Căutam de ceva vreme o poveste SF, care să lege tot pop-culture-ul nostru, cu Asimov, Arthur C. Clarke, P. K. Dick cu zilele noastre, cu invazia de AI, cu lumea care nu mai are încredere în nimic. Țin minte că zilele trecute văzusem un tânăr în metrou care scria pe o aplicație de AI: Am văzut o fată cu un buchet de flori în mână, cum s-o abordez.
Vă dați seama unde s-a ajuns? Să creadă oamenii că poți înlocui emoția cu un algoritm, cu o ecuție, e grav. Pragmata cam asta face, ultimul joc al Capcom, se prezintă ca un exercițiu de stil science-fiction, dar dincolo de decorul său futurist și de premisa aparent familiară, reușește să construiască o experiență care respiră autenticitate și echilibru. Și aici vreau să ajung cu începutul, că nu este doar un joc despre supraviețuire pe Lună sau despre tehnologie dusă la extrem, ci despre o relație care se dezvoltă organic într-un spațiu unde umanitatea pare, paradoxal, reconstruită artificial. Într-o industrie saturată de clișee narative, titlul acesta își asumă riscul de a merge într-o direcție mai calmă, mai introspectivă, fără a sacrifica ritmul sau implicarea jucătorului. Asta mi-a plăcut cel mai mult, că în lumea artificială de azi, uităm să mirosim o floare, uităm să simțim gustul rafinat, așa că lumea stă blocată în ecranul telefonului și întreabă aplicațiile de AI ce gust are, să zicem, durianul. Pragmata scoate mult în evidență, într-un cadru SF, legătura omului cu un AI umanoid, care încearcă să înțeleagă emoțiile. O scenă de genul acesta se petrece în primelel 3-4 ore ale jocului, când Diana, AI-ul întrupat într-o fetiță blondă, cu ochi albaștri, este la un pas să cadă de la înălțime, iar cosmonautul Hugh o prinde de braț, explicându-i de ce nu-i face plăcere s-o culeagă împrăștiată bucăți și s-o refacă.
RE Engine, tehnologie în slujba atmosferei
Motorul grafic RE Engine, deja consacrat prin producții precum Resident Evil Village sau recentul Requiem, care a ridicat bariera gaming-ului la un nivel greu de atins, este folosit aici cu o maturitate diferită, renunțând la spectaculosul agresiv în favoarea unei clarități vizuale care susține povestea. Sincer, azi, orice triple A n-are nicio scuză când ne vine cu patch de prima zi, apoi își cer scuze dezvoltatorii că vând un titlu cu 80 de euro, care e praf. Fiecare suprafață, fiecare reflexie și fiecare sursă de lumină contribuie la senzația unei lumi tangibile, chiar dacă aceasta este construită într-un mediu extraterestru. Și dacă tot văzurăm de curând Luna, în toată splendoarea ei, datorită expediției Artemis II, ei bine, jocul ăsta vine mănușă în perioada asta. Colonia lunară, cu structurile sale generate artificial, nu pare sterilă, ci surprinzător de „locuită”, iar această contradicție vizuală devine una dintre cele mai puternice componente ale jocului. Și spun asta pentru că la un moment dat veți vedea o proiecție a New-York-ului, printată, cu erori ale un AI care s-a răzbunat pe oamenii prezenți.
Dincolo de clișeul „omul dur și copilul fragil”
Relația dintre protagonist și Diana evită tiparele clasice în care un adult protejează o entitate vulnerabilă, oferind în schimb o dinamică bazată pe interdependență și descoperire reciprocă. Personajul uman nu este construit ca un erou infailibil, ci ca un individ care învață la rândul său, iar această alegere de scriitură conferă credibilitate interacțiunilor. Seamănă mult cu o poveste reală, umană, de roman, unde Diana, la rândul ei, nu este doar un instrument narativ sau mecanic, ci un personaj în devenire, a cărui evoluție este marcată de gesturi mici, dar semnificative, de la curiozitate la începuturi de empatie.
Momentele petrecute în zonele aparent lipsite de pericol, acolo unde obiecte simple precum un glob pământesc sau un loc de joacă devin instrumente de învățare, sunt cele care dau greutate întregii povești. În loc să forțeze emoția prin dialoguri excesive, jocul preferă să o construiască prin context și interacțiune, ceea ce îl face cu atât mai eficient.
Gameplay dual: echilibru între acțiune și strategie
Mecanica centrală, care împarte controlul între acțiunile fizice ale protagonistului și capacitățile de hacking ale Dianei, este mai mult decât un artificiu de gameplay, este o extensie directă a relației dintre personaje. Fiecare confruntare devine un exercițiu de coordonare, iar luptele cu boșii sunt concepute pentru a testa această sincronizare, evitând senzația de repetitivitate sau superficialitate.
Zonele speciale, accesibile prin condiții restrictive și marcate de un nivel de dificultate ridicat, oferă recompense consistente și introduc o dimensiune strategică binevenită. Acestea nu sunt doar provocări opționale, ci oportunități reale de progres, care încurajează explorarea și asumarea de riscuri calculate. Veți vedea că există upgrade-uri, atât pentru nivelul de hacking al Dianei, cât și al echipamentului lui Hugh, plus arme, salturi mai mari etc. Și dacă explorați suficient le veți găsi, nu veți simți că jocul este crunt, neverosimil, are resurse suficiente, nu e ca în Resident Evil, Pragmata nu se vrea un survival, ci o experiență SF superbă. Dar zonele speciale sunt și provocatoare, veți vedea acolo inamici, unde chiar e nevoie de corelare, de strategie între Hugh și Diana.
Sunetul, un partener invizibil al narațiunii
Designul sonor este tratat cu aceeași atenție la detaliu ca și componenta vizuală, reușind să creeze o atmosferă care susține permanent acțiunea fără a deveni intruzivă. Liniștea este folosită ca instrument narativ, iar momentele în care muzica intervine sunt atent dozate, amplificând impactul emoțional fără a-l forța. Într-un mediu precum cel lunar, unde izolarea este o constantă, sunetul devine un element definitoriu al imersiunii.
Un aspect care merită subliniat este starea tehnică în care jocul este livrat. Într-un context în care multe producții majore ajung pe piață cu probleme evidente, Capcom demonstrează o disciplină rar întâlnită, oferind o experiență stabilă, lipsită de imperfecțiuni care să afecteze parcursul jucătorului. Această consistență tehnică nu este doar un bonus, ci un element esențial care permite tuturor celorlalte componente să strălucească. Nu am întâlnit vreun bug, am dus jocul cap-coadă fără probleme, cu detaliile la maximum, cu RTX, cu DLSS, cu ce vreți voi.
Echilibrul ca formă de excelență
Pragmata nu încearcă să revoluționeze fiecare aspect al genului, dar reușește ceva poate mai dificil, să aducă toate elementele sale într-un echilibru aproape perfect. Povestea, gameplay-ul și prezentarea tehnică funcționează împreună, fără ca vreuna dintre ele să domine sau să compenseze lipsurile celeilalte. Rezultatul este un joc matur, coerent și memorabil, care demonstrează că uneori nu inovația radicală, ci execuția atentă și viziunea clară sunt cele care definesc cu adevărat calitatea. Cumva, jocul ăsta ne arată ce înseamnă să fim oameni și că niciun AI nu poate modifica emoția, nu o poate simți, nu o poate controla, iar de asta avem nevoie să fim oameni, de fapt, am cam uitat să fim oameni. Cum zicea și Hagi, puneți copii mâna pe un joc ca Pragmata și o să îmi mulțumiți mai târziu. Îl recomand din toată inima, chiar la preț întreg.
Pragmata este disponibil din 17 aprilie pe PC (Steam), PlayStation 5, Xbox Series S|X, Nintendo Switch 2
- Gen: Sci-Fi, Adventure
- Lansare: 17.04.2026
- Studio: Capcom
- Distribuitor: Capcom, CD MEDIA SE
- Platforme: PC (Steam), PlayStation 5, Xbox Series S|X, Nintendo Switch 2
- Clasificare: T – Teen
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: În viitorul apropiat… Au trecut câțiva ani de când umanitatea a descoperit minereul selenar.Cu ajutorul lui, au cercetat Lunafilamentul, un material capabil să replica orice, atâta timp cât dețin datele necesare.Într-o zi, fără niciun avertisment, au pierdut toate semnalele de la stația de cercetare lunară dedicată cercetării și dezvoltării acestui Lunafilament.O echipă de intervenție a fost trimisă imediat. Cu toate acestea, un cutremur lunar masiv a avut loc la scurt timp după sosirea lor.
Hugh Williams — separat de echipa sa, inconștient și grav rănit — este descoperit de un andoid misterios sub forma unei fetițe.
Ea este o Pragmată, creată folosind Lunafilament.
