Lilith – fiica lui Mephisto și sora lui Lucion și cunoscută în Sanctuary ca “Queen of the Succubi”. Dragostea sa pentru arcanghelul Inarius a dat naștere primului “nepahelem”. Prinsă timp de 3000 de ani în Void, influența sa a continuat să bântuie Sanctuary și devotații ei nu au încetat să o preaslăvească fiind dispuși oricând să dea totul pentru stăpâna lor. Profeția spune că Lilith se va întoarce, cândva, în Sanctuary.
LILITH
Ne întoarcem în prezent, unde trei aventurieri și un savant, puși pe fugă de o armată de nemorți, pe drumul lor spre o cavernă cu comori, spun o incantație și fac sacrificiu de sânge care o vor aduce pe Lilith înapoi!
“Hail Lilith. Blessed Mother.”
Revenirea lui Lilith în Sanctuary își va aduna discipolii, va naște noi culte care vor aduce paranoia, boala, întunericul și moartea printre oameni. Recucerirea Sanctuary a început! Dar…
Soarta lui “The Wanderer” îi aruncă-n cale Sanctuary unde descoperă pe pielea s-a influența și puterea lui Lilith asupra locatarilor și mulțumită Lorath Nahr – unul dintre ultimii Horadrim, care se întoarce din Diablo III: Reaper of Souls, îi explică profeția lui Lilith și povestea sa cu Inarius care pentru a putea să se întoarcă în Rai, trebuie să îndeplinească profeția de a o ucide pe Lilith. După ce se va lega o conexiune între Wanderer și Lilith, acesta știe că este prins într-un război care trebuie încheiat cu uciderea ei.
THE WANDERER
– Barbarian, Sorcerer, Druid, Rogue & Necromancer –
The Wanderer este, după cum vă așteptați, jucătorul fiind pus să aleagă între 5 clase de personaje (Barbarian, Sorcerer, Druid, Rogue & Necromancer), masculin sau feminin, fiecare cu anumite caracteristici/abilități, arme și “vestimentație”. Apoi selectezi dacă vrei să fi ajutat (tutoriale) sau nu, respectiv dacă vrei să începi în Tier 1 (Adventurer) sau Tier 2 (Veteran) ca nivele de dificultate.
Barbarian, Sorcerer, Druid, Rogue & Necromancer
Barbarian – masivi, brutali și preferând lupta de aproape, barbarii folosesc mecanica Weapon Arsenal unde abilitățile sale necesită un anume tip de armă (ex. two-handed, hammer).
Sorcerer – magicieni specializați în utilizarea elementelor naturii (ex. gheață, foc) și utilizează mecanica Enchantment unde abilitățile active pot fi echipate în avantaje pasive.
Druid – o clasă hibridă care folosește atât elemente ale naturii dar se pot și transforma în animale.
Rogue – o combinație între Amazon și Demon Hunter, din titlurile anterioare, rogue sunt agili și se descurcă bine atât în lupta de aproape cât și de la distanță folosind mecanica Imbuement care combină atacuri cu elemente ale naturii (ex. poison, cold, shadow).
Necromancer – nici nu mai are nevoie de prezentare. Preferat de fanii Diablo, necromancer-ul învie morți și îi aduce de partea sa, explodează corpuri și poison e cea mai bună armă a sa de la distanță.
Odată aleasă clasa preferată, după ce vedem cinematicul introductiv care este absolut demențial, în stilul cum ne-a obișnuit Blizzard în seria Diablo, facem primii pași în zăpadă cu personajul personalizat și ne obișnuim cu interfața care diferă ușor pe platformele PS5 și PC fiind adaptate pentru fiecare în parte, fie Dual-Sense, fie tastatură și mouse.
Gameplay
Tutorialele ajută chiar și pentru fanii seriei, care au jucat cel puțin un joc, pentru că sunt destule modificări aduse chiar și față de al 3-lea joc. La prima vedere (pentru cei care nu ați urmărit clipuri, anunțuri și nu ați încercat beta, la care am realizat un Preview) îți dai seama imediat că s-a trecut de la aspectul grafic “WOW-ian” din cel de-al 3-lea joc, la un design mai serios întorcându-se cumva la “rădăcini” la primele două jocuri.
Interfața este mai încărcată acum, având mai departe în partea de jos bara de utilități cu cele două Orb-uri pentru Viață respectiv Mana, Fury etc, în funcție de clasa aleasă. Nu mai sunt dispuse de o parte și de alta a barei cu utilități, ci de această dată sunt puse una lângă alta, în partea stângă, în partea dreaptă, sus, având mai departe mini-harta și obiectivele, iar în partea de jos va apărea un fel de log al discuților și evenimentelor.
În bara de utilități nu avem “sticluțele” cu poțiuni sau obiecte, cum era, spre exemplu în primul joc, și abilitățile active fiecare cu butonul său (personalizabile), iar tot acolo vedem acțiunile pasive și durata lor de timp și bara de experiență/creștere în nivel. Butoane dedicate avem pentru Town Portal și poțiunile de viață, dar și unul pentru Sprint.
Inventoriu este mai complex, dar cu caracteristici la fel ca în celelalte jocuri. Vedem personajul îmbrăcat și înarmat corespunzător armurii și armelor, putem pune inele și lanțuri la gât și în partea de jos avem spațiul de stocare împărțit pe categorii, una dintre acestea fiind pentru Aspects – o categorie vestimentară unde poți alege să porți ceea ce se vede, sau să-ți faci tu propriile ținute… fashioniste 🙂 . Tot aici vedem statisticile personajului care se modifică în funcție de nivel, arme și armuri, iar în partea de sus avem și un tab pentru Abilități unde sunt prezente Paragon și Skill Tree de unde deblochezi prin puncte de experiență un Tree al abilităților putând da reset la totul, contra cost, dacă dorești.
S-a introdus și o schemă dedicată online-ului, de unde poți alege să saluți pe cineva, să inviți în Party, să discuți etc. Se activează un fel de roată de unde selectezi ce te interesează la momentul respectiv.
Pornești cu o hartă pe care apare locația ta și împrejurimile la o anumită distanță și pe ea sunt afișate punctele de interes, respectiv orașele cu Waypoint-urile sale. Cu cât explorezi cu atât se descoperă mai mult din hartă. Tot acolo găsim afișate și misiunile principale și secundare cu posibilitatea de a alege activ ce dorești.
Transportul se face la picior și cu ceva Sprint (e nevoie de timp de încărcare), aceasta din urmă fiind o abilitate pe care o vei folosi și în lupte, în caz că situația devine aglomerată și sângele e pe terminate – evadare! Transportul se face și pe cal, da, vom putea călări și ne vom alege căluțul preferat (contra-cost, bineînțeles) având chiar și anumite abilități care-l includ și pe patruped. Town Portal e mereu la îndemână, sau Waypoint-urile descoperite în orașe, iar acum poți, spre exemplu dacă ai rezolvat o misiune într-o cavernă (se bifează pe hartă – foarte util) și ca să nu mai străbați drumul înapoi la ieșirea din acesta, poți da pe hartă direct către ieșire și se “teleportează” direct.
Banii… offf, baniiiii, mda. Monedele in-game se simt aproape inutile, cel puțin eu care sunt genul să sparg fiecare butoiaș, să ridic fiecare nefericit uscat de pe sol și să deschid toate comorile lumii, banii strânși sunt foarte puțini, întotdeauna. Nu puțini în cantitate ci pentru că prețurile la comercianți sunt foarte mari (armuri și arme). În majoritatea cazurilor ce găsești la tarabe sunt mai slabe calitativ decât ce ai pe tine și la prețuri enorm de mari, dar te face să revii pentru că după o anumită perioadă, vine marfă nouă.
Și acum trecem la “banii reali“, da, avem un magazin de țoale de unde putem cumpăra fel de fel de chestii, cu scop cosmetic/fashionist sau nu, pe care trebuie să scoți banul “adevărat” și nici aici prețurile nu sunt tocmai “de buget”.
Povestea e împărțită, ca și anterior, în mai multe Acte însă nu în modul cum era porționat jocul în Diablo III. Avem practic un open-world delimitat în funcție de nivelul personajului, putând să circuli pe unde vrei, existând zone în care ești avertizat că nivelul monștrilor din acele locații e mai mare. Teoretic, este bine gândit însă, obișnuit fiind cu titlurile anterioare, spre exemplu dacă dădeam de monștri cu un nivel mai mare, mă duceam și “farmam” în altă parte, unde erau monștri cu nivel mai mic, până făceam și eu un nivel mai bun, apoi mă întorceam la monstru respectiv și-l caftam. Ei bine în DIV nu e chiar așa, monștrii adaptându-se la nivelul tău ceea ce face aproape imposibil să “farmezi” în acest gen. M-am trezit târziu să aflu acest aspect, dând de un Boss de care nu am putut să trec, m-am apucat să fac toate side-missions-urile posibile, luând toate semnele de exclamare de pe hartă, la rezolvat. Degeaba. M-am trezit că am părăsit firul epic principal și m-am adâncit în side-missions, toate interesante, ceea ce face lumea parcă și mai mare și mai interesantă. Poți reveni oricând la firul principal narativ, eventual, dacă preferi, poți să nu te bagi în side-missions deși, în multe cazuri te poți alege de acolo, pe lângă experiență și de anumite armuri/arme sau seturi mai mult sau mai puțin Legendare. Până la Level 20 se simte că ajungi relativ rapid, între 20 și 30 începe greul, iar de la 30 încolo contează foarte mult cum îți gestionezi skill tree-ul, armura și armele. Pe urmele lui Lilith, vei da nas în nas la un momendat și vei vedea și parcursul și dezvoltarea ei, în paralel cu a ta până când, într-un final confruntarea cea mare își va avea locul și va fi epică!
Side-missions sunt foarte diversificate și pline de surprize și ca să dau și două exemple, una cu o femeie care te roagă să-l găsești pe bărbatul ei care a fugit cu alta-n pădure și odată ajuns acolo situația este cât se poate de… terifiantă, și alta cu un caz de exorcizare care, după cum e de așteptat, nu se termină așa cum trebuie.
Armele sunt senzație absolută în DIV! Jucând cu clasa mea preferată, Barbarian, avem de la cuțite, topoare, ciocane, săbii și posibilitatea de dual-wield și până la skill-uri cunoscute din titluri anterioare și altele noi, active sau pasive, ordonate frumos cu posibilitate de deblocare în funcție de nivelul personajului. Efectele sunt devastatoare în joc, cel puțin d.p.d.v. vizual, Blizzard reușind să exprime grafic efectele armelor pe care le vei simți și tu, ca jucător. Skill-tree-ul Barbarului, cel puțin, e stufos și ai liber să-ți alegi calea pe care vrei s-o urmezi (cu tipul tău preferat de arme, activ sau defensiv).
Ce mi s-a părut dificil și nu prea m-am împăcat nici acum cu el, este acel sistem de utilizare a skill-urilor active în funcție de tipul de arme. Adică, în inventoriu ai deja toate tipurile de arme puse acolo (săbii/cuțite/sulițe/topoare/ciocane) și poți numai să alegi să folosești numai unele în funcție de skill-ul ales. Exemplu, dacă alegi Pumnul (printre primele skill-uri deblocate ale joculu), la el poți folosi numai ciocanul. Dacă, spre exemplu găsești o sabie șmecheră, ești obligat să găsești un skill în care poți folosi sabia. Personal aș fi preferat să fie ca în titlurile anterioare și anume să poți alege ce și când să folosești, skill-ul fiind lăsat ca atare. Într-adevăr există și un sistem (Expertise) în care poți crește în nivel la armele pe care le folosești, adică dacă folosești ciocanele mai mult, vei câștiga experiență mai multă în acest caz.
La capitolul monștri/inamici DIV e plin cu tot felul de creaturi așezate în funcție de regiunile de pe hartă. Avem Chieftani, avem Boși, avem Speciali, avem monștri care revin din titlurile anterioare, avem sub-șefi ai lui Lilith, avem de toate. Vampiri, spirite, lighioane, nemorți și lista e lungă. Armele și puterile trebuiesc adaptate, în general, la tipurile de monștri pentru că au rezistențe și slăbiciuni.
Luptele în sine sunt clar highlight-ul jocului, pentru că vorbim aici de un Action RPG, așadar li s-a acordat atenție maximă și se vede clar acest aspect. Totul se învârte asupra lor și mulțumită Town Portal, Waypoints, acea posibilitate de a traversa rapid caverne/locații unde ți-ai îndeplinit misiunea, dar și introducerea cailor ca mijloc de transport, poți să îți vezi de cafteală. Bineînțeles, o să simți că inventoriu e neîncăpător și vei ajunge ori să aduni numai “auritele” și legendarele, căci unicele… sunt Rare 😀
Orașele sunt mici și mari, unele cu tot ce ai nevoie (stash și garderobă, pietrari, armurieri etc) și altele unde ai acces la mai puține interacțiuni. Dacă vrei să pierzi ceva timp totuși și prin orașe, vei găsi oameni care au nevoie de ajutorul tău și dacă vei discuta cu locatari vei afla mai multe informații care parcă… conturează și mai mult lumea.
Sanctuarul și lumea din Diablo IV sunt vaste și pline de zone diferite, cu fenomene naturale prezente, schimbări climatice și multe detalii care o vor face și mai interesante. Din zone cu zăpadă și viscol, întunecate, vei ajunge în zone aride, mlaștini și păduri, pe munți și în zeci de caverne. În zonele muntoase poți vedea ce se întâmplă mai jos de tine, cu tot cu monștri și ce e pe acolo, iar mai nou personajul tău se poate cocoța și coborâ anumite zone.
Diablo IV este un joc “always online” și asta pentru că aduce jucătorii chiar și-n sesiunile tale de campanie, îndemnându-te pentru un co-op și din ce am testat în beta, se simte foarte mișto. Să parcurgi povestea alături de prietenii tăi e o idee foarte bună și în joc vei fi răsplătit pentru asta. Vei da de zone cu evenimente special create unde ai de făcut ceva, sau în cele mai dese cazuri să ucizi un inamic puternic și aici pică bine să ai lângă tine pe cineva. Looting-ul devine interesant și speranțele sunt mari să “pice” ceva bun. Deși am văzut că au fost cazuri în care lumea s-a plâns că nu s-a putut conecta sau că au așteptat mai mult să intre în joc, sau chiar și că au fost scoși din joc datorită conexiunii, personal nu am avut nicio problemă nici pe PS5 și nici pe PC. De asemenea te așteaptă și multe Challenges, fiind introduse periodic, progresul acestora fiind urmărit, notat și bineînțeles răsplătit.
Ești îndemnat să-ți faci un clan, sau să te înrolezi în unul, să-i dai un nume, să alegi un “drapel” și împreună cu toți membrii să mergeți să străbateți lumea-n lung și-n lat, fie prin evenimente speciale, fie prin parcurgerea poveștii, fie cu scopul de a ajunge la Paragon și de a deveni cel mai tare dintre toți.
Crafting-ul este și el important și ai la îndemână materiale și pietre pentru a realiza obiecte vestimentare și arme unice și poți chiar și juca la păcănele (gambling).
Blizzard a reușit să introducă atât de multe elemente încât să facă din Diablo un adevărat RPG (chiar dacă este axat pe acțiune mai multă). Ore bune vor trece repede, iar povestea este foarte mișto.
PlayStation 5 vs PC
– Tehnic –
Testându-le pe amândouă deodată atât pe PlayStation 5 cât și pe PC, am putut să mă bucur de Diablo IV pe ambele platforme fără să fie nevoie să încep jocul separat pe fiecare. Având un suport excelent Cross-Play am putut începe jocul pe PS5 și continua pe PC, apoi iarăși pe PS5 și tot așa, în funcție de cum am simțit la momentul respectiv. Din păcate nu este genul de joc care să-l plătești o singură dată și să-l folosești pe ce platformă deți (și este disponibil jocul) ci fiind nevoie să scoți banul pentru fiecare situație în parte.
Controlul este aranjat în așa fel încât să fie la îndemână fiecare buton pentru activitatea dorită – în ambele cazuri ai acces să-ți sortezi tu totul așa cum îți dorești. Diferențe sunt pentru că la urma urmei, controlul cu mouse este la rapid și mai ușor decât prin controller unde e nevoie să apeși pe butoane. Un click direct de mouse activează ce dorești, dar prin controller trebuie să apeși fie L1 – R1, fie L2 – R2 să ajungi unde e nevoie, apoi cu “crucea” să te deplasezi și apoi să accesezi cu X. Bine, încercându-le pe amândouă și fiind familiarizat cu Diablo pe PlayStation pentru mine a fost ușor.
- Din punct de vedere auditiv mi-a plăcut enorm să aud o coloană sonoră cu acorduri din primul Diablo, mai ales atunci când ajungi, la un moment dat, într-o zonă din primul joc. Muzica este foarte atmosferică și mi-aș fi dorit totuși să nu fie chiar atât de “în fundal” și ușor mai melodică, cât despre efectele auditive, pe căști compatibile 3D Sound, experiența de gameplay este cu atât mai intensă portofoliul de sunete fiind extrem de complex și bine integrat în joc. Bineînțeles, și pe un sistem audio bun, te poți bucura de joc, dar e genul de titlu care să-l joci noapte, pentru un “impact mai mare”.
Meniurile diferă, atât cel al jocului cât și cel din joc cu inventory fiind adaptate fiecare pentru mouse și tastatură (PC) respectiv Dual-Sense (PS5), dar cu posibilitatea, spre exemplu, să-l pot juca pe PC cu Dual-Sense ceea ce am și testat și este aproape aceeași experiență de joc ca și pe PS5, iar cum vă spuneam la control există posibilitatea de a configura după plac pentru ambele variante de console.
Dacă la Accesibilitate Blizzard a introdus noi elemente care să ajute pe cei care au nevoie de suport, complexitatea este însă mai mare în cazul setărilor de nivel grafic pentru versiunea de PC aici putând seta rezoluția, la tab-ul de performanță putând opta pentru NVIDIA DLSS și NVIDIA Reflex – ambele aducând sporuri de performanță în cazul utilizării unei plăci video NVIDIA din seria RTX, iar la calitatea imaginii poți opta între mai multe trepte prestabilite, Ultra fiind setarea care ridică toate opțiunile la maximum.
RTX ON
Jucat pe un PC cu o placă video NVIDIA RTX 4080, am folosit rezoluția 4K și setările de calitate de imaginii Ultra, pe parcursul gameplay-ului având minimum 60fps, sincronizat cu rata de refresh capabilă a monitorului, cu opțiunea de NVIDIA Reflex activă pentru cei mai buni timpi de răspuns. Nu s-a simțit nevoie de a activa NVIDIA DLSS 3 jocul rulând impecabil pe aceste setări, dar am vrut să vedem cu el și cu el activ. Cu frame rate-ul deblocat, plăcerea de a juca Diablo IV fără a schița vreo grijă că ceva nu ar merge sau ar interveni vreo problemă, a fost atinsă.
Este clar că NVIDIA RTX se înțelege bine cu Diablo IV și a existat și o campanie promoțională în care puteai să-ți cumperi un o plăcă video NVIDIA RTX din seria 40 și primeai jocul cadou.
Grafic, DIV arată excelent și sunt sigur că va primi și suport Ray Tracing pe viitor și chiar merită să se întâmple aceast lucru. “Fizica” din joc se simte nemaipomenit (inclusiv în force feedback-ul Dual-Sense), fiecare explozie, vrajă sau fenomen al naturii având impact asupra mediului în conjurător și asta ajută enorm la atmosfera din joc. În mlaștină simți parcă umezeala, praful și soarele în zonele aride, ploaia în păduri și pe munți și ecoul și sunetul care se reflectă în caverne. În misiunea cu bărbatul furat de-o femeie, la un moment dat va fi o transformare cu un “boom” al căror unde se reflectă în copacii, iarba din jur, dar și în vestimentația soției disperate să-și recupereze soțul.
Deși DIV este cursiv și rulează foarte bine atât pe PS5 cât și pe PC, parcă pe cel din urmă grafica arată mai bine, e totul mai clar, nu știu, personal mi s-a părut că există o diferență între ele, ca aspect. Pe PC, spre exemplu poți da Zoom pe personaj cu Scroll-ul de mouse și atunci vei observa mai multe, în detaliu. Dacă mai sus am pus 45 de minute de gameplay pe PC, am făcut și o sesiune de 30 de minute pe PS5 cu un sfârșit tragic (la fel ca și în cazul sesiunii pe PC):
Despre cinematics, am mai spus, sunt pur și simplu superbe și le poți vedea dacă treci de anumite părți importante din story și sunt realizate să lege și să dea continuetate gameplay-ului, iar scurte scene sunt prezentate și cu engine-ul jocului cu același scop. Ecranele de “loading” sunt rare pe parcursul jocului, dar când sunt vezi ilustrații superbe și sunt relativ scurte.
De la lansare și până acum au fost semnalate, pe lângă problema cu conectarea și alte câteva “bugs” care, personal, nu m-am împiedicat de ele, iar cea mai nou “problemă” semnalată a fost că inventory e prea mic și pietrele sunt prea multe și “trebuie făcut ceva în privința asta”. Există stash, poți băga mai multe pietre de același fel una într-alta pentru a face una mai mare și există “găuri” în armuri și arme pentru a fi puse acolo, iar dacă ești plin de pietre, pur și simplu le poți vinde sau arunca.
Cel mai nou patch, 1.0.3 Build #42677, a fost lansat în urmă cu 2 zile, numai în luna iunie fiind lansate 8 astfel de patch-uri, ceea ce dă de înțeles că Blizzard e cu urechea îndreptată la jucători.
Am spus-o de nenumărate ori, fie în articole “Diablo” la noi pe site, fie în cel de-al doilea număr din revista GRIND franciza Diablo este preferata mea și simt că oricât de mult aș scrie despre ea și implicit, despre Diablo IV, nu e de ajuns căci sunt atâtea chestii de precizat. Am făcut mai degrabă un rezumat și sper să fi atins cele mai importante puncte care să scoată în evidență că este Cel Mai Bun al Fracizei Diablo, Cel Mai Bun Action RPG și Cel Mai Bun Joc, după preferința mea personală.
