Primul Greedfall a fost un experiment interesant. Într-o mare de RPG-uri high-fantasy, medievale sau sci-fi, dezvoltatorul Spiders a decis să folosească un setting mai puțin obișnuit: Perioada Marilor Descoperiri. Așa a luat naștere primul Greedfall, un RPG AA, cu un buget limitat dar cu ambiții mari. Deși jocul nu a fost un succes răsunător, a reușit să intre în inimile multor jucători datorită personajelor interesante, a sistemului care punea accent pe diplomație și explorare, mai mult decât pe luptă, precum și a setting-ului care nu prea fusese explorat de acest gen. E ceva normal să vedem această perioadă istorică fascinantă explorată în jocuri de strategie sau educative, însă în RPG-uri a fost ceva nemaivăzut până în 2019.
Deși nu a avut vânzări extraordinare, primul Greedfall a reușit să atragă destulă atenție și, desigur, bani, pentru a justifica o continuare, ceea ce s-a și întâmplat în 2022, când Greedfall II: The Dying World a fost anunțat. Deși pare a fi o continuare, datorită titlului care include cifra romană “II”, cel mai noi joc al dezvoltatorului este de fapt un prequel ce reprezintă antiteza primului Greedfall. Așa cum v-am obișnuit până acum, începem cu povestea!
Andevaurshd tír to
Dacă în primul joc am intrat în papucii unui Yecht Fradí care s-a născut și a crescut în în Serene, departe de meleagurile strămoșești din Teer Fradee, în Greedfall II jucăm cu un tânăr doneigad (șaman), care a fost răpit și dus de pe insula magică pe continentul din Gacane, pentru a fi folosit pe post de cobai în experimentele înfiorătoare ale oamenilor de știință de pe continent.
Așa cum probabil ați dedus, povestea din Greedfall II: The Dying World este o oglindire perfectă, dar în antiteză, a primului joc! Dacă în primul Greedfall, protagonistul a revenit într-o locație cu care avea legături de sânge, dar pe care nu o văzuse niciodată, în această „continuare”, eroul nostru este rupt din locul pe care-l cunoaște și aruncat într-o lume străină. Ambii protagoniști au fost nevoiți să se adapteze și să învețe cum să supraviețuiască într-o lume în care majoritatea persoanelor îi vedeau ca pe un atu politic, menit să le ofere mai multă putere.
Fanii primului titlu vor vedea multe asemănări cu povestea aceia, însă, pentru jucătorii nou veniți, firul narativ din Greedfall II este unul matur, care îndrăznește să pună întrebări grele și să abordeze teme întunecate, precum costul progresului, într-un mod care să fie ușor de înțeles și care să aducă cinste subiectului. De asemenea, personajele sunt complexe, iar dialogul nu se rezumă doar la „opțiunea bună” și „opțiunea rea”, ci o plajă întreagă de opțiuni „gri” sau interpretabile, unde nici un răspuns nu este cel optim, însă fiecare va avea un impact direct asupra lumii și relațiilor pe care jucătorul le va făuri.
Cengeden anedas
Așa cum probabil ați bănuit, dezvoltatorii ne dau libertate absolută în modul de abordare a diferitelor situații. Ca atare, nu suntem obligați să nimicim tot ceea ce ne iese în cale, de parcă pumnii noștri minte nu are, deoarece putem să abordăm orice situație cu diplomație. Câteva vorbe bune, o promisiune aici și o mică atenție pe acolo pot deschide foarte multe uși, iar atunci când tehnicile consacrate nu merg, putem recurge oricând la câte o minciună inofensivă sau chiar un șantaj mic. Însă, ultima opțiune nu poate fi scoasă din aer și necesită puțină muncă de teren, jucătorul fiind nevoit să infiltreze anumite zone restricționate sau să folosească alte metode pentru obținerea unor informații mai puțin cunoscute, pe care să le folosească în interesul său. Iar atunci când nimic nu merge, ne putem baza oricând pe armele din dotare. Sau, cel puțin, așa și-ar fi dorit dezvoltatorul…
Nu vreau să vă mint: sistemul de luptă nu o să fie pe placul tuturor. Deși cel din titlul original era un pic greoi, se asemăna oarecum cu cel clasic al jocurilor moderne din gen, precum Dragon Age: Inquisition sau The Witcher 3: Wild Hunt, fiind bazat pe acțiune și pe reacțiile rapide ale jucătorului, ce avea posibilitatea să acceseze un meniu „tactic” pentru a planifica următoarele abilități sau atacuri. Prezenta continuare a optat să meargă mai degrabă pe calea croită de Baldur’s Gate 3 sau World of Warcraft, alegând să se bazeze pe un sistem de luptă complet tactic, în care atât abilitățile cât și atacurile depind de un sistem de cooldown și care, drept urmare, necesită mai degrabă planificare meticuloasă decât putere de adaptare. Din păcate, deși incorporează „ideea” sistemului de luptă, este clar că dezvoltatorul nu a înțeles nuanțele și complexitatea sistemelor pe care încearcă să le copieze, fiind mai degrabă o copie fără substanță a unor titluri mai reușite.
un sim bine gândit
Chiar dacă jocul este un sim bine gândit, acesta nu oferă libertate absolută. Personajul poate fi dezvoltat numai pe anumite căi predefinite, chiar dacă abilitățile pot fi combinate oricum ne dorim. Atributele și evoluția personajului sunt dictate de alegerea clasei de la începutul jocului, iar echipamentul folosit poate ajuta cu acoperirea deficiențelor și minusurilor de clasă, însă, mare parte din optimizare se ascunde în spatele unor meniuri fără sfârșit ce, foarte probabil, ar descuraja majoritatea jucătorilor.
Iar de vă era dor de Kurt și de expresia sa arhicunoscută și devenită meme între timp, anume Things are about to get dicey, atunci cu părere de rău vă spun că nu o să o regăsiți în Greedfall II. Dezvoltatorul pare că a învățat din greșelile titlului precedent și a variat atât replicile personajelor secundare, cât și modul în care putem interacționa cu acestea. Echipa protagonistului este la fel de diversă ca în primul joc, iar majoritatea adjuvanților trebuie descoperiți și recrutați prin misiuni interesante și cinematice, cât și prin decizii atente. AI-ul din spatele personajelor pare să fie mai dezvoltat și, spre deosebire de titlul precedent, mă puteam baza fără probleme pe coechipierii controlați de calculator atât în lupte, cât și în situațiile în care apelam la cunoștințele lor pentru găsirea unei soluții diplomate.
Fiind o continuare la ceea ce aș putea numi un „cult classic”, Greedfall II pare să incorporeze toate aspectele pe care dezvoltatorii și le-au dorit în primul joc, cu zone noi și variate, precum și un soi de lume semi-deschisă, datorită mărimii zonelor cât și modurilor în care putem interacționa cu lumea și personajele din ea. Orașe și locații ce fuseseră menționate anterior, precum Olima, vestitul oraș al stelelor și știnței, Uxantis, marele port și capitala Nauților, precum și fabuloasa Thynea, cu ruinele civilizațiilor antice. Însă, cireașa de pe tort este cu siguranță Constanzia, nava „personală” a protagonistului ce devine rapid baza lui și a echipei sale, precum și modul principal de transport.
Tír dob
Deși Greedfall II: The Dying World reușește să prezinte viziunea completă a dezvoltatorului cu privire la acest univers fascinant, jocul suferă de probleme tehnice și de optimizare. Nu l-am testat pe PC, ci pe PlayStation 5, însă, am avut multe secțiuni unde jocul fie a agățat, a sacadat, a făcut tearing sau nu încărca texturile din depărtare. Toate aceste probleme pot fi iertate într-o oarecare măsură, însă decizia de a nu permite jucătorului să coboare sau să sară în anumite zone este de neiertat. Deseori mi s-a întâmplat să vreau să cobor o distanță de 50 de cm, însă să fiu blocat de un perete invizibil ce nu-mi permitea să mă duc direct unde aveam nevoie sau care mă forța să apăs un buton pentru a începe o animație mult prea lungă și anevoioasă de coborâre…
La fel ca în primul titlu, dialogul nu se ridică la standardele unui joc AAA, precum Baldur’s Gate III sau The Witcher III: Wild Hunt, însă, pentru un titlu AA, este bunicel. Actorii și-au dat interesul, iar direcția a fost clară, chiar dacă uneori are rezultate absolut haioase. Marea problemă a dialogului este, însă, tehnică, deoarece modul în care sistemul de replici a fost implementat lasă mult de dorit. Acesta este greu de navigat și, deseori, anevoios. Iar la capitolul de muzică, din păcate, aceasta nu este cu nimic mai memorabilă decât orice altă coloană sonoră „epică” de duzină.
Drept urmare, nu pot să definesc Greedfall II: The Dying World ca fiind altceva decât o plăcere vinovată, pe care o guști dacă ești un fan al eurojank-ului sau al titlurilor AA dezvoltate de europeni. Deși prezintă o viziune mai complexă a lumii din titlul original, schimbarea sistemului de luptă, precum și problemele tehnice majore ale jocului strică ce ar fi, fără îndoială, un titlu memorabil. Însă, chiar și așa, acest prequel va rămâne mult timp cu fanii seriei.
Greedfall II: The Dying World este disponibil din 10 martie pe PlayStation 5, PC, Xbox Series X/S.
- Gen: RPG
- Lansare: 10.03.2026
- Studio: Spiders
- Distribuitor: Nacon (global), CD Media S.E. (România)
- Platforme: PlayStation 5, PC, Xbox Series X/S, PC (Steam)
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis: Această aventură cu totul nouă te poartă într-o călătorie prin ținuturile Vechiului Continent, nevăzute în
Creează-ți propriul personaj
În GreedFall 2, poți personaliza complet personajul tău. Nu numai că poți alege aspectul personajului tău, dar și modul în care vrei să îl joci. În luptă, alege stilul care ți se potrivește cel mai bine. Poți alege să fii un războinic de temut, un arcaș experimentat, un șaman cu vrăji de vindecare sau un expert în otrăvuri.
O experiența RPG mai profunda
Lăsați-vă cuprinși de o experiență RPG mai profundă, în care fiecare alegere are un impact asupra aventurii voastre și în care diplomația, manipularea, infiltrarea și lupta sunt căi viabile pentru a vă atinge obiectivele.
