Am rămas așa pe vintage, pe old, pe clasic, pana mea, îmbătrânim, șampion, așa că vă amintesc că pe vremea mea un joc video putea să te lase cu gura căscată doar pentru că pe ecran apăruseră câteva zeci de pixeli mișcându-se într-un mod în care nu mai văzusei până atunci. Pentru generația care a crescut cu Commodore 64 și Amiga 500, nu exista 4K, nu exista Ray Tracing, nu existau lumi deschise de sute de kilometri și nici personaje care îți puteau reproduce fiecare por de pe față. Aveai un monitor, un joystick, o casetă sau o dischetă și o imaginație care făcea restul.
Pentru mine, una dintre primele asemenea revelații a fost Boulder Dash. Apoi, în 1987, a venit Maniac Mansion, primul meu point-and-click adventure și, probabil, momentul în care am înțeles că un joc poate fi mai mult decât reflexe, scor și următorul nivel. Putea să spună o poveste, căutai, gândeai, încercai combinații absurde și, uneori, te făceau să te întrebi de ce naiba ai folosit obiectul ăla exact acolo.
Au urmat Sierra, cu King’s Quest, Police Quest și Space Quest, LucasArts cu Loom, Indiana Jones și Zak McKracken, apoi Revolution Software cu Lure of the Temptress și, mai târziu, Broken Sword, care a devenit favoritul meu, până la Grim Fandango, ăla m-a rupt la propriu. Era perioada în care adventure-ul era rege, nu ca azi cu souls-like și rogue-like și f… them all.
Genul aventură, specie aproape dispărută
Mai apar jocuri excelente, sigur, dar trebuie să le cauți printre sute de producții care vor să fie RPG-uri, servicii live, lumi deschise, roguelike-uri, survival-uri sau combinații de toate cele de mai sus. Am dat peste Theropods, că na, am văzut dinozauri, făcusem tot în Primal Planet, tot așa, cu dinozauri, pixelat, minunat.
Când am pornit Theropods, am avut exact reacția pe care nu mă mai așteptam să o am azi, la 46 de ani. Am zâmbit și nu că am dat de un joc perfect și nici pentru că povestea ar fi ceva nemaivăzut, ci pentru că imaginile, muzica și atmosfera m-au aruncat instantaneu într-o perioadă în care jocurile nu trebuiau să fie spectaculoase ca să fie memorabile. HC 91, Cip 03, C64, Amiga 500, pixel art adventure, frate!
Din primele minute, Theropods îți transmite că nu vrea să fie încă un produs hiper-procesat, plin de tutoriale și sisteme pe care trebuie să le înveți înainte să te distrezi. Vrea să spună o poveste fără cuvinte.
O vânătoare, un astronaut și o lume preistorică
Premisa este suficient de simplă pentru a putea fi înțeleasă din imagini: o tânără vânătoare ajunge să se întâlnească cu un astronaut, iar cei doi încearcă să se ajute reciproc într-o lume preistorică populată, evident, de creaturi care nu sunt foarte încântate să-i aibă prin preajmă.
În joc nu există dialoguri, niciun personaj nu începe să-ți explice istoria lumii, motivațiile sale, arborele genealogic sau geopolitica epocii. Dai click și încerci să treci mai departe, mai ales că nu mori și nu-ți apare ecranul cu AI MURIT, BOULE! Că acum îmi vine să înjur toate souls-like-urile vieții.
O animație, o privire, un gest sau un obiect plasat într-un anumit loc sunt suficiente pentru a înțelege ce se întâmplă. E un mod de storytelling care cere puțină atenție din partea jucătorului, dar aceeași alegere are și reversul medaliei: povestea rămâne destul de subțire, iar o parte dintre momentele cu adevărat spectaculoase sunt prezentate în cutscene-uri, în loc să fie transformate în mecanici de joc. Cu alte cuvinte, uneori ai impresia că privești aventura în loc să o trăiești.
Cum stăm pe grafica pixelată?
Din punct de vedere grafic sau artistic, Theropods are personalitate, lumea preistorică este plină de vegetație, ruine, peșteri, dinozauri și peisaje care par desprinse dintr-un film SF vechi. Există ceva din filmele anilor ’50 și ’60 în această combinație dintre oameni, tehnologie și o lume dominată de creaturi preistorice.
Unele cadre sunt superbe, dar altele pot părea neclare sau prea încărcate, iar câteva probleme vizuale și flickering-ul observat în anumite zone mai ciobesc din experiență.
Problema este că aventura se termină prea repede, după două ore și ceva ai terminat jocul și gata, dacă prinzi puzzle-urile repede, cred că într-o oră și jumătate ai încheiat aventura și nu există rejucabilitate.
Theropods are personalitate
Două ore sunt foarte puține pentru un adventure care îți oferă o lume atât de interesantă și o premisă care pare că ar putea duce povestea mult mai departe. Uite, Primal Planet te ducea lejer în 50-60 de ore, pentru a explora tot și a upgrada personajul, e adevărat că ăla era doar ca grafică asemănător, nu era un adventure, ci un action cu elemente RPG.
De multe ori, în Theropods, mecanica se reduce la „folosește X pe Y și fă repede Z”, iar unele secvențe sunt temporizate. Ai și situații în care te întorci într-o zonă deja vizitată și descoperi că au apărut obiecte noi. În loc să te bucuri că lumea s-a schimbat, poți ajunge să verifici metodic fiecare ecran doar pentru că știi că jocul ar putea să fi ascuns acolo următorul pas.
Nostalgie sau joc?
Pentru cineva care a crescut cu Maniac Mansion, Sierra, LucasArts și Revolution Software, Theropods poate avea un efect aproape emoțional. Îți amintește de o perioadă în care un joc nu trebuia să fie gigantic pentru a-ți ocupa imaginația. Dar dacă elimini nostalgia, rămâne un adventure foarte scurt, cu puzzle-uri destul de simple, câteva secvențe temporizate și un gameplay care nu este întotdeauna la nivelul atmosferei.
Theropods nu este noul Maniac Mansion sau noul Broken Sword, mai degrabă i-aș spune o experiență mică, foarte concentrată, construită în jurul atmosferei, al pixel art-ului și al unei povești care încearcă să comunice fără dialog.
Pentru mine, însă, momentul în care am pornit jocul și am simțit din nou acea emoție pe care o aveam în fața monitorului de Amiga a contat enorm.
Theropods este dezvoltat de Lost Token și distribuit de Dionous Games, Gamersky Games și a fost lansat din 20 august pe PC (Steam).
- Gen: Adventure, Indie, Point ‘n Click
- Lansare: 20.08.2026
- Studio: Lost Token
- Distribuitor: Dionous Games, Gamersky Games
- Platforme: PC (Steam)
- Clasificare: 14+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: „Păcălește dinozaurii înfometați și barbarii însetați de sânge într‑o aventură point‑and‑click fără dialog, printr‑o lume preistorică — cu un strop de sci‑fi.”
