Ascultă acest articol


“Who the fuck reads TV reviews? Jesus fucking Christ. TV critics review the pilot. Pilots of shows suck.” a spus recent Quentin Tarantino.

În lumina celor de mai sus, ieri a avut premiera noului serial Fear the Walking Dead, un spin off (şi semi-prequel) al serialului care se bucură deja de o recunoaştere unanimă (şi pe care probabil îl va ajunge din urmă cu acţiunea). Crossover-urile The Flash x Arrow au reprezentat un deliciu pentru fani, deci o întâlnire între personajele TWD şi FTWD nu ar strica, dacă nu vorbesc prea devreme.

twd1Inevitabil, show-urile vor fi comparate – în TWD liderul este evident Rick, pe când în FTWD, publicul pare că e destinat să urmeze paşii familiei lui Madison Clark (urale din partea feministelor); în TWD intrăm într-o lume care ştie cum să se descurce cu zombies, e obişnuită cu ideea de pierdere, pe când în Los Angeles-ul din FTWD, totul e nou şi cu atât mai înspăimântător. Ce le aduce pe cele două pe acelaşi drum sunt conceptele de analiză a personajelor cât şi melanjul punctelor de vedere din care se manifestă dezvăluirea celor ce le este dat să sălăşluiască în bezna maladiei lor. Avem familii, avem certuri, avem vicii, avem suspiciuni (unele deloc nefondate) şi avem exagerări – de pe orice stradă putem vedea partea de sus a lui La-La Land, fapt pe care orice rezident l-ar descalifica.

Un plus la serial e faptul că ne oferă un alt tip de tensiune. După cum am menţionat deja, spectatorii s-au familiarizat cu situaţiile ce se prezintă cu un pericol pentru Rick & Co., aceştia ştiu să tragă de sfori în speranţa că păpuşile se vor mişca după voia lor, însă Madison, Travis, Nick şi Alicia nu ştiu că nu poţi intra într-un loc unde începi să strigi ca să atragi walkers. Şi de-asta mulţi se plâng că serialul merge încet, nu că n-ar avea un scop – iar scopul este acela de a înfăţişa cum totul se duce pe apa sâmbetei. Este dificil, într-adevăr, însă vorbim de o societate care îşi pune toată încrederea în nişte persoane care sunt la fel de pierdute ca şi ea: „If there’s a problem, we’re gonna know about it. The authorities would tell us.”

twd2“What they don’t know, won’t hurt them.” În mod vădit, aici nu e cazul. În prim-plan avem o familie, o soţie deja divorţată cu doi copii, un geniu cu picioare lungi şi un junkie, un soţ cu un alt copil dintr-o altă căsătorie – romanţă ce a înflorit la locul de muncă, ea consilier al elevilor, el profesor. Un punct ce merită lăudat este diversitatea rasială şi lingvistică, puternic reprezentată în serialele recent apărute pe micile ecrane, în contrast cu acesta fiind faptul că fiecare dintre personaje are sau a avut un love interest; n-ar fi deci foarte greu să ne dăm seama cine nu va rezista (hint, Alicia, hint).

O altă legătură între serialele ce au la bază benzile desenate ale lui Robert Kirkman sunt arhetipurile deja precizate mai sus – o familie disfuncţională dar unită (un bun start pentru felul în care va evolua sau va fi ştirbită această relaţie între cei patru), un fiu dintr-o altă căsătorie care îşi dispreţuieşte tatăl, doctori săritori însă deloc precauţi, adolescenţii care “petrec prea mult timp pe internet” şi nu sunt luaţi în seamă.

“See, man versus nature. London’s trying to teach us how not to die.” Un posibil indiciu pentru ce va urma? The Walking Dead ne-a predat deja lecţia sacrificiilor, a durerii, a capcanelor, a riscului, însă şi pe cea a valorii legăturilor interumane. Ore la care familia lui Madison nu a ajuns încă şi peste care, cel mai probabil, va sări.

twd3Fear the Walking Dead a depăşit deja un record, devenind duminică seara cel mai vizionat serial din istoria televiziunii prin cablu. AMC România îl difuzează în fiecare luni seară în reluare, cât şi noaptea, odată cu premiera din SUA.

https://www.youtube.com/watch?v=-xcJIwd27s8&feature=youtu.be

 

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.