Amsterdamul are acel ceva, pe care îl regăsim la puține orașe din lume, orașul istoric al Olandei a păstrat o chestie mistică peste secole: senzația că sub fiecare piatră, după fiecare colț de stradă și în spatele fiecărei ferestre se ascunde o poveste. Un oraș construit pe apă, îmbogățit de comerț, de corăbii și de aventurieri, dar și un oraș în care religia, politica, banii și puterea s-au întâlnit de prea multe ori în același loc. În 1666, Amsterdamul era deja unul dintre marile centre ale lumii, iar lumea aceasta este cea pe care 1666: Amsterdam încearcă să o transforme într-un teren de joc. A nu se confunda cu marele incendiu din Londra, din același an, chiar dacă jocul dă senzația că ar fi în mijlocul unui foc uriaș, după atâta roșu în jur și modul în care aprinzi făcliile din oraș.
Poate că nu întâmplător totul începe de la simbolul care a devenit aproape sinonim cu orașul: cele trei cruci negre de pe stema Amsterdamului. Ei bine, ele sunt crucile Sfântului Andrei, așezate vertical, una sub alta, iar interpretările asupra originii lor au alimentat de-a lungul timpului tot felul de povești. În joc, simbolul capătă exact genul acela de aer misterios care te face să te întrebi dacă privești doar istorie sau dacă, undeva sub istorie, există o altă poveste.
Jocul are ceva din ADN-ul vechilor Assassin’s Creed, în special din perioada în care povestea lui Desmond Miles transforma aventura istorică într-o piesă dintr-un puzzle mult mai mare. Nu e doar despre faptul că ne plimbăm printr-un oraș vechi, investigăm personaje și descoperim lucruri ascunse, ci despre senzația că ceea ce vedem este doar suprafața unei povești mai complicate. Orașul devine decor, la fel ca în seria A.C., iar personajele comunică istoric cu ajutorul unui artefact magic, evident. În acest moment, 1666: Amsterdam este mai degrabă începutul unei promisiuni decât o experiență completă. Este un joc în Early Access, dar oferă undeva la vreo 10 ore de poveste.
Versiunea pe care am jucat-o oferă aproximativ două luni din poveste și patru confruntări majore, ceea ce înseamnă că aventura se termină exact în momentul în care începi să înțelegi încotro vrea să meargă. Pentru mine, această primă parte a însemnat aproximativ 11 ore de joc, însă o bună bucată din acest timp s-a consumat încercând să supraviețuiesc ultimelor lupte. Iar aici apare una dintre problemele importante ale jocului: conținutul este, pur și simplu, prea puțin.
Amsterdamul pare mare, dar nu-ți aparține
Multe străzi sunt blocate, iar posibilitățile de explorare și de găsire a resurselor sunt limitate. Nu există încă suficiente misiuni secundare care să te țină în oraș după ce ai terminat firul principal, iar senzația este asemănătoare cu aceea pe care o ai atunci când intri într-un muzeu înainte să fie deschise toate sălile: vezi suficient cât să devii curios, dar nu suficient cât să fii satisfăcut. Și este păcat, pentru că atmosfera este unul dintre marile atuuri ale jocului.
Sunetul și muzica funcționează foarte bine, iar Amsterdamul secolului al XVII-lea are exact genul de decor care poate susține o poveste despre conspirații, investigații și personaje care nu sunt niciodată ceea ce par. Partea de detectiv este bine construită, chiar dacă uneori investigațiile sunt prea ușoare și nu îți cer suficient de mult. Ai însă senzația că aici există o fundație bună pe care dezvoltatorii pot construi ceva mult mai interesant în versiunile următoare. Și mai ales pisica, excepțională ideea să vorbești și să intri în pielea unei pisici, care te ajută enorm, atunci când nu ajungi la unele obiecte. I-aș fi dat misiuni mai multe pisicii, poate că se vor schimba astea în timp.
Combat-ul, o ciudățenie
Luptele nu sunt neapărat rele, ci mai degrabă ciudate. Au așa un ritm lent, atacurile nu au întotdeauna impactul pe care te-ai aștepta să-l simți, iar animațiile au nevoie de mai multă greutate și naturalețe. Magia și atacurile speciale par să promită mai mult decât oferă în actuala versiune, iar sistemul de luptă are nevoie, probabil, nu doar de reglaje, ci de o reconstrucție serioasă a anumitor mecanici.
Nici pe optimizare nu stă bine
La optimizare, jocul îți amintește foarte apăsat că este un produs aflat în Early Access. Diferențele dintre presetările grafice sunt aproape inexistente în anumite situații, iar performanța nu pare să răspundă logic la schimbarea nivelului de detalii. Poți să cobori setările și să te întrebi dacă jocul tocmai a observat că ai făcut asta. Nu e genul de problemă pe care să o ignori, dar e una dintre acele probleme pentru care versiunea 0.2 vine cu o scuză aproape scrisă în număr.
Mai există și mici probleme de traducere, cu dialoguri care pot apărea în engleză, însă pentru mine nu reprezintă un impediment major. Sunt lucruri care trebuie rezolvate, dar nu ele vor decide dacă 1666: Amsterdam merită urmărit. Ce poate decide însă este felul în care dezvoltatorii vor reacționa la feedback.
Sincer, în acest moment, jocul este interesant tocmai prin ceea ce ar putea deveni. Povestea este bună, atmosfera este foarte bine prinsă, partea audio este excelentă, iar ideea de a combina Amsterdamul istoric cu o poveste de investigație și mister are suficientă personalitate pentru a ieși din mulțimea de producții independente. Doar că trebuie să-i dai timp.
Dacă intri în 1666: Amsterdam așteptând un nou Assassin’s Creed, vei pleca probabil dezamăgit. Dacă îl privești ca pe începutul unei aventuri care încă își caută forma, lucrurile devin mult mai interesante. Este diferența dintre a cumpăra o carte cu 200 de pagini și a primi primul capitol al unei cărți care îți place: primul lucru te lasă cu o poveste, al doilea te lasă cu întrebări.
Așa, ca la final de Early Access
1666: Amsterdam nu este deloc rău, e un joc bunuț, aflat în Early Access, așa că nu putem vorbi despre un verdict. Putem spune că are o poveste interesantă, o atmosferă excelentă și un potențial evident, dar suferă în acest moment de lipsă de conținut, optimizare slabă și un sistem de combat care are nevoie de multă muncă. Cele aproximativ 11 ore pe care le-am petrecut în versiunea actuală se termină prea repede, iar după finalul misiunii principale nu prea mai ai ce face. Vi-l recomand, dar cu o precizare importantă: dacă nu vă deranjează să jucați un proiect neterminat, merită încercat acum. Dacă vreți o experiență cât mai aproape de forma finală, mai bine așteptați. Poate versiunea 0.5. Poate 1.0.
Amsterdam 1666 este disponibil din 25 august în Early Access pe PC (Steam, Epic Games).
- Gen: Action, Adventure
- Lansare: 25.08.2026
- Studio: Panache Digital Games
- Distribuitor: Panache Digital Games
- Platforme: PC (Steam, Epic Games)
- Clasificare: 14+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: “La fiecare 333 de ani, ceva se trezește. 1666: Amsterdam e un action‑adventure dark, third‑person, condus de poveste, în care Noa, „Colecționara”, folosește vrăjitoria ca să descopere entități demonice ascunse sub chipuri umane. Ziua investighezi. Noaptea îți înfrunți demonii.”
