedea anumite informații, ce ai de făcut, obiectele și armele cărate și poți renunța la ce consideri că nu mai ai nevoie.
Inamicii, după cum spuneam, sunt în primul rând acel director de penitenciar și locotenentul său, apoi paznicii și roboții de pază care, cel mai bine ar fi să-i ocolești. Dar adevărata amenințare pentru toți sunt acele creaturi, mutanți, paraziți – cum vreți voi să le spuneți dar unul lucru este clar – sunt niște hidoșenii periculoase care au propriile animații atunci când te vor omorî – scârboase, brutale, sângeroase. De la mici lipitori care-ți sar când și de unde nu te aștepți, la monștri coloși, rapizi sau mai înceți și nu uităm nici de mutanți pe care se mai văd urme de umanitate – toți sunt dințoși și gata să te mestece să-ți smulgă maxilarul sau să te facă fâșii.
Interacțiune cu mediu înconjurător, în afară de câteva butoane de apăsat, uși de deschis și accesarea unor dulapuri și medkit-uri, nu prea există, dar nici nu se cerea a fi nevoie. Un implant va face posibil, vizual, așezat pe ceafa lui Lee, să vezi cum stai cu viața respectiv cu energia și când este nevoie să consumi necesarul pentru a le aduce la 100%. Starea de rău se poate observa nu numai din acel grafic de pe ceafă ci și prin comportament, deci este ușor să știi când trebuie să te retragi dintr-o luptă sau când e nevoie de “medicament”.
Atmosfera este senzațională
Atmosfera este senzațională, pe niște căști cu suport 3D (noi am folosit Sony INZONE H9 cu ANC pe ON), noaptea pe întuneric, nu ai cum să nu intri practic în salopeta portocalie a lui Lee. Atmosfera, cu lumini roșii, ceață și fum, reflexii și alte artificii vizuale, sunt cea mai importantă parte din The Callipso Protocol. Te târăști prin conducte, printre țevi și canale, totul arătând, grafic, foarte bine.
The Callisto Protocol nu e foarte mare ca ore de joc, este oarecum liniar și deblochezi zone noi pe parcurs și chiar se simte că personajul avansează prin upgrade-urile la arme. Eu personal am găsit ușor dificil să combin acea putere a mânușii cu armele de foc, existând și posibilitatea, spre exemplu, să atragi un inamic spre tine și apoi imediat să folosești o armă de foc. Cu acea mânușă poți și arunca inamicul peste balustradă, în foc sau țepi și e satisfăcător vizual să-i vezi “suferind”, dar am folosit cel mai mult acel băț și am fost atent la ce tip de armă se prestează în funcție de situație sau creatură. Există și porțiuni în care furișatul e cel mai recomandat, spre exemplu dacă ești văzut de roboții uriași de patrulă, viața ta se va încheia imediat cu capul zdrobit de piciorul robotic.
Deși exsistă o poveste, un fir epic și un scop bine conturat – să scapi în viață de pe Callipso, jocul este despre explorare și combat și accentul se pune pe atragerea privirilor și elementele auditive, iar “mecanica” Unreal Engine 4 merită toate cuvintele de laudă.
Concluzie
Cred că cea mai frumoasă surpriză a acestui an, pentru mine, fan al seriei Dead Space și al genului, The Callisto Protocol oferă un festin vizual-auditiv, mulțumită Unreal Engine 4, un combat antrenant și-o atmosferă excelentă! Personaje interpretate bine de actori cunoscuți și o arhitectură și monștri-creaturi extrase din cele mai negre coșmaruri. Jos helmet-ul pentru Striking Distance Studios și kudos Glen Schofield. Hai cu sequel-ul!
The Callisto Protocol este disponibil acum pentru Xbox One S | X, Playstation 4, PlayStation 5, Windows PC (Steam).
