Jocul ăsta îți amintește de jocurile alea clasice de pe Spectrum, noi le jucam pe CIP 03 sau pe HC, Sabre Wulf, Kokotoni Wilfm te plimbai dintr-un ecran în altul, cam așa e și Bloodless. Apărut în 2024, dar cu modificări, pentru că a stat multă vreme în Early Access, vine cu elemente de strategie, de souls-like și roguelike, le are pe toate. Dacă ți se pare prea greu, ai și modul prin care să joci cu energie infinită și atunci te bucuri de poveste.
După 2 ore de jucat, îmi venea să dau cu el de tot pereții, pentru că e super dificil, iar tipul de parat și lovit e cu lag din ăla din anii ’90, incredibil pentru 2026, mai ales la un joc pixelat.
După 5 ore, am zis că trebuie să respect că s-a investit multă grijă în jocul ăsta, dar în același timp ai senzația constantă că mai avea nevoie de încă o lună de polish ca să lege toate ideile cum trebuie.
Pe scurt, așa cum se vede și din numărul de ore jucate, peste 10, sunt aproape la final, m-am distrat cu el. Dacă te întrebi dacă e pentru tine, merită să încerci demo-ul gratuit și să fii atent în special la combat, pentru că acolo se decide totul. Pentru mine, experiența se oprește undeva la nota 6, oricât de mult aș vrea să-i dau o notă mai mare.
Te prinde și nu te mai lasă
Bloodless m-a prins destul de repede datorită combat-ului fluid și faptului că explorarea chiar reușește să te țină implicat. Există acel feeling clasic de jocuri mai vechi, gen cele din seria Zelda, în care simți nevoia să verifici fiecare colț de hartă pentru mici upgrade-uri sau secrete. Scriitura ajută și ea, fiind simplă și uneori chiar amuzantă, fără să devină obositoare sau să încerce să fure atenția de la gameplay. Joci cu Tomoe, samurai ajuns ronin, care caută dreptatea într-o lume în care toți vor să te omoare, iar după ce-i spargi, cică își cer scuze și că ai niște skill-uri superbe de luptător, de când nu v-ați mai văzut. Cum vă spuneam, amuzant și ușor tâmpițel.
Din punct de vedere vizual, environment art-ul este clar un punct forte. Lumea arată bine și are o identitate clară, însă personajele nu sunt la același nivel. Design-urile sunt decente, dar animațiile pot părea uneori ciudate, mai ales când protagonistul are o mișcare mult prea rapidă pentru tonul general al jocului, se ajunge la lag. Sunetul există, își face treaba, dar nu iese cu nimic în evidență, cel mai mult îmi place când tai bambusul cu karata, e singurul sunet care m-a impresionat.
Povestea este corectă, dar nu impresionantă, așa cum vă spuneam mai sus, cu Tomoe care caută ceva, dreptatea, dar mai ales să dea de pământ cu dușmanul numărul 1, The Crow. Nu traducem din motive de rasism! Temele sunt familiare, cu vinovăție, pocăință și influența puterii care corupe, lucruri pe care le-ai mai văzut de multe ori până acum, mai ales în jocurile cu samurai. Cu toate astea, jocul are bunul simț să nu insiste prea mult pe ele. Personajele sunt credibile, iar povestea nu stă în calea gameplay-ului, ceea ce, sincer, e exact ce trebuia să facă.
Combat și gameplay
Combat-ul este, fără îndoială, centrul experienței și, în mare parte, funcționează bine. Sistemul bazat pe parry este satisfăcător și oferă suficiente momente în care simți că ai prins jocul. În plus, pentru dimensiunea lui, jocul oferă o varietate mică de inamici și tipuri de atac, ceea ce menține un ritm constant de învățare. Problema este că nu se simte mereu corect, există momente în care trebuie să repeți aceleași lupte până îți iese perfect sau pur și simplu ai puțin noroc, iar asta poate deveni obositor.
Cea mai mare problemă, din punctul meu de vedere, este sistemul de stamina. Într-un joc bazat pe parry, unde timing-ul este deja esențial, faptul că ești limitat de o bară care te poate scoate complet din acțiune nu face decât să strice ritmul. Un parry ratat este deja o pedeapsă suficientă, nu mai e nevoie de încă una peste și ai murit, așa că te enervezi și pui acolo stamina infinită și ai scăpat.
Pe măsură ce avansezi, mai ales spre final, jocul începe să devină mai agresiv în moduri care nu sunt mereu plăcute. Apar tot mai multe atacuri rapide, sweeping și unblockable, care cer o precizie aproape perfectă. Există o abilitate opțională care ar trebui să ajute în astfel de situații, dar în practică nu am simțit că o folosesc conștient, ceea ce a făcut unele întâlniri mult mai frustrante decât ar fi trebuit. Și să nu uităm de lag, crunt, groaznic, neverosimil.
Level design și explorare
Explorarea rămâne plăcută, dar level design-ul începe să-și arate limitele. Mișcarea nu este foarte interesantă, ceea ce devine evident atunci când trebuie să traversezi zone mai lungi sau să faci backtracking. În late-game, apar și niște arene care pur și simplu nu funcționează cum trebuie, fiind înguste, pline de obstacole care dau damage și populate cu inamici agresivi. Combinația asta duce mai degrabă la frustrare decât la o provocare satisfăcătoare. Nici harta nu ajută prea mult, pentru că, deși arată bine, nu este foarte intuitivă în practică.
Deși pare că am criticat jocul destul de dur, adevărul este că m-am distrat cu el. Se simte că există pasiune în spate și sunt destule lucruri care funcționează bine. Problema este că defectele ies prea mult în evidență ca să poată fi ignorate.
În final, Bloodless este un joc bun, dar nu unul memorabil, genul de experiență care putea fi mult mai mult cu puțin mai mult timp de rafinare. Acum, pe steam, costă 6 euro, cred că e o sumă corectă pe PC, așa că luați-l. Dar niciodată mai mult de 6 euro, cam asta e și nota lui.
Bloodless este disponibil din 29.08.2024 pe Windows PC via Steam.
- Gen: Action, Adventure, Retro
- Lansare: 29.08.2024
- Studio: Point N’ Sheep
- Distribuitor: Shoreline Games
- Platforme: Windows PC via Steam.
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: „Joc de acțiune și aventură, stilizat, cu lupte non-letale bazate pe contraatacuri, centrate pe mecanica specială a lui Tomoe — un ronin care folosește un dash‑counter caracteristic — luptând doar cu pumnii goi pentru a-și dezarma foștii aliați, armata de samurai a Shogunului Akechi.”
