După ce s-a trezit într-un apartament unde cu doar o noapte înainte o petrecere era în toi, Sam este forțat să înfrunte realitatea. El a rămas singur, iar zombii au invadat străzile din Paris. Terifiat de cele văzute, Sam va trebui să se baricadeze în interiorul clădirii și să își plănuiască supraviețuirea. Dar este cu adevărat singurul supraviețuitor?
Regizor: Dominique Rocher
Scenariu: Pit Agarmen, Jérémie Guez
Gen: Horror
Lansare: 28 septembrie
Durata: 1h 33min
Studio: Canal +
Distribuitor: Odeon Film
Clasificare: AP.15
Actori:
Anders Danielsen Lie … Sam
Golshifteh Farahani … Sarah
Denis Lavant … Alfred
Sinopsis:
După ce s-a trezit într-un apartament unde cu doar o noapte înainte o petrecere era în toi, Sam este forțat să înfrunte realitatea. El a rămas singur, iar zombii au invadat străzile din Paris. Terifiat de cele văzute, Sam va trebui să se baricadeze în interiorul clădirii și să își plănuiască supraviețuirea. Dar este cu adevărat singurul supraviețuitor?
Recenzie:
George A. Romero este cel care a adus în ochii cinefililor conceptul de zombie – un concept care nu stă foarte departe de adevăr, de-a lungul timpului ieșind la iveală fel de fel de cazuri și viruși care au ca rezultat un comportament asemănător celor de zombie.
Având rădăcini încă din anii ’60, seria “of the Dead” a devenit în timp un cult în cinematografia horror, mulți regizori preluând ideea zombie și implementând-o cu mai mult, sau mai puțin succes, în filmele și serialele lor.
Comparat cu alt film britanic de gen, 28 Days Later, lansat în 2002, The Night Eats The World – căci despre el vom vorbi astăzi -, a venit ca o surpriză plăcută în a doua zi de Dracula Film Festival și am să vă spun câte ceva despre el.
Am făcut deja comparația cu 28 Days Later, cel puțin începutul filmului și țin să adaug și episodul pilot al serialului cu zombie walkeri, The Walking Dead – amândouă încep cu personajul principal care se trezește într-un spital și când iese afară lumea nu mai este așa cum o știa el înainte ci pustie de oameni și invadată de zombie.
Așa debutează și filmul nostru, regizat foarte atent la detalii de Dominique Rocher, cu personajul principal, Sam (Anders Danielsen Lie) – un artist muzician care intră într-o clădire unde are loc o petrecere, pentru a-și recupera niște bunuri. Acesta ajunge să ațipească într-o cameră, iar la trezire, a doua zi, descoperă că este singurul în viață, restul oamenilor fiind acum transformați în zombie.
Cartea lui Pit Agarmen stă la baza acestui film și se vede că a colaborat îndeaproape cu Rocher, căci, după cum spuneam și mai sus, detaliile sunt cele care fac practic întregul film. Atenția pentru ele este minuțioasă, iar accentul este pus practic pe jocul actoricesc al lui Danielsen fiind ca o piesă de teatru în care atenția este concentrată asupra personajului său, Sam.
Revenind la film, Sam este blocat într-o clădire de apartamente din care este aproape imposibil să plece, zombie fiind pretutindeni în jurul său. El decide că cea mai bună modalitate de supraviețuire este să rămână în această clădire. Să o curețe de zombie, să-și procure hrană și tot ce are nevoie pentru a supraviețui cât mai mult timp, în așteptarea unei posibile salvări.
Lucrurile avansează pentru Sam. Timpul trece și își pune amprenta asupra lui. Delirul își face negreșit apariția, nebunia parcă vrea să se instaleze și ea, dar Sam se ține cât este posibil pe picioarele sale. Atmosfera este în permanență încărcată de tensiune și nu lipsesc momente în care apar și zombie al căror aspect primește toată atenția cuvenită să pară cât mai reali. Sam descoperă mai multe despre zombie, dar orice ar încerca numărul și ferocitatea lor nu-i dau șansa să scape din acea clădire, deși chiar încearcă cel puțin odată.
Ajuns la limita răbdării, speranța se întoarce la Sam, chiar dacă pentru o bucată scurtă de vreme care nu se încheie deloc bine, iar finalul filmului este apogeul disperării lui Sam care recurge la măsuri extreme și-și încearcă ultimele șanse în lumea întunecată și macabră al unui Paris pustiu, căci aici este clădirea din filmul nostru.
Muzica în primele minute de film este una plăcută, de dans, iar în partea a doua a filmului și până la sfârșit se transformă într-o amestecătură de sunete criptice, întunecate care să te facă să stai cu sufletul la gură în permanență. Liniștea e întreruptă doar de focuri de armă și încercările lui Sam de a scăpa de ea prin sesiuni de cântat la tobe.
Imaginea este perfect aleasă pentru film, cu cadre fixe pe personaj și nu “se jenează” cu cadre largi asupra Parisului gri și întunecat în care singurele mișcări sunt cele ale zombie.
Despre performanța actoricească a lui Anders Danielsen Lie am numai cuvinte de laudă cu un mare plus pentru sesiunile muzicale la baterie la care se descurcă de minune.
Momente de “jump scare” avem și din acestea, dar nu în jurul lor se învârte acțiunea din film, nu ele sunt baza. Filmul este o dramă despre supraviețuire într-o lume apocaliptică zombie și chiar dacă sună comun sau clișeic, filmul a primit și câteva premii la festivaluri care subliniază că este unul care merită atenția fanilor acestor genuri.
Vă invităm să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. The Night Eats The World / “Sfârșitul vine noaptea” rulează din 19 octombrie la cinema și este distribuit în România de Odeon Film.
Dracula Film Festival are loc în perioada 17 – 21 octombrie la Brașov.
Poster:
Trailer:
