Cred că din lumea asta Nintendo, după Mario, Donkey Kong e preferatul meu, mult peste Link, din Zelda. Poate că toți avem ascuns un instinct de gorilă, pe undeva, doar că nu recunoaștem. Și la câte jocuri au apărut în istoria consolei japoneze, cred că n-am fost destul de răsfățați cu titluri DK. Însă apariția Switch-ului a scos unul dintre cele mai bune jocuri Nintendo, Tropical Freeze. Și azi îl mai joc, vă spun. Apoi istoria Switch s-a încheiat cu un nou titlu, un remaster de Donkey Kong Country Returns.
La anunțul despre Switch 2, cu toții am văzut trailere la Donkey Kong Bananza și am spus că e exact Mario Odyssey 2. Ei bine, s-a lansat și Switch 2, avem și Bananza, care este un artefact digital, o explozie de instinct, un urlet de război venit din străfundurile pixelilor. Nintendo n-a mai făcut un asemenea act de violență estetică și ludică de pe vremea când Breath of the Wild a reinventat tăcerea vântului. Dar aici nu e vorba de vânt. E vorba de carne. De mușchi. De pumnul mitologic al lui Donkey Kong, lovind pământul cu o forță atât de brută încât face ADN-ul gamerului să vibreze ca o coardă de liană tensionată.
Originea Sunetului, cum începe Bananza
Să știți că jocul ăsta nu e un simplu start screen. Nu e un meniu. E o chemare. O junglă care se deschide ca o rană înfrunzită. Vibrațiile primelor secunde din Donkey Kong Bananza îți intră în oase ca un sunet de tobă ruptă, o frecvență joasă care pare că vine din pământ, din burta vreunui animal străvechi. Și apoi: boom, shake, shake the room! Ești aruncat direct în mijlocul acțiunii, fără tutorial, fără explicații. Aici nu te învață nimeni cum să fii bestie. Ori ești, ori ești carne moartă. De fapt, ai impresia că ești într-un Disneyland care se prăbușește precum Salina Praid, doar că aici e Donkey Kong, care reface toate minele posibile.
Donkey Kong sare, lovește, se rostogolește. Nu mai e o caricatură drăguță. E un titan postindustrial care molfăie banane plutonice și sparge țevi cu capul. Te simți mic. Te simți intimidat. Și în același timp, ești el. Prin controller, prin vibrație, intră în tine. Se strecoară sub piele. Devii Donkey Kong. Adică ești cel mai puternic, șampion lig, fabulasao în jungla de sub pământ.
Un gameplay visceral
Nimic nu se simte pe Nintendo ca Bananza. E cel mai visceral platformer făcut vreodată. Fiecare mișcare are greutate, fiecare săritură e o declarație de libertate. Uită de levitația spirituală din Mario. Aici, totul ține de greutate, fricțiune, impact. Când DK aterizează, se cutremură nivelul. Când face un ground pound, simți că dispare o generație de inamici din arborele genealogic al junglei. Ideea este că de multe ori ai impresia că el se apucă și pocnește maimuțele din jur, dar bate cuba cu ele. Dar cine nu e din neamul lui, praful se alege, îl nenorocește.
Nimic nu se simte pe Nintendo ca Bananza
Ai combo-uri ca într-un Devil May Cry tribal. Ai momentul ăla magic când sari pe liană și te învârți peste o groapă de crocodili mecanici care scuipă laser. Ai vagoane de mină care fug pe șine explozive deasupra unui vulcan în erupție. Fiecare nivel e o viziune tropicală apocaliptică desenată în culori saturate, cu un design de nivel care refuză simetria și logica clasică. Nu e geometrie, e instinct. Selecția naturală, frate!
Apoi, jocul nu are repetitivitate, rutina aia obositoare, la fiecare 10 minute apare ceva nou. Un mecanism, un inamic, o idee. Nimic nu e reciclat. Bananza e un joc care refuză plictiseala ca pe o boală modernă. E anti-burnout, dar prin adrenalină.
Grafica de tip Nintendo
Grafica nu e realistă. Nu vrea să fie. Bananza nu imită lumea. O creează. Este o junglă suprarealistă în care fiecare copac pare să fi crescut dintr-o idee de designer japonez beat. Ai plante cu LED-uri, animale cu armuri, nori care par pictați de copii posesivi cu carioci radioactive. Fiecare fundal se mișcă. Totul e viu. Niciun ecran nu e static. Ai impresia că jungla te pândește, că nivelul te urăște și te iubește în același timp. E un univers cu respirație proprie. Ca și cum ai juca în visul febril al unui creator de anime care a fost trântit cu capul de o tobă tribală.
Apoi, soundtrack-ul nu e muzică. E ca un ritual sonor. Ai percuții care îți intră în stern și rămân acolo, mergi la muncă și cânți din Donkey Kong, e ca-n Mario clasic. Ai sintetizatoare care clipesc ca ochii unor zei uitati. Fiecare temă de boss e un festival care sfidează bunul simț. Nu există refrenuri. Doar crescendouri. Totul e construit pentru transă ludică. Te trezești că joci pe beat, că sari pe offbeat, că îți adaptezi mișcările la ritmuri care par scoase dintr-un rave post-apocaliptic în Amazon.
Jocul nu iartă. Cine vrea 100% completion o să regrete ziua în care și-a dorit toate bananele. Inamicii sunt mulți, imprevizibili, gândiți ca să te învețe umilința. Nu ai checkpoint-uri aruncate la fiecare pas. E pe bune. E de băieți mari. Ai nevoie de reflexe, de planificare, de nervi. Dar recompensa… oh, recompensa… e un orgasm de satisfacție ludică.
Și o chestie negativă
Până acum l-am tot lăudat pe Donkey Kong, dar Bananza are și o mică problemă de mecanică, de grafică. De exemplu, când spargi sub tine sau deasupra ta, e posibil ca grafic să simți că te pierzi, că te ia cu amețeală. S-a încercat o imersiune din asta realistă, dar nu prea a ieșit. Însă, cu timpul, vă obișnuiți, după 3-4 ore de joc.
Nintendo urlă în gura mare: „Noi încă știm să facem artă. Dar și distracție. Și intensitate. Și jocuri pe care le visezi cu ochii deschiși!”
Bananza e un titlu care se așază în galerie lângă Metroid Dread, Zelda, ambele titluri de Switch, și Mario Odyssey, dar cu un cap de pod separat. Mai murdar. Mai visceral. Mai greu de înțeles de către generația TikTok. Dar, paradoxal, exact ce avea nevoie consola asta nouă – un joc care urlă, transpiră și nu-și cere scuze.
Donkey Kong Bananza nu e doar cel mai bun Donkey Kong din toate timpurile. E cel mai bun joc de acțiune-platformer de la Cuphead încoace. Este o demonstrație de forță estetică, mecanică și narativă într-un univers care se joacă cu haosul și îl orchestrează ca pe o simfonie de țipete și coji de banană.
Îi dai tot, șampion. Îi dai viața ta. 10 din 10 și un pumn în masă, dar vezi să n-o distrugi! 🍌
Nintendo Donkey Kong Bananza este disponibil din 5 iunie pe Nintendo Switch 2, în România prin CD MEDIA SE.
- Gen: Platformer, Arcade
- Lansare: 17 iulie 2025
- Studio: Nintendo
- Distribuitor: Nintendo, CD MEDIA SE (Europa)
- Platforme: Nintendo Switch 2
- Clasificare: 7+
- Sistem de testare: Nintendo Switch 2
- Sinopsis: “Donkey Kong ajunge pe consola Nintendo Switch 2 cu o nouă aventură de acțiune. Ajută-l pe Donkey Kong să-și croiască drum prin adâncurile lumii subterane. Cu cât merge mai adânc, cu atât găsește mai multe locuri uimitoare!”
