Hell Is Us intră la categoria de jocuri ciudățele, de tip Elden Ring, dar nu în sensul de soulslike, dacă era soulslike, nu-i mai făceam nicio recenzie și-l aruncam la gunoi. Nu, jocul este de tip Elden Ring în sensul că nu-ți oferă nicio îndrumare, nicio rută, trebuie să descoperi tu totul. Nu-i un RPG cu stats, grind și dialoguri bifate dintr-un excel de decizii. Nu-i un joc cu build-uri, cu armor sets sau party members de mucava. Hell Is Us e altceva, e o scufundare directă, cu capul înainte, în mlaștina memoriei colective, în traume istorice rescrise pe coordonatele unui univers alternativ, dar care îți miroase constant a realitatea noastră.
E un puzzle-mystery, un action-adventure care se joacă fără manual și fără instrucțiuni, un labirint în care nu doar că nu ai firul Ariadnei, dar ți se șoptește pervers la ureche că poate ieșirea nici nu există. Și totuși intri. Pentru că jocul te prinde nu prin lupte, nu prin skill trees, ci prin atmosferă, prin felul în care îți suflă groaza și frumusețea direct în plămâni. Că luptele sunt destul de ușoare, Doamne-ajută, în sfârșit, există dezvoltatori care știu că un joc e despre distracție, de aventură, nu despre frustrare. Jucați-vă voi Silksong și toate imbecilitățile alea super grele.
Atmosfera, poemul negru al ruinelor
Aici e nucleul atomic al jocului. Rareori am simțit un titlu AA să aibă o asemenea forță atmosferică. Fiecare stradă e o rană, fiecare clădire o cicatrice, fiecare dungeon o meditație despre monstruozitatea umană. Hadea, această țară fictivă, sfâșiată de războaie fratricide, miroase a Balcanii anilor ’90, doar că transfigurați într-o dimensiune unde grotescul și mitologia se amestecă.
Ai senzația că fiecare fragment de jurnal găsit, fiecare înregistrare, fiecare scrisoare murdară cu sânge și praf e o bucată dintr-o tragedie reală. Jocul nu-ți urlă în față “uite crime de război”, îți arată pereți murdari, povești rupte, copii desenați cu cărbune pe ziduri și cadavre metaforice care nu dispar niciodată. Totul e spus prin detaliu, prin aluzii, prin insinuări. Și asta doare mai mult decât un cutscene sângeros.
Există un dungeon, nu spun care, pentru că e de trăit, care mă bântuie și acum. E construit ca un poem vizual al suferinței, o poveste despre pierdere și degradare umană spusă prin pietre, umbre și puzzle-uri. Nu mi-a mai ieșit din cap. Ăla nu e level design, e chirurgie pe suflet.
Când nu mai ai hartă, ai doar memorie
Aici e geniul jocului. Nu există markers care să-ți spună: „du-te acolo, ia chestia aia, bifează obiectivul”. Nu există fast travel care să te scoată din încurcături. Nu există loguri prietenoase care să-ți țină loc de creier. Tot ce ai e un PDA minimalist, câteva sugestii, și restul trebuie să faci tu: să notezi, să ții minte, să pui cap la cap. Te poți întoarce dar în TAB-ul cu care ai și plecat la început, atât.
Hell Is Us e un joc care cere din tine ceva ce gamingul modern a ucis aproape complet: atenție și răbdare. Îți cere să fii explorator, nu turist cu bilet all-inclusive. Dacă te plângi că te pierzi, închide consola și uită-te pe YouTube. Aici nu se dă mură-n gură. Aici trebuie să înveți să recunoști simboluri, să legi povești, să înțelegi ce se întâmplă prin munca ta. Și când o faci, satisfacția e aproape orgasmică.
Combatul, condiment, nu felul principal
Să fie clar: luptele nu sunt miezul. Sunt condimentul care dă gust explorării și puzzle-urilor. Da, e junky pe alocuri: camera îți face figuri, lock-on-ul îți bagă cuțitul în spate în cele mai proaste momente, varietatea de inamici nu rupe gura târgului. Dar are ceva: e fluid, e simplu și îți dă satisfacție. Mai ales twist-ul cu vindecarea, care te obligă să fii agresiv, să nu joci safe, să-ți riști pielea pentru a-ți salva pielea.
M-am axat pe două arme doar de amorul artei, ca să variez stilul, și chiar dacă nu e Soulslike în complexitate, luptele m-au ținut atent. Nu te omoară, nu te frustrează, nu te lasă să uiți că până și în tăcerea unui puzzle, violența pândește. Și cât de frumos.
Grafică și sunet, operă AA cu ambiții AAA
Pe PS5, jocul arată fabulos. Nu „fabulos pentru un AA”. Fabulos, punct. Sunt momente în care am lăsat controller-ul și am privit. Vistea care ți se așterne e monumentală, scenele cinematice de o frumusețe bolnavă, iar felul în care lumina cade peste ruine e de pus în ramă.
Sound design-ul completează perfect: ecouri, voci șoptite, sunete industriale care îți zgârie nervii. Nu e doar fundal, e parte din poveste. Muzica nu cântă, te sufocă. Vocile nu interpretează, te sfâșie.
Da, camera te înnebunește câteodată. Da, lock-on-ul îți dă dureri de cap. Da, main quest-ul e mai slab decât tot ce descoperi tu prin explorare. Dar toate astea dispar în oceanul de atmosferă. Sunt zgomot de fond într-o simfonie murdară care te prinde oricum.
Mi-a luat cam 20-25 de ore să-l termin. Am ratat doar două misiuni și câteva mistere. Asta nu e o cursă, nu e un sprint. Hell Is Us e un vin băut încet, un poem de savurat pe îndelete. Dacă te grăbești, riști să pierzi piese din puzzle și să te blochezi. Dacă te lași dus, descoperi un labirint care îți intră sub piele.
Un diamant plin de noroi
Hell Is Us e, fără exagerare, unul dintre cele mai imersive și curajoase experimente AA din ultimii ani. Nu e perfect, dar perfecțiunea ar fi trădat intenția. Aici e despre atmosferă, despre a-ți pierde direcția, despre a te simți mic într-o lume devastată. E despre traumă și memorie.
Îi dau notă mare, fără rușine: 9/10. Pentru că m-a lăsat cu amintiri, nu doar cu achievement-uri. Pentru că m-a făcut să simt, nu doar să joc. Și pentru că e mai mult decât un joc: e un poem murdar al războiului, un vis bolnav pe care-l trăiești treaz.
Hell is Us este disponibil din 4 septembrie pe PC (Steam, Epic Games), PlayStation 5, Xbox Series X|S.
- Gen: Horror, Adventure, Fantasy
- Lansare: 4.09.2025
- Studio: Rogue Factor
- Distribuitor: Nacon, CD MEDIA SE (România)
- Platforme: PC (Steam, Epic Games), PlayStation 5, Xbox Series X|S
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PS5
- Sinopsis: „Dacă războiul este cel mai aproape lucru de iad pe pământ, este pentru că Pământul adăpostește cei mai înfricoșători demoni: omenirea. Într-o țară izolată, devastată de conflicte interne, descoperă secretele trecutului tău și confruntă-te cu repercusiunile unei calamități misterioase.”
