Înainte de a vă apuca să citiți recenzia, mulțumită Netzah Game, punem la bătaie la un GIVEAWAY:
- Cod de Steam pentru joc,
- Cod pentru bonusurile de la pre-comandă (deblocați Jukebox-ul Nostalgia Bloodlines. Acest obiect din joc deblochează piese muzicale originale de pe coloana sonoră a jocului original Vampire: The Masquerade – Bloodlines, compusă de Rik Schaffer),
- Cod pentru Vampire: The Masquerade – Bloodlines 2 – Santa Monica Memories DLC (Amintiri din Santa Monica îți permite să retrăiești nostalgia jocului Bloodlines original. Pentru a-ți decora refugiul, acest pachet cosmetic include obiecte iconice, printre care un StOP, Sarcofagul Ankaran și Portretul Voerman. În plus, odată cu Amintiri din Santa Monica, refugiul tău va fi decorat cu un neon al clanului de fiecare dată când vei finaliza jocul cu un clan nou).
Așadar, citiți bine recenzia (o să aveți nevoie!) și la sfârșitul acesteia veți afla unde e GIVEAWAY-ul și ce trebuie făcut. SUCCES!
Primul Vampire: The Masquerade – Bloodlines e o fantomă care nu mai poate fi atinsă. Povestea lui era poezie, haosul era farmec, iar improvizația devenise legendă. Era un miracol al greșelilor care funcționau, un RPG de cult ce trăia prin colțurile întunecate ale minții jucătorilor. Cred că a fost printre primele jocuri culte, bazate pe dialoguri lungi, impresionante, profunde. Azi, s-a dus pe Dâmbovița toată profunzimea, e ca un stand-up comedy, la care nu se râde dacă nu se înjură și nu se stă cu organul în gură.
A venit Vampire: The Masquerade – Bloodlines 2 și, sincer, e altceva. Nici nu încearcă să fie copia acelui delir genial. Refuză, și e bine că refuză. Adică, vă spun sincer, cred că asta m-a atras cel mai mult, că jocul nu copiază mare lucru din prima parte. La început, mi-a plăcut exact pentru asta. Pentru că își găsește propria voce.
Se mișcă natural, en gros și en detail
Am jucat pe Steam, pe sistemul meu monstru-vampirel, un fel de Bebe Crihană (sistemul este trecut la sub recenzie), totul pe Ultra, fără stutter, fără pic de drop, o experiență tehnică perfectă. Jocul arată superb, rulează ca un vis și respiră World of Darkness cu fiecare cadru. Aici e eleganță, atmosferă, urban noir, viziune. Și totuși, undeva după două treimi, totul se rupe.
Primele ore sunt hipnotice. E clar că studioul a înțeles universul Vampire: The Masquerade.
Sângele nu e doar resursă, e filozofie. Sistemul bazat pe 4 emotigrame ale temperamentului uman: coleric, melancolic, sangvinic și flegmatic, e o găselniță excelentă, o traducere subtilă a setului de reguli din tabletop-ul V5. Ca în viață, și aici gustul contează: un vânător trebuie să-și aleagă prada după temperament. Foarte bună, deci rămânem în zona cultă, a unui joc pe care trebuie să-l înțelegi psihologic, apoi să-l judeci ca atare. Pentru că mulți papaguși din ăștia care joacă și nu înțeleg nimic, au tendința să-l critice. Nu, pune mâna întâi pe vreo 2 biblioteci, apoi putem discuta, că doar Bebe Crihană înțelege un asemenea titlu.
Un pic de poveste, un pic de viață bipolară
Fabien, cu sarcasmul lui rafinat, e un companion memorabil. Phyre, Nomadul, e un protagonist cu mister și profunzime. Poate fi femeie sau bărbat, eu am ales femeia, că mușcă mai tare de gât. Alternanța dintre ei dă ritm poveștii, când devine prea densă cu Fabien, intră Phyre și schimbă registrul.
Ca atmosferă, începutul e senzațional. Un thriller vampiric cu iz de roman polițist, cu investigații lente, cu mistere care se leagă frumos, cu o lume care se deschide încet și elegant. Dacă iubești lumea detectivilor, dacă ți-au plăcut jocurile astea, în special LA Noire, aici e paradisul întunecat perfect.
Unde se pierde magia?
Primul Bloodlines era haotic, dar viu. Totul vibra, orașul, NPC-urile, bug-urile, și azi are bug-uri primul joc, fiecare dialog era un mic act teatral improvizat. Aveai sentimentul că lumea trăiește chiar și atunci când nu te uiți. Era murdar, erotic, violent, dar și spiritual.
Bloodlines 2 e exact invers: e curat, rafinat, și cumva steril. Nu mai e o lume care respiră în spatele tău, ci una care te așteaptă să o activezi.
În original, libertatea venea din accident. În noul joc, totul e controlat, dirijat, scriptat. Ai momente bune, un dialog tensionat, o investigație excelent scrisă, o alegere morală cu greutate, dar simți lipsa nebuniei care făcea primul Bloodlines unic.
Acolo unde vechiul joc improviza genial, acesta planifică prea mult. Acolo unde Troika lăsa goluri pe care imaginația ta le umplea, noul produs Paradox Interactive preferă să-ți spună ce să simți.
Nu e rău. Dar e mai rece, mai calculat, mai… uman, paradoxal.
Din mister în haos narativ
Și totuși, pentru două treimi, merge. Merge excelent. Dar după climaxul narativ, după momentul care promite răspunsuri, totul se prăbușește. Ritmul devine isteric, evenimentele se succed fără coerență, misiuni importante sunt abandonate, iar altele secundare capătă o importanță absurdă. Alegi greșit? Jocul te pedepsește nu pentru morală, ci pentru nealinierea cu scenariul. E vizibil că povestea a fost tăiată. Lipsește un act întreg. Senzația e de montaj brutal, ca și cum dezvoltarea s-a oprit brusc, iar finalul a fost cusut pe fugă. Tot ce ai iubit la început, investigațiile, dialogurile, dilemele, e înlocuit de un haos fără sens.
Și apoi vine epilogul. Scandalos de slab. Nici măcar trist sau deschis, pur și simplu prost.
După un build-up excelent, jocul moare într-un final care n-are suflet, n-are greutate, n-are nimic.
Pe partea artistică, însă, Bloodlines 2 e splendid. Ținutele fiecărui clan sunt fabuloase: Lasombra, rafinament întunecat, Banu Haqim, asceză letală, Tremere, noblețe ruinată, Brujah, anarhie elegantă. Schimbarea outfit-urilor în funcție de cartier și tipul de sânge vânat e o idee genială, care face parte din gameplay, nu doar din decor.
Voice acting-ul e, în general, foarte bun. Fabien, Tolly și Bet ies în evidență, dând viață lumii. Doar o voce sudistă stridentă rupe imersiunea, dar e un detaliu minor. Sunetul ambiental e perfect: pașii prin bălți, prin zăpada mare, ecoul orașului, clipocitul sângelui, totul are un design sonor care trăiește.
Performanță tehnică, o bijuterie stabilă
Pe o asemenea configurație de sistem ca a mea, jocul zboară. Frame rate peste 120 FPS în 1440p, stabil la 80–90 FPS în 4K cu RT. Fără crash-uri, fără artefacte, fără încărcări enervante. Optimizarea e surprinzător de bună, iar engine-ul pare perfect calibrat pentru PC-uri cu GPU de generație anterioară de la RTX. E unul dintre puținele jocuri recente care arată fabulos fără să-ți topească placa video.
Vampire: The Masquerade – Bloodlines 2 începe ca o capodoperă promițătoare și se termină ca un draft neterminat. Te cucerește prin atmosferă, prin fidelitatea față de universul VTM, prin subtilitatea mecanicilor și prin misterul din primele ore. Dar la final, te trădează. Finalul grăbit, povestea tăiată, incoerența narativă, toate șterg ceea ce părea să fie un nou clasic.
Nu e Bloodlines 1. N-are cum să fie. Dar putea fi ceva la fel de memorabil. Și tocmai pentru că a fost atât de aproape, doare atât de tare.
Aș zice că e un joc care strălucește în noapte, apoi dispare, ca o amintire frumoasă dintr-un vis urât.
Vampire: The Masquerade – Bloodlines 2 este disponibil din 21 octombrie pe PlayStation 5, Xbox Series X|S, și PC (Steam, GOG.com, Epic Games).
- Gen: Aventura, Action, FPS
- Lansare: 21.10.2025
- Studio: The Chinese Room
- Distribuitor: Paradox Interactive, Netzah Game
- Platforme: PlayStation 5 și Xbox Series X|S, și PC (Steam, GOG.com, Epic Games)
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: “Tu ești Monstrul. Un Vampir Antic Trezit. Străzile îți aparțin din nou, ca teren de vânătoare. Trezește-te dintr-un somn de un secol în pielea lui Nomad, un vampir bătrân ce pășește pentru prima dată în nopțile moderne, în Vampire: The Masquerade – Bloodlines 2, un joc în care acțiunea vampirică viscerală se întâlnește cu o misterioasă crimă neo-noir. Navighează prin curtea vampirilor din Seattle și descoperă-i secretele întunecate în acest RPG de acțiune, creat de studioul laureat BAFTA, The Chinese Room. Intră în Lumea Întunericului în pielea vampirului bătrân Phyre și a detectivului malkavian Fabien. Descoperă mistere, manevrează-te prin politica Sângerilor și confruntă-te cu linia estompată dintre adevăr și iluzie. Vei fi un avantaj pentru Seattle, sau scânteia care o va reduce din nou la cenușă?“
GIVEAWAY-ul în găsești pe pagina noastră de Facebook (cu share peste tot în rețelele noastre de socializare), iar participarea o faci tot acolo, răspunzând la întrebarea pusă și trecând răspunsul la comentarii. SUCCES! și HALLOWEEN ÎNGROZITOR… DE FERICIT!
