Ninja Theory a revenit cu o continuare a jocului din 2017. Acesta din urmă a fost o incursiune în mintea unei persoane bolnave psihic, care s-a confruntat atât cu demonii săi interiori cât și cu urmările unei societăți incapabile să înțeleagă natura bolii. Aceasta este premisa la Senua’s Sacrifice, ce are loc în locații pitorești ale Scoției secolului VIII.
Însă nu toate locațiile sunt idilice, deoarece satele prin care protagonista trece poartă urmele raidurilor înfăptuite de vikingi. Aceste „monumente” ale durerii sunt grotești din toate punctele de vedere, iar Senua retrăiește ultimele clipe ale victimelor din fiecare locație prin care trece. Ea este bântuită și de episoadele ei de psihoză, care au un rol dublu în primul joc:
- de a ne oferi inamici pe care să-i învingem;
- de a ne oferi puzzle-uri pe care să le rezolvăm pentru a avansa;
Motivul de ce Senua își înfruntă cele mai rele frici este pentru a salva sufletul partenerului său, ucis de către vikingii care au asediat satul lor și l-au ucis într-un mod înjositor, condamnându-l astfel la o eternitate prin pustietatea viscolită din Helheim. Primul titlu a fost mai aproape de o experiență cinematografică decât de un joc, dar acesta a împins tehnologia din 2017 până la limite.
Ninja Theory a reușit prin primul Hellblade să reprezinte modul în care o persoană care suferă de o boală psihică gravă percepe lumea prin prisma afecțiunii. Această perspectivă este influențată de către credința și normele sociale ale vremii respective, astfel totul ia forma poveștilor din mitologia nordică.
Pentru a salva sufletul partenerului, Senua pornește într-o călătorie care o va duce față-n față cu diverse creaturi fantastice cu importanță, precum Surtr (uriașul care va porni Amurgul Zeilor în mitologia nordică și care va distruge lumea), Fenrir (progenitura lui Loki, care va asista în distrugerea lumii și-l va ucide pe Odin) sau Hel (sora lui Fenrir și conducătoarea Helheim-ului). Pe parcursul misiunii sale, Senua este constant bântuită de către niște voci, care îi judecă fiecare acțiune și îi critică fiecare greșeală.
Sistemul sonor implementat pentru aceste voci este unul 3D, ce permite vocilor să înconjoare la propriu protagonista și jucătorul. Acest sistem trebuie să fie experimentat cu ajutorul unor căști, deoarece rolul său este unul dublu. Primul rol este cel definit de poveste, de a ne arăta bătălia interioară cu care se confruntă Senua. Al doilea este de a ne ajuta în luptă, deoarece una din voci reprezintă instinctul de supraviețuire a personajului, iar aceasta ne va avertiza tot timpul când să blocăm, parăm sau să evităm un atac. Pe lângă aceste voci, titlul mai are un sistem excepțional care motivează jucătorul să îl parcurgă cu grijă.
Jocul începe cu un mesaj din partea dezvoltatorului care ne avertizează că putregaiul de care suferă Senua, și care este vizibil pe mâna sa, va avansa cu fiecare moarte. După ce avansează până la capul protagoniste, următoarea moarte îi va fi fatală în tot sensul cuvântului, deoarece aceasta din urmă va șterge salvarea jucătorului. Astfel, titlul ne motivează să jucăm perfect sau să facă cât mai puține greșeli pentru a nu pierde orele depuse la parcurgerea acestuia. Starea de anxietate indusă de acest „putregai” este clar resimțită de către jucător, care observă după 2 morți cât de rapid avansează această maladie.
Însă totul este doar un dispozitiv narativ folosit de către dezvoltatori pentru a ajuta jucătorul să o înțeleagă mai bine pe Senua, deoarece putregaiul nu trece dincolo de umăr, indiferent de numărul morților suferite de către protagonistă.
Probabil ați observat că sunt anumite paralele între povestea jocului și vestitul mit a lui Orfeu, ce a încercat să o salveze pe nimfa Euridice din adâncurile lumii de apoi.O altă asemănare constă în vocile care o acompaniază pe Senua, ce se aseamănă cu furiile din mitologia Greciei Antice, ce bântuiau persoanele care au comis păcate grave. Probabil vă întrebați de ce am stat atât să povestesc și să laud primul joc? Din cauză că acesta a făcut totul mai bine decât al doilea.
Din păcate Hellblade II: Senua’s Saga pierde câteva din elementele care au definit primul joc. Acest lucru nu înseamnă că această continuare nu este una bună, ci doar că nu se ridică la standardele primului joc. Așa cum v-am obișnuit până acum, începem cu povestea.
Al doilea titlu este mai întunecat decât primul, deoarece explorează teme ale naturii umane, spre deosebire de primul joc care doar prezenta cum trăiau cei afectați de boli psihice în secolul VIII. Subiectele care sunt discutate în joc sunt diverse, dar pot fi împărțite în 3 categorii, fiecare fiind reprezentată de către unul din cei 3 Jotnari cu care se va confrunta Senua.
Jocul începe la puțin timp după primul, iar protagonista s-a lăsat prinsă de către vikingii negustori de sclavi pentru a-i învinge din interior. Nava pe care se afla dânsa și restul sclavilor cade pradă furtunilor din strâmtura ce se află între Marea Norvegiană și Atlanticul de Nord. Aceasta se luptă încă din primele clipe ale jocului cu vocile ce o bântuie și cu un sindrom de stres post traumatic nou, indus de către oroarea de a vedea zeci de oameni cum se îneacă din cauza faptului că erau legați la mâini și picioare.
Senua este adusă de valuri pe malurile negre ale Islandei, unde este martoră la cruzimea răpitorilor. Aceștia ucid pe puținii supraviețuitori ai tragediei care încearcă să fugă, iar pe restul îi adună pentru a-i duce undeva departe pe aceste meleaguri necunoscute. Ea face tot posibilul pentru a evita vikingii cât caută o armă, iar după ce se înarmează, aceasta îți dezlănțuie furia asupra răpitorilor.
Deși reușește să se răzbune pe mare parte din vikingi, se oprește la ultimul când observă ca acesta suferă de „putregaiul” pe care l-a avut aceasta în primul joc. Astfel, începe să vadă dincolo de preconcepțiile pe care le avea despre acești barbari care veneau de departe pe corăbiile lor silențioase și învăluiți de pătura nopții. Senua îi „dăruiește” vikingului o rană serioasă la picior, pentru a se asigura că acesta nu poate să fugă de dânsa, și îl obligă să o ducă la tribul său, în speranța că va ucide Jarl-ul (căpetenia).
În drum spre acest trib, Senua va avea contact cu alte 2 triburi și va realiza că nu toate persoanele de pe această insulă sunt monștri fără suflet, ci oameni care se află în diferite situații și care încearcă să supraviețuiască într-un loc cu resurse limitate. Primul sat cu care interacționează o pune fața-n față cu cei mai odioși monștri din cultura vikingilor, draugr-ii.
Natura acestora nu este niciodată explicată în joc. Aceștia par a fi oameni cu o înfățișare sălbatică, ce s-au dezbrăcat de toate valorile care ne definesc și au căzut pradă celor mai oribile instincte. Draugr-ii par a fi canibali ce poartă pielea și oasele victimelor ca trofee, iar comportamentul lor este unul în mare parte sălbatic. Aceștia au însă o formă primitivă de societate, deoarece pare că respectă anumite tradiții și ritualuri pentru a intra în grația uriașilor care au pus stăpânire pe Islanda.
Acești giganți sunt desigur Jotnarii pe care i-am menționat la începutul recenziei. Deși termenul folosit în multe limbi este de uriaș, acesta este unul greșit deoarece el descrie doar una din abilitățile Jotnarilor. Aceștia sunt creaturi magice, capabile să-și schimbe atât înfățișarea cât și aspectul, ce sunt vulnerabili la lumina Soarelui. Conform folclorului, razele corpului ceresc sunt fatale pentru aceștia, deoarece orice contact cu lumina Soarelui îi va transforma în piatră.
Cel mai cunoscuți dintre acești Jotnari care au „pierit” în acest fel sunt Yetnasteen și Inelul lui Brodgar, iar aceștia pot fi văzuți în Scoția. Primul este un uriaș ce a fost petrificat pe insulele Orkney și care revine la viață în noaptea dintre ani pentru a bea din lacul ce se află lângă acesta. Al doilea este de fapt un grup de Jotnari, o formație naturală compusă din mai multe pietre poziționate într-un cerc, care se află tot în Orkney. Legenda spune că fiecare piatră este un uriaș ce a fost transformat în piatră în mijlocul unui dans. La fel precum acești Jotnari din viața reală, marea majoritate a uriașilor pe care îi întâlnim sunt deja „morți”, deoarece apar în mediul înconjurător și sunt un exemplu perfect de pareidolie.
Dacă Senua se concentrează asupra acestor Jotnari pietrificați, lumea se va schimba iar în locul lor vor apărea cărări care nu era acolo înainte împreună cu una din cele 2 obiecte de colecție. Acestea din urmă sunt un totem, care spune o poveste a vikingilor, sau un copac miraculos, menit să reprezinte a treia ființă mistică din joc, anume Huldufólk. Aceștia sunt așa numiții „oameni ascunși” ai Islandei, însă noi îi cunoaștem mai bine după cealaltă denumire a lor, elfi.
Aceste creaturi arată identic cu noi, singura diferență vizibilă fiind faptul că au un filtrum convex în loc de concav. Conform poveștilor, ei trăiesc în mod normal în natură, dar într-o realitate paralelă cu a noastră și pot trece cu ușurință dintr-una în alta. Conform folclorului nordic, aceștia preferă să nu interacționeze cu noi decât în anumite situații excepționale, iar deseori o fac numai pe cale orală, preferând să nu se arate oamenilor. Legendele ne spun că este foarte rar ca unul dintre acești elfi să se arate unui om.
Din păcate, Senua nu este demnă de prezența fizică a Huldufólk-ilor, dar aceștia o ajută fără să se înfățișeze. Ei o supun pe Senua unei serii de munci herculeene menite să o ajute să treacă peste fricile ei pentru a-i arăta puterea de a ucide Jotnari. Astfel, aceștia îndeplinesc rolul de călăuze, rol ce în jocul anterior era delegat furiilor lui Senua.
Abilitatea de a-i ucide pe Jotnari pare a fi uimitoare, dar în esență este un ritual ce înglobează o noțiune antică pe care consider că ar fi păcat să o dezvălui. În total sunt 3 uriași cu care trebuie ca Senua să se lupte, iar dintre aceștia primul are cel mai puternic impact și cel mai memorabil aspect. Dacă tot am adus vorba de lupte, le vom discuta mai în detaliu.
Bătăliile în acest joc sunt împărțite în 2 tipuri:
- Luptele clasice;
- Luptele cu Jotnarii;
Înfruntările cu Jotnarii sunt ritualuri, care dincolo de estetica ce îți taie respirația sunt doar un simulator de mers. Senua trebuie să parcurgă un puzzle de mediu, ce a fost construit cu multă atenție și care este în plină armonie cu design-ul sonor.
Luptele clasice sunt parcă scoase din primul Assassin’s Creed, deoarece fiecare inamic se va lupta pe rând cu Senua. Astfel, fiecare bătălie din joc se transformă parcă într-un tango fatal, unde fiecare dușman așteaptă ca protagonista să termine dansul macabru cu actualul „partener” înainte să se alăture. Modul în care fiecare inamic intervine este un pic forțat, deoarece nu se bagă în mijlocul luptei, ci o trage de braț sau o aruncă pe Senua într-o parte, pentru a o îndepărta de la corpul dușmanului precedent. Tangoul acesta fatal este simplu: protagonista poate să facă un atac rapid, unul puternic, să blocheze, să pareze și să se folosească de puterea oglinzii, care încetinește timpul în jurul ei.
Pe decursul celor 8 ore nu am avut un moment în care să mor, spre deosebire de primul Hellblade unde am avut mai multe secțiuni de luptă unde am fost nevoit să reiau secvența și să învăț atacurile inamicilor. Din păcate nu numai la lupte a fost un pas în spate pentru studio. Puzzle-urile din joc sunt cu mult mai simple ca în primul.
În Senua’s Sacrifice maladia de care suferă protagonista este folosit nu numai ca dispozitiv narativ, dar și ca mecanism pentru rezolvarea puzzle-urilor, deoarece episoadele acesteia de psihoză îi permit să vadă prin voalul ce desparte Midgard (lumea noastră) de oricare din cele 8 lumi ale ființelor fantastice din mitologia nordică. Perspectiva era importantă în primul joc, iar puzzle-urile, deși simple ca și concept, necesitau putere de concentrare și atenție, deoarece unghiul necesar pentru deblocarea runelor nu era tot timpul logic sau ușor de găsit. În Hellblade II, este destul să fii în zona corectă și să te uiți la obiectul care seamănă cu scrisul runic. Nu trebuie căutat unghiul, nu trebuie să ne poziționăm mai sus sau mai jos, trebuie numai să fim în locația generală corectă și să apăsăm butonul de concentrare pentru a ni se arăta soluția. Astfel, jocul nu reprezintă o provocare, iar noile „mecanisme” introduse de către elfi pentru schimbarea lumii nu sunt ceva extraordinar de complex, ci mai degrabă un obstacol ușor enervant.
Colac peste pupăză, din toate perspectivele interactivității jocul se aseamănă mai degrabă cu un film lung, cu câteva secțiuni interactive. Adesea vom merge porțiuni mari din Islanda și vom asculta conversația dintre protagonistă și personajele adjuvante. Deși Senua are ajutor din partea diferitelor triburi în acest joc și își găsește un loc și o menire, aceasta pare că ia un rol secundar pe parcurs ce povestea evoluează.
Din această perspectivă pot confirma faptul că noul titlu al dezvoltatorului Team Ninja este mai degrabă un cinematic walking simulator cu secvențe superbe de peisaj și actorie din partea personajelor decât un joc.
La grafică nu am ce să comentez, deoarece arată exact cum ar trebui să arate un titlu next-gen. Peisajele Islandei sunt atent recreate și superbe, de la plaja cu nisip negru pe care naufragiază Senua, până la pădurile mistice acoperite de ceață sau văile topite de lavă, fiecare detaliu minuscul este sculptat cu atâta atenție de către departamentul de artă a studioului, astfel încât nu ai cum să nu te îndrăgostești de Islanda. Din această perspectivă, pot spune că Hellblade II reușește să trezească wanderlust-ul oricărei persoane care îl va încerca.
Celălalt capitol unde excelează jocul este la sunet. Fie că este discutăm de muzică, furiile lui Senua sau sunete ambientale, inginerii care s-au ocupat de element central au făcut tot posibilul să ne ofere o experiență unică. Deși putem să ne bucurăm de munca lor printr-un soundbar, sau prin sistemul de sunet al ecranului, recomand să jucați acest titlu cu o pereche de căști. Tehnologiei de sunet 3D vă permite, cu o pereche de căști, să trăiți intensitatea sunetelor și să puteți oricând ști de unde vine următorul pericol. De asemenea, lupta cu primul boss al jocului, Illtauga, nu poate fi trăită altfel decât cu ajutorul unei pereche de căști, pentru a vă putea pierde complet în povestea și acțiunea ce are loc în fața ochilor.
Melina Juergens revine în rolul lui Senua
Tot ceea ce v-am descris ar fi nimic fără performanța actorilor din joc. Melina Juergens revine în rolul lui Senua, dar de data aceasta i se mai alătura câțiva actori ce reușesc să fure lumina reflectoarelor. Dintre cei trei muschetari care i se alătură protagonistei, anume Fargrímr (a se citi Fargrim, interpretat de Gudmundur Thorvaldsson), Ástríðr (a se citi Astrid, interpretată de Aldís Amah Hamilton) și Thórgestr (interpretat de către Chris O’Reilly), șamanul Fargrímr este cel mai memorabil. Acesta este al doilea personaj care i se alătură lui Senua, dar el reprezintă vocea de încurajare a acesteia și cel care le deschide calea celorlalți. Gudmundur reușește cu brio să ne arate toate emoțiile și trăirile bătrânului șaman, iar el este singurul personaj pe care am dorit să-l mai văd la finalul jocului. Că tot am menționat finalul, trebuie să terminăm și recenzia.
Ultima critică pe care o am la adresa jocului este lungimea sa. O parcurgere a acestuia ar trebui să dureze aproximativ 8 ore și spre deosebire de primul Hellblade unde am fost mulțumit de sfârșit, acesta pare că se sfârșește exact în momentul în care povestea a devenit interesantă. Finalul este ușor vag și poate fi interpretat în câteva feluri, însă am să vă las pe voi să îl descoperiți.
În concluzie, Hellblade II: Senua’s Saga este o altă incursiune în această lume ciudată creată de către Ninja Theory, ce pare că a involuat din mai multe perspective, dar care reușește să ne arate puterea adevărată a consolelor din generația următoare. Păcat că acest lucru a venit la 4 ani după lansarea actualelor console, deoarece acest joc ar fi fost un exemplu bun de titlu de lansare care să ne arate ce poate să facă Xbox Series X.
Hellblade II: Senua’s Saga este disponibil din 21.05.2024 pe Xbox Series X/S și Microsoft Windows.
Gen: Action-Adventure, Hack and Slash, Singleplayer
Lansare: 21.05.2024
Studio: Ninja Theory
Distribuitor: Xbox Game Studios
Platforme: Xbox Series X/S, Microsoft Windows
Clasificare: 18+
Sistem de testare: Xbox Series X
Sinopsis: “În continuarea aclamatului joc Hellblade: Senua’s Sacrifice, protagonista Senua pornește într-o călătorie brutală prin societatea Islandei vikinge. Intenționând să-i salveze pe cei care au căzut victime negustorilor de sclavi din insulă, Senua se va confrunta cu întunericului din interior și din exterior.”
