“Eu nu sunt ca alții care compun 10 piese până la prânz. Eu trăiesc cântecele pe care le compun“. – Amy
De ce am început recenzia așa? Pentru că această replică e chintesența nu doar a personajului Amy, e chintesența artistei Amy, e chintesenta vieții ei. Pentru că Amy a cântat tot ce a simțit, tot ce a trăit, relația toxică dintre părinții ei, relația toxică dintre ea și tatăl ei (relație care în acest film e mult diluată, mult prea diluată față de ce s-a întâmplat în realitate), relația toxică dintre ea și iubitul ei Blake, relația toxică dintre ea și lumea care nu o înțelegea.
Așa cum a mărturisit și ea în realitate dar și în film, Amy s-a simțit tot timpul anacronică cu vremurile pe care le trăia. Un exemplar care trăia în anacronism cu propria realitate.
Pentru că filmul nu are întâmplător acest titlu. Pentru că atunci când era cu iubitul ei Blake se arunca în golul hâd și negru al drogurilor, iar când suferea după el se arunca în golul hâd și negru al alcoolului, al depresiei, al bulimiei.
Pentru că Back To Black este despre o voce care s-a pierdut în neant la 27 de ani dar care a lăsat și lasă ecouri adânci. Pentru că dacă unii dintre noi se jucau șotronul sau simulau școala la 16 ani, ea asculta, cânta și compunea jazz cu o maturitate de femeie de 65 de ani desi avea tot 16 ani.
Amy WineHouse nu era “drogată”, dar se droga bulimic ca să uite și să evadeze din lume și de lume. Amy nu era ”bețivă”, dar stingea golul din ea cu litri de alcool din cauza depresiei.
Iar în această realitate sordidă, presa o hăituia cu o ferocitate atroce și o vânau pentru a obține fotografii hidoase, iar atunci când era pe piedestal îi dedicau elogii lingusitoare, dar nimeni niciodată n-a oprit-o pe stradă să o întrebe simplu “Cum se simte?”. Toti doreau sa o devoreze, toti.
În film sunt o mulțime de cadre cu tot felul de paparazzi și jurnaliști de scandal care sar pe ea așa cum sar hienele când văd prada.
Iar piesa Back to Black merită nu doar un film, merită o SAGA pentru că înțelegi câtă durere ascunde în ea, simți cum vibrează fiecare vers, fiecare acord, fiecare notă. Amy își găsea catharsisul în durere așa cum Bucovski, unul dintre poeții săi preferați, era inspirat de durere.
Dar ea dorea să abandoneze durerea, dorea să iubească și să fie iubită, își dorea cu toată ființa ei să fie mamă.
Ce ar mai fi de adăugat? Marisa Abela e de departe cea mai bună alegere pentru a interpreta personajul AMY. Pare că au fost prietene din copilărie iar accentul ei britanic e la fel de natural precum e nisipul la plajă. Paradoxal sau nu atunci când a filmat Marisa avea exact vârsta personajului Amy când a murit pentru că Marisa s-a născut la 7 December 1996 in Brighton, East Sussex din Anglia.
În schimb, dacă pentru Marisa am numai cuvinte de laudă și un sentiment de profund respect, regizoarea Sam Taylor-Johnson, numele din spatele controversatului film Fifty Shades of GREY, m-a dezamăgit. Nu pentru cum a portretizat-o pe Amy, ci pentru modul în care a redat relația cu tatăl ei, un om care a profitat de talentul fiicei sale și care de multe ori a tratat-o și s-a purtat cu ea așa cum se poartă un impresar cu un artist la început de drum.
De unde știu aceste lucruri? E suficient să cautați insight-uri în presa din Anglia, în cărțile care s-au scris despre ea sau puteți să cautați documentarele realizate despre ea.
Nu am cum să comentez prestația lui Eddie Marsan pentru că el a jucat ceea ce regizorul i-a cerut să joace și pare mai curând un părinte bland care se preface șocat când fata lui schimbă bărbații ca pe șosete. Dar nu îl simți ca pe o autoritate ci mai curând îl simți ca pe o prezență tolerate în viața ei.
La final mai spun atât. Dincolo de toate cele enumerate, filmul e de impact și modul în care e construit în jurul unor melodii care au scris istorie îl fac un film pe care îl recomand atât celor care i-au iubit muzica cât și celor care iubesc muzica, oricare ar fi ea, oriunde ar fi ea. #atat
RECENZIE DE BOGDAN DARADAN
Back to Black/”Back to Black: Povestea lui Amy Winehouse” a sosit din 12 aprilie la cinema, distribuit în România de RO IMAGE.
Regizor: Sam Taylor-Johnson
Scenariu: Matt Greenhalgh
Gen: Biografie, Dramă, Muzical
Lansare: 12.04.2024
Durata: 2 ore 2 minute
Studio: Canal+, Focus Features
Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
Distribuitor: RO IMAGE
Actori:
Marisa Abela … Amy Winehouse
Jack O’Connell … Blake Fielder-Civil
Eddie Marsan … Mitch Winehouse
Lesley Manville … Cynthia Winehouse
Juliet Cowan … Janis Winehouse
Sinopsis: „Viața și muzica lui Amy Winehouse, prin trecerea de la adolescență la maturitate și crearea unuia dintre cele mai bine vândute albume ale timpului nostru.” – RO IMAGE
