“Dacă nu îţi place FFXVI poţi să te întorci la Final Fantasy VII, poţi să joci FFVIII că are remaster sau poţi oricând să „te bucuri” de FFXII dacă ești genul de persoană care pune apă peste Coca Cola că e prea acidulată.”
Gen: RPG, Acțiune, Aventură
Lansare: 22 iunie 2023
Studio: Square Enix
Distribuitor: CD Media
Platforme: PlayStation 5
Clasificare: 18+
Sinopsis:
Soarele apune pe tărâmul Valisthea
Timp de secole, oamenii s-au adunat la Mothercristale pentru a lua parte la binecuvântarea lor – eterul abundent care alimentează magia pe care se bazează în viața de zi cu zi. Pe măsură ce eterul începe să se estompeze și ținuturile moarte fără viață se extind tot mai mult, lupta pentru posesia ultimelor pâlpăiri ale luminii Mamei devine tot mai acerbă.
Cu toate acestea, în mijlocul furtunii care se întețește, există unii care cred că moștenirea cristalelor a modelat destinul omenirii pentru suficient timp.
VALISTHEA
Un pământ binecuvântat în lumina Mothercristalelor
Tărâmul Valisthea este împânzit de Mothercristale – munți strălucitori de cristal care se înalță deasupra tărâmurilor din jurul lor, binecuvântându-le cu eter. De generații întregi, oamenii s-au adunat la aceste simboluri pentru a profita de binecuvântarea lor, folosind eterul pentru a conjura vrăji care le permit să trăiască o viață de confort și abundență. Mari puteri au crescut în jurul fiecărui Mothercristal, iar între ele a domnit mult timp o pace nesigură. Totuși, acum pacea se clatină pe măsură ce răspândirea Blight amenință să le distrugă domniile.
Eikonii și dominantii lor
Eikonii sunt cele mai puternice și mai mortale creaturi din Valisthea. Fiecare dintre ele locuiește în interiorul unui dominator – un singur bărbat sau femeie care este binecuvântat cu abilitatea de a apela la puterea lor teribilă. În unele națiuni, acești Dominanți sunt tratați că niște regi în semn de admirație pentru această putere – în altele sunt legați de frică ei și forțați să servească drept arme de război. Cei care se nasc că Dominanți nu pot scapa de soarta lor, oricât de crudă ar fi această.
Magie fără Cristale: O Sarcina a Purtătorului
Cei mai mulți bărbați și femei din Valisthea se bazează pe Mothercristale pentru a-și conjura magia. Cu toate acestea, un număr mic de oameni se nasc cu abilitatea de a folosi magia la comandă. Soarta unui Purtător în viață diferă dramatic în funcție de tărâmul în care se naște.
TĂRÂMURILE VALISTHEA
Personaje
Unii sunt regi, alții cavaleri, alții doar pioni – dar toți își vor juca rolul într-un joc ghidat de mâna neiertătoare a destinului.
Primul RPG de acțiune cu drepturi depline din seria principala Final Fantasy. Clive Rosfield are misiunea de a elibera omenirea de soarta sa și trebuie să folosească puterile Eikonic de care dispune pentru a depăși orice obstacol pe care inamicii săi i-l pun în față.
Play Your Way
O multitudine de opțiuni de accesibilitate permit oricui să experimenteze aventura lui Clive – de la jucătorii de acțiune experimentați la cei care vor doar să se bucure de poveste.
From Strength to Strength
O pleiadă de tehnici puternice de mânuire a sabiei și abilități Eikonic se află în atribuțiile lui Clive – și depinde de ține să decizi pe care dorești să le înveți sau să le îmbunătățești. Dacă ai probleme în a alege, upgrade-urile pot fi deblocate automat.
Recenzie:
Dacă anul acesta avem deja un Game Of The Year cu Diablo 4, cel puţin noi, cei de la MovieNews.ro, fără intenția de a crea conflict intern, pot spune ca Final Fantasy 16 este Game Of The Year 2. Unul din cele mai aşteptate şi dezbătute titluri din seria principală Final Fantasy, în ciuda faptului că arată considerabil mai diferit decât oricare dintre celelalte şi în special 7, preferatul tuturor, s-a lansat cu un impresionant… demo?
Dacă ceva a pornit pofta de demo-uri din nou a fost cu siguranță cele două ore, două ore plus, care au fost scena unde Final Fantasy XVI a înfipt sabia în pământ şi a zis „ăsta e terenul meu”. De o calitate impresionantă, demo-ul a fost să fie doar o gustare a ceea ce urma, iar ceea ce a urmat, jocul întreg, o experienţă ca nici una până în momentul de prezent. Dezbinător din multe puncte de vedere, ca joc, poveste şi toate cele? Poate. Însă oricum ai pune situaţia jocul este incontestabil o operă maestră în gaming şi o călătorie cinematografică de proporţii epice, detalii minuţioase şi, per total, un Final Fantasy fresh.
Tematica adultă
Jocuri Final Fantasy care trag mai spre „fantasy” decât spre lumea aia de combină chestii din viitor şi din trecut, mixul acela specific tecno + fantasy, parcă am mai văzut. Dar ca lumea medievală din FFXVI nu. Mulți au încercat să o descrie ca ceva asemănător cu Game Of Thrones, însă nu este complet adevărat. Implică „Realpolitik” da, chiar şi chestii care te-ar duce imediat cu gândul la seriale sau filme pe care le-ai mai văzut, dar identitatea Final Fantasy este veşnic prezentă şi cu cât joci mai mult, cu cât aprofundezi povestea, cu atât pierzi acea noţiune de asemănare cu ceva anume pe care l-ai mai văzut şi te afli cu adevărat într-un Final Fantasy. Dar dacă ar fi de comparat cu ceva anume ar fi mai degrabă cu lumea din The Witcher decât cea din Game Of Thrones.
Povestea, deși uşor de urmărit în timp ce te joci, devine un pic mai grea de explicat având în vedere că sunt multe elemente care merg mână în mână pentru a crea un complet destul de solid pe toate pârțile, vorbesc aici de lume, personaje şi elemente caractersitice Final Fantasy care apar de la joc la joc, precum cristalele, summon-urile sau chocobos. Începem povestea cu Valisthea, care de generaţii a avut eter din belşug să curgă prin Mothercrystals. Puterea lor le-a permis oamenilor să folosească vrăji și să prospere de-a lungul anilor, până când o „năpastă” – pentru că este numită BLIGHT – începe să facă ravagii pe meleaguri în timp ce eterul cristalelor începe să piară. Odată ce acesta începe să dispară la fel şi pacea dintre tărâmuri, şase la număr, începe să se rupă.
Clive, personajul principal pe care îl controlăm în această aventură, este primul fiu al arhiducelui de Rosaria și era de așteptat să fie dominantul ales al Phoenixului, dar a fost pus pe o cale diferită atunci când Eikon-ul tărâmului l-a ales pe tânărul său frate Joshua în schimb, Clive rămânând cumva doar „binecuvântat” de Phoenix. Clive, crescut pentru a fi un maestru al sabiei a fost numit apoi Primul scut al Rosariei, devenind gardian al Phoenixului şi implicit al fratelui său.
Dar într-o noapte când Rosaria este invadată de către Imperiu, Joshua dezlănțuie Phoenix-ul și îl scăpa de sub control. În încercarea sa de a-și proteja fratele mai mic şi a-l opri, Clive, necunoscând ceea ce urmează, a fost ales să fie dominantul unui al doilea Eikon of Fire, lucru care era imposibil, un demon cu coarne pe nume Ifrit. Sosirea sa neprevăzută aprinde o luptă între cele două ființe și aduce o tragedie celor doi copii.
Un salt în timp ne duce într-o aventură în care nu mai intru în detalii pentru că orice punct poate părea un spoiler pentru cine nu a jucat nimic sau a jucat doar demo-ul. Lăsând povestea propriu-zisă la o parte, ceea ce o complimentează perfect sunt personajele. Clive este unul din cei mai plăcuţi protagonişti Final Fantasy de ceva jocuri încoace. Cei cu care se întâlneşte, la fel, sunt personaje conturate, cu probleme, cu poveşti, foarte rotunde dar şi destul de profunde în motivații. Se văd foarte bine aceste lucruri şi în personajele negative, care echilibrează cumva perfect narativa acestui joc şi te fac să înţelegi fiecare parte şi ceea ce îşi doreşte să obţină atat cei „buni” cat si cei „rai”, printr-o grămadă de cinematics de o calitate excepţională.
Mai mult film decât joc
Poate pentru unii, faptul că FFXVI este ce aş numi jumate joc şi jumate film, este un minus, pentru mine a fost ceva ce Final Fantasy XV nu a reuşit să combine prea bine. Unde pentru Final Fantasy XV a fost nevoie de un film, un joc, mai multe DLC-uri sau Expansion-uri şi am impresia că şi nişte cărţi ca să îţi explice lumea sau de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă în acel joc, aici personajele pun constant evenimentele în context, cu anecdote sau reacții la ceea ce se întâmplă în lume şi la povestea lui Clive.
Vorbim aici de ore de cinematics în care nu joci, ca să compenseze şi să completeze din toate părţile posibile această poveste. Dacă jocul total are în jur de 40 de ore, vorbesc de main story, cam 12 sunt cinematics. Şi nu este un lucru greșit, cel puţin din punctul meu de vedere, atâta timp cât au un sens şi aportă ceva, nu doar acoperă „loading times”. Death Stranding a fost, la fel, o experienţă cinematografică dar acolo parcă tot pachetul voia să contribuie la asta inclusiv gameplay-ul. În Final Fantasy XVI este vorba de altceva partea de luptă.
Un salt în gameplay
Ceva ce a împărțit fanii în două tabere a fost clar gameplay-ul. Puriștii voiau clasicul TURN BASED COMBAT cu care ne-am obişnuit în JRPG-uri însă Square Enix de ceva vreme tot încearcă să dea saltul la Action/Hack And Slash cu elemente de RPG şi pot spune că în FFXVI l-a dat complet spre aplauzele unora şi huiduiala altora. Este rapid şi spectacular dar cel mai important răspunde imediat, este aproape magnetic sistemul de luptă.
Un lucru de menţionat foarte important legat de joc sunt cele două dificultăţi, Story Focused sau Action Focused. Dacă alegem Story Focused, în joc se vor auto-echipa nişte items care vor face jocul mult mai uşor pentru a te bucura de poveste, combos, dodges şi altele se vor executa cu mare ușurință. Partea de Action îţi permite mai mult control asupra combo-urilor şi luptei însă trebuie să recunosc că este un joc destul de uşor chiar şi atunci când vine vorba de momente grele. Asta este şi datorită sistemului de luptă care da, seamănă cu ceva de genul Devil May Cry, însă parcă mult mai cinetic. Rapid, spectaculos şi cu implementări diverse de Quick Time Events sau momente în care declanșezi aşa numitele „Cinematic Strikes” fac jocul o experienţă vizuală incredibilă a căruia baza sta într-un gameplay solid şi polisat la maxim.
Hollywood e mic copil
Nici filmele de la Hollywood nu ar avea curaj să pună pe marele ecran ceea ce vedem în Final Fantasy XVI şi o să susţin asta chiar dacă lupul îmi muşcă mâna. Este un spectacol de lupte titanice între entităţi de proporţii colosale, lupte la sol între soldaţi dar care nu doar se concentrează pe aspectul bombastic al lucrurilor, luptelor şi elementelor magice dar care are şi are curajul să îşi ia timp şi să dezvolte personaje prin conversaţii, amintiri şi planuri de viitor. Parcă este o lume vie în ciuda faptului că jocul este constrâns să fie linear şi nu open world şi pentru asta le mulţumim tuturor zeilor şi a entităţilor din toate Final Fantasy-urile de la 1 până la 16, celor care sunt MMORPG-uri şi Spin-Off-urilor. Este o lume extrem de mare prezentată în joc şi pe care o vedem în depărtare de multe ori şi poate am avea înclinaţia să ne dorim să explorăm mai departe de drumul pus înaintea noastră pe care trebuie să îl parcurgem, însă mai bine că jocul a rămas fidel conceptului de mai multe zone lineare. Acest lucru face jocul mai uşor de jucat, mai plăcut de urmărit şi contribuie foarte bine la partea în care se transformă într-un film pe care îl joci, pe care cei de la Hollywood şi-ar dori să îl conceapă. Ceea ce Rings Of Power nu a reuşit să facă în 8 episoade în ciuda faptului că aveau cărți care fac parte din literatura universală a lumii în care trăim si material aproape nelimitat, Final Fantasy XVI reuşeşte în primele ore de joc fără nici un efort, să stabilească personaje credibile, relaţii reale, o lume vie care pare adevărată nu fundalul unei scene de teatru. Și toate astea fără să piardă esenţa a ceea ce face un Final Fantasy bun, original şi în acelaşi timp fidel IP-ului.
Tobele de luptă
Pe partea sonoră, ca niciodată, am de menţionat un lucru care nu mă caracterizează. Orice joc venit din Japonia îl voi juca puţin în Engleză să văd care e treaba şi îl voi schimba, dacă am opţiunea, în Japoneză cu subtitrare în Engleză. Fără dar şi poate. Însă cu Final Fantasy XVI am făcut exact opusul. Accept şi ador vocile în Japoneză, este un voice acting de o calitate excepţională cel in limba Niponă, însă m-am îndrăgostit efectiv de castul în Engleză care se potrivește PERFECT cu povestea. Este o poveste dintr-un fel de Evul Mediu foarte alternativ şi magic şi vocile în engleză, care sunt excepţionale, se potrivesc la fix acestor personaje, chiar dacă ele au acel aspect „Japonezo-Final Fantasian”. Cid, a cărui voce este popularul actor de origine britanică, Ralph Ineson, din The Office (UK) şi pe care îl mai ştim din filme precum Harry Potter sau The Witch, răsună perfect 110% ca din acea lume. Voice acting-ul în Engleză are acel patos pe care nu l-am mai auzit de mult într-un joc. Oamenii ăştia nu doar pun vocea unor personaje, chiar le trăiesc.
10/10
Muzica, în schimb, este la fel cum te-ai aştepta de la un joc Final Fantasy. Şi ea un 10/10. Câteodată, are tendinţa să te adoarmă, lucru care mi s-a întâmplat, iar altă dată are tendinţa să te facă să tot vrei să joci pentru că eşti extra „hyped” cu piese precum Jill’s Guardian sau Shiva’s Dominant. Sună măreţe, sunt orchestrale, au volum şi emoţii şi un impact enorm asupra poveştii dar şi a ta ca jucător care absoarbe Final Fantasy XVI ca un întreg. Este un soundtrack grandios pe măsura unui joc la fel de grandios.
Totuşi e ceva…
Am mai trăit eu emoţii intense dar ca stinsul consolei în timpul unui boss-fight şi să nu se mai aprindă nu. Din păcate am fost unul din cei care au întâmpinat aceea problema care a fost menţionată în diverse articole pe net, că jocul, în unele pârți, în special în luptele cu boși, unele dintre ele, vor supraîncălzi consola la un punct în care îşi va da shut down. Problema nu ar fi fost de genul „OK, s-a stins o aprind din nou”, nu. Problema a fost că s-a stins şi nu se mai aprindea la loc. Şi am mutat-o de lângă de televizor pe jos, pe gresie, unde am lăsat-o, nu ştiu să zic, câteva minute şi am făcut acel plug-unplug, scos din priză băgat în priză, scos mufa băgată mufa, frecat nişte mătănii, rugat la câţiva zei noi, la câţiva zei vechi, rugat la nea producător Naoki Yoshida şi nea regizor principal Hiroshi Takai, să se aprindă consolă şi s-a aprins. Partea fericită este că s-a salvat într-un moment bun, am reluat jocul, ajuns la acel boss-fight şi am trecut fără alte incidente. Dar trebuie să menţionez că m-a ţinut cu sufletul la gură şi cum este tehnologia din ziua de azi deja mă vedeam cum dau banii pe alt Playstation 5. Este ceva ce s-a anunţat şi trebuie să prevăd, deşi consola era curăţată foarte recent, spațiul în care o ţineam poate că nu era cel mai optim pentru flow-ul de aer aşa că am şi eu parte de vină, dar cum face romanul „mie nu poate să mi se întâmple aşa ceva” şi uite, s-a întâmplat.
Verdict Final
Îi dau 10 din 10 pentru că nu pot să îi dau 12 din 10. Nu o spun ca „fanboy” Final Fantasy pentru că nu întotdeauna am avut o relație de absolută dragoste cu seria, unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puţin, altele sunt Dirge of Cerberus sau Stranger Of Paradise care sunt jocuri a căror loc este în ceruri pentru că sunt nevinovate de cum au ieşit şi merită să fie jucate şi experimentate de toată lumea dar cu mintea foarte deschisă în privinţa lor. Mai puţin am fost fan al MMORPG-urilor care sunt foarte populare şi ca să supăr câţiva prieteni, nu sunt deloc al fan sistemului de luptă din FFXII şi consider că FFX-2 este mai bun ca FFX, aşa că FFXVI, pot spune că acoperă orice fel de problemă aş putea avea cu un Final Fantasy. Personal, mă satisface pe toate fronturile şi fiecare căsuță care este de bifat, FFXVI o bifează fără dar şi poate. Este un 10 din 10 din aceste, poate mici, poate mari motive, dar la fel de bine poate să fie un 5 din 10 pentru oricine altcineva care poate evalua produsul altfel sau poate avea alte așteptări de la un Final Fantasy din seria principală. Dacă nu îţi place poţi să te întorci la Final Fantasy VII, poţi să joci FFVIII că are remaster sau poţi oricând să „te bucuri” de FFXII dacă ești genul de persoană care pune apă peste Coca Cola că e prea acidulată. Aşa că, repet ce am zis la început, Final Fantasy XVI este Game Of The Year 2 pentru mine şi sper că şi restul din personalul de la MovieNews.ro să înţeleagă acest lucru şi să nu se supere. În timp ce Diablo 4 probabil va fi jucat ani de acum încolo, Final Fantasy XVI va iniţia noi fani într-o lume unică a cărui poveste va fi memorabilă pentru ei cum a fost pentru mulți dintre noi cea din FFVII.
Final Fantasy XVI este disponibil din 22.06.2023 pe PlayStation 5.
