Silence – Recenzie

Doi misionari portughezi pornesc într-o călătorie periculoasă în Japonia secolului al XVII-lea în căutarea mentorului lor dispărut, dar şi cu scopul de a răspândi creştinismul.

Regizor: Martin Scorsese

Scenariu: Martin Scorsese

Gen: Aventură, Dramă, Istoric

Lansare: 17 martie

Durata: 2h 41m

Studio: Paramount Pictures

Distribuitor: Freeman Entertainment

Clasificare: I.M.

Actori:

Andrew Garfield     …     Rodrigues
Adam Driver     …     Garupe
Liam Neeson     …     Ferreira

Sinopsis:

Doi misionari portughezi pornesc într-o călătorie periculoasă în Japonia secolului al XVII-lea în căutarea mentorului lor dispărut, dar şi cu scopul de a răspândi creştinismul.

În acea perioadă, conducerea japoneză şi elita samurailor erau hotărâţi să eradicheze creştinismul în toate formele ei. Adepţii creștinismului erau vânaţi şi torturaţi, forţaţi să renunţe la credinţă sau ucişi în chinuri groaznice.

Recenzie:

Silence este cel mai nou proiect al lui Martin Scorsese, un geniu pe care ar trebui să-l cunoaşteţi deja datorită filmelor cu care ne bombardează de zeci de ani. M-am dus la film conştient că trebuie să am răbdare, să-i dau o şansă şi să încerc să înţeleg mesajul transmis. Ştiam că este un film despre credinţă, însă nu ştiam din ce punct de vedere ne va prezenta Scorsese acest subiect. Eram însă aproape sigur că o să fie o tărăşenie undeva, ca nu e Scorsese genul care să lase lucrurile la voia sorţii sau să reia tema într-un mod abordat anterior de aproape toată lumea.

Povestea este una simplă. În secolul XVII, doi preoţi iezuiţi, Rodrigues interpretat de Andrew Garfield şi Adam Driver în rolul lui Garupe, pleacă în Japonia pe urmele unui coleg de breaslă, părintele Ferreira (Liam Neeson), pentru a afla ce s-a întâmplat cu el şi pentru a propovădui în continuare religia creştină. Bineînţeles, situaţia în Japonia nu era una prea roz, iar execuţiile creştinilor erau la ordinea zilei, această religie fiind interzisă pe plan local la momentul respectiv.

Acesta este contextul în care au loc întâmplările. Cei doi ajung la destinaţie şi descoperă o ţară unde creştinii sunt persecutaţi, torturaţi şi omorâţi pentru credinţa lor. Până aici nimic nou. Cei doi preoţi tineri încep să-şi facă datoria şi se ascund de autorităţi cât pot de bine, până când într-o zi se despart. De aici înainte povestea îl urmăreşte pe Rodrigues şi consider că Martin Scorsese şi-a ales foarte bine actorul principal pe care l-aţi mai văzut recent şi în Hacksaw Ridge, iar asta pentru Adam Driver în orice rol l-ai pune tot Kylo Ren din Star Wars pare a fi. Pur şi simplu am ajuns să cred că nu poate să joace şi altfel, chestie pe care şi Scorsese probabil a realizat-o într-o fază incipientă aşa că îl omoară pe Garupe rapid şi simplu, ca pe un gândac care te jenează mai mult vizual.

Fix acel moment reprezintă dacă vreţi şi apogeul torturii lui Rodrigues care asistă neputincios la toată scena, iar de aici înainte filmul intră pe un teritoriu mai puţin stabil, făcând trecerea de la religie la credinţă. Până aici, avem de-a face cu puterea religiei de a convinge mase de oameni, de a aduce izbăvirea celor nevoiaşi care în Japonia acelor vremuri trăiau precum animalele. De acum înainte însă, filmul ne arată puterea credinţei şi modul în care ea se manifestă. În tăcere. Să vă explic.

Silence are o tentă de documentar, însă el este de fapt un manifest. Într-o societate care nu înţelege şi nu acceptă alte valori, religia creştină nu are loc ca formă de expresie, ca manifestare exterioară. Însă nu te împiedică nimeni să te rogi în tăcere dacă aşa vrei. Privit din acest punct de vedere, Silence este un film modern pentru că este un exemplu bun pentru ceea ce ar trebui să se întâmple în societatea de azi când avem nevoie mai presus de orice de toleranță față de cei care sunt diferiţi, indiferent că vorbim de rasă, sex, religie sau alte asemenea variabile.

Bineînţeles, este şi un film despre puterea credinţei, despre întrebări fără răspuns şi rugăciuni într-un singur sens. Însă mai presus de toate este un film despre convieţuire şi respect. Rodrigues şi-a trăit tot restul vieţii în Japonia respectându-i pe japonezi şi valorile lor, învăţând japoneza la perfecţie, trăind cu o soție japoneză şi jurând din când în când că s-a lepădat de credinţa lui, fie prin documente semnate sau chiar călcând pe icoane. Însă credinţa nu şi-a pierdut-o niciodată.

Dacă te duci la film şi te ridici de pe scaun cu ură față de japonezi, atunci nu ai înţeles nimic. Dacă rămâi cu impresia că religia ta, oricare ar fi ea, este universal valabilă şi că toată lumea ar trebui să o adopte, atunci iarăşi nu ai înţeles nimic. Dacă tu crezi ca adevărul îţi aparţine şi că cei diferiţi de tine nu au ce caută în casa ta, atunci eşti la fel de ignorant ca la începutul filmului.

Nu există dragoste cu forţă şi trebuie să ne respectăm unii pe alţii, indiferent de credinţă şi valorile în care credem

Realitatea este că în ziua de azi procentul creştinilor în Japonia este de aproximativ 2% din populaţia totală. Creştinismul nu a prins rădăcini în societatea respectivă şi tocmai din acest motiv exemplul dat de Scorsese cu acest film este unul excepţional pentru noi, cei din secolul XXI. Nu există dragoste cu forţă şi trebuie să ne respectăm unii pe alţii, indiferent de credinţă şi valorile în care credem. Bineînţeles, există multe momente dure pe parcursul filmului şi finalul are parte de un twist oarecum previzibil dacă eşti foarte atent pe parcus. Cum însă filmul este destul de lung şi destul de greu de urmărit probabil că o să vă ia puţin prin surprindere.

În concluzie, v-aş recomanda să vedeţi Silence pentru că este probabil cel mai modern film cu tentă religioasă realizat vreodată. Dacă vă pasionează subiectul, dacă aveţi răbdare să urmăriţi un film destul de lung şi nu tocmai uşor şi dacă nu sunteţi un suflet foarte sensibil când vine vorba de tortură şi sânge atunci v-aş recomanda filmul fără nicio reţinere. Mi-ar fi plăcut să fie un film ceva mai digerabil de publicul larg, mai ales că mesajul este unul de care avem nevoie azi şi cred că asta ar fi cam singurul lucru pe care i-l pot reproşa lui Scorsese. În rest, vorba aia, despre morţi numai de bine.

Distribuit de Freeman Entertainment, Silence / “Silence: Puterea credinței” rulează în cinematografele din România din 17 martie.

Poster:

Trailer: