Viața unei proaspăte studente de facultate este întoarsă pe dos de viitoarea sa soră vitregă.
Regizor: Noah Baumbach
Scenariu: Noah Baumbach, Greta Gerwig
Gen: Comedie
Lansare: 14 august 2015 (US)
Durata: 1h 24m
Studio: Fox Searchlight Pictures
Distribuitor: –
Clasificare: I.M.
Actori:
Greta Gerwig … Brooke
Lola Kirke … Tracy
Sinopsis:
Viața unei proaspăte studente de facultate este întoarsă pe dos de viitoarea sa soră vitregă.
Recenzie:
Noah Baumbach, fostul ucenic și actualul coleg al lui Wes Anderson, vine cu o continuare reimaginată a filmului său din 2013, ”Frances Ha”, păstrând-o pe Greta Gerwic ca muză și focus al camerei de filmat.
Povestea începe cu liniștita și social izolata Tracy (”Baby Tracy”), o boboacă dintr-o facultate newyorkeză care nu are nici cea mai vagă idee ce o să facă în viitor. Personajul Lolei Kirke se prezintă ca o lună în formă inițială ce se lasă purtată la întâmplare de gravitate până când își găsește planeta sau, în cazul de față, persoana, în jurul căreia va orbita de-acum încolo; extinzând metafora ce implică obiecte spațiale, forța de atracție a lui Brooke (Greta Gerwic), despre care vorbește adeseori și alter-egoul scriitor al lui Tracy, este imbatabilă, astfel încât nici fostele iubiri, investitori mult prea maturi sau diverși basiști din trupe obscure nu-i pot rezista.
Iar Brooke nu este o persoană reușită. Brooke cântă, dansează fără rușine pe scene la concerte, Brooke are câte un prieten în orice clădire din centrul New York-ului, Brooke se spală într-o baie comunală, Brooke este fata cu visuri de moment, care le are pe toate acum și nimic momentul următor. După cum am menționat mai devreme, ea este varianta aparent împlinită a lui Frances, un omagiu colaborării Baumbach-Gerwick din 2013 fiind adus și prin prezența lui Mickey Sumner ca ”fake Brooke” într-o secvență.
Culorile vii, oportuniste, montajul discret, muzica sincretică ce se pliază pe stările de spirit ale celor două fete (ca exemplu ilustrativ avem ”You Could’ve Been A Lady” de la Hot Chocolate), mișcările stângace, ambarasante – toate acestea par să dea naștere unei pastișe după filmele lui Allen din ’70, tribecafilm chiar numind-o pe Gerwic Diane Keaton a generației noastre. Cu toate acestea, mumblecore-ul cu care avem de a face însă e sincer în mesajul său, sau mai degrabă în absența acestuia, iar naturalețea pe care o degajă a fost apreciată de criticii de pretutindeni.
Gustul cu care ne lasă Mistress America conține reminescențe vădite după Frances Ha, însă îi oferă și posibilitatea afirmării Lolei Kirke, pe care s-ar putea să v-o aduceți aminte din Gone Girl. În final, știi că orice s-ar întâmpla, protagonistele vor fi OK.
Poster:
Trailer:
