“Este interesant, este fresh şi este încă unul la număr care să cucerească această piaţă de RPG-uri tactice.”
Gen: ARPG
Lansare: 11 septembrie 2022
Studio: Square Enix
Distribuitor: CD Media
Platforme: Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Microsoft Windows PC (Steam)
Clasificare: 16+
Sinopsis:
Epoca miturilor face loc unei epoci de mare agitație… Lumea oamenilor este împotmolită într-o eră a războiului care face ravagii ani la rând. O bandă de mercenari de elită care își spun Blue Fox se ridică în mijlocul flăcărilor și haosului, destinele și faptele lor vitejești urmând să fie cântate în veacurile ce vor urmă. Dar când totul va fi spus și făcut, va ajunge numele “Blue Fox” să însemne speranța sau cea mai întunecată tragedie?
Recenzie:
Cred că The DioField Chronicle a fost una din cele mai sub radar lansări din partea Square Enix pentru un Strategy RPG şi sincer chiar merita mai multă atenţie din parte lor. Este interesant, este fresh şi este încă unul la număr care să cucerească această piaţă de RPG-uri tactice şi ca să vezi ce chestie, tot Square Enix stă în spate lui. Încep să cred că Square vreau concurență dar ştie că este singurul care poate să o ofere.
Ce este The DioField Chronicle?
În esență, The DioField Chronicle este un RPG de strategie în stilul Final Fantasy Tactics sau Tactics Ogre Reborn, dar în cele din urmă este puțin mai rapid și mai liber și prezintă câteva elemente care injectează puțin din genul „real time tactics” în toată treaba. Rezultatul este unul interesant.
Povestea nu este tocmai cea mai impresionantă chiar dacă este vorba de politică şi război, răzbunare şi alte „keywords” generice. La fel ca jocurile mai puțin reușite din seria Final Fantasy Tactics, uneori este prea simplă și mult prea serioasă pentru binele său. Dacă ar fi să existe o problemă specifică, ar fi că atât povestea, cât și personajele se simt ca şi cum sunt lipsite de profunzime. Dar asta nu se poate spune şi despre luptă.
Care este treaba cu lupta?
E un pic mai, să zicem, experimentală. Sistemul de luptă este incitant și interesant și chiar pot spune că există profunzime datorită faptului că este mai simplu şi în acelaşi timp util când vine vorba de progresie a personajului și a echipamentului. Dar, din păcate, eforturile de a încerca ceva nou i-au epuizat pe dezvoltatori sau bugetul alocat nu a fost tocmai unul atât de mare pentru un IP nou. Rezultatul este un joc mai light comparativ cu alte lansări precum Tactics Ogre Reborn şi poate asta nu e cel mai bun lucru pentru fanii înrăiți al genului, dar nu e chiar un lucru rău pentru nou-veniți.
Revenind la luptă, majoritatea jocului are loc pe câmpul de luptă. Odată ce un jucător își selectează cele patru unități, fiecare cu unități de rezervă, dacă există, este timpul să pornească la luptă. Personajele alese apar pe câmp și se materializează și un val inițial de inamici. Apoi începe cronometrul, cu recompense mai mari dacă lupta se încheie într-o perioadă stabilită, cum ar fi 6 sau 8 minute. Atingerea unor astfel de obiective poate părea dificilă la început, deși mai multe unități pot fi direcționate simultan. Nici dușmanii nu stau pe loc, odată ce își observă adversarii AI-ul răspunde agresiv. Jocul are o abordare hibridă care permite atacuri strategice la momente cheie. Asta face sistemul de luptă interesant şi în acelaşi timp mai simplificat decât altele. Exista şi downtime evident, nu este tot jocul doar bătaie, însă acest sistem este mult mai „chel” decât în alte jocuri de la Square Enix.
Muzică la buget
Coloana sonoră este compusă din 20 de piese care, din păcate, nu prea apar atât de des cum ţi-ai dori prin joc. Muzica de bătălie este puternică, muzica de explorare este relaxantă şi de restul nu prea o să îţi aduci aminte. Actorii de voce în engleză fac o treabă extraordinară în a spune această poveste, oferind inflexiunile necesare pentru a transmite conversațiile lui Andrias și, de asemenea, urgența de a fi în vizorul lui Waltaquin. Actorii japonezi au fost la fel de grozavi şi ca de obicei, eu am ales să îl joc aşa.
Şi, este The DioField Chronicle ceea ce caut?
Jocul este fresh cum am zis mai sus. Bătăliile se simt bine, nu este excepţional de greu, chiar aş zice că totul despre cum funcţionează acest joc este captivant. Cu o durată între 25 şi 30 de ore nu este unul din cele mai lungi SRPG-uri sau Tactical RPG-uri, spune-le cum vrei. Ceea ce poate încetinește lupta rapidă şi sistemul ăsta hibrid, este povestea care, din nou, nu este tocmai nici cea mai originală nici cea mai atractivă. High Fantasy cu politică şi război, nu funcționează cu o lume care vrea să fie explorată. Abordarea povestirii cu utilizarea narațiunii și a unei hărți a lumii pentru a reproduce momente importante nu face suficient pentru a aduce jocul la un nivel excepţional. Acest lucru este și mai evident atunci când puținele scene care apar sunt de departe cele mai memorabile. Din fericire, o distribuție solidă de personaje menține lucrurile interesante suficient de mult pentru a continua să te bucuri de lupta captivantă a jocului. Există destule lucruri bune în sistemul de luptă pentru că fanii genului să se bucure de el. Dar ca de obicei, trebuie să menţionez, ca acest gen de joc nu este pentru toată lumea. Din fericire, cazul The DioField Chronicle, este că jocul a fost atât de „streamlined” că poate să fie abordat cu mai multă uşurinţă decât de exemplu Tactics Ogre Reborn.
The DioField Chronicle este disponibil acum pentru Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Microsoft Windows PC (Steam).
