Interviu cu Damian Lewis despre „Războiul spionilor”, noul documentar transmis de HISTORY (EXCLUSIVITATE)

Silviu Tănase (MovieNews.ro): De la a fi în filme şi seriale, acum prezentator al unui serial documentar, cum se compară găzduitul şi naratul unei asemenea emisiuni cu actoria?

Damian Lewis: Pentru mine, a fi gazda şi naratorul unui serial despre fapte nu a fost ceva la care să am experienţă, aşa că a fost un mod de a mă integra în emisiune pe partea narativă şi pot spune că a fost interesant.

În momentul în care te pui în faţa unei camere sau a unui public, ca un interpret, există o întreagă pânză de gânduri complexe care îţi trec prin cap. Cum vrei să fii prezentat şi cum să ai succes ca o parte credibilă a emisiunii – povestea ta – care o fi, iar noi am avut de lucrat destul de repede. Din punct de vedere al creaţiei, să prezinţi o astfel de emisiune a fost să eliminăm senzaţia de “Știrile de la ora 20”, ştii, ca un reporter mergând spre camera cu degetul mare şi cel arătător lipite vorbind despre ce se întâmplă în clădirea din spatele meu.

Am vrut ceva mai proaspăt, mai imediat, mai conversaţional ca în momentul în care pleci de la ceva atât de colorat precum KGB să nu ajungi la un format prezentat neschimbat şi neinteresant. Am discutat mult cu Garth Lewis, fratele meu, ca unghiul camerelor să fie la fel ca într-un serial dramă, dacă am fi aproape, şi suntem într-o scenă, am avea nevoie să venim şi mai aproape de tine. Şi s-ar simţi un pic mai mult ca o conversaţie la fel şi cu cei pe care îi intervievez. Şi a fost şi ceva filmic în modul în care am încercat să prezentăm aceste bucăţi camerei, aşa că în momentul în care nu era un close-up cu mine, să lăsăm un loc de aer cameră care s-ar mişca către mine. Asta ar fi de exemplu, la începutul unui episod sau după o reclamă să vină spre mine pentru o mică recapitulare, iar noi am lucrat la lucruri mici de acest tip să menţinem aspectul şi senzaţia de film, dinamica în permanenţă.

MN: Erai cunoscător a acestei părţi a istoriei despre spionaj înainte de Spy Wars, sau ai cercetat în timpul filmărilor pentru Homeland, având în vedere că acel serial este şi el despre spionaj?

DL: Citesc le Carré. Multă lume din generaţia mea probabil a citit un pic de le Carré. Am jucat într-un film le Carré, acum trei sau patru ani, Our Kind Of Traitor, l-am interpretat pe Nicholas Brody şi am făcut mari cercetări pentru Homeland. Am fost la Langley şi directorul CIA, John Brennan, altă lume, toţi în perioada “Snowden”, am fost invitat la Casa Albă, am avut momente foarte interesante şi oportunităţi datorită job-urilor pe care le-am luat, aşa că în momentul în care s-a prezentat oportunitatea, am fost interesat.

MN: Te vezi lucrând cu History pe alte proiecte în viitor în afară de Spy Wars? Dacă da, despre ce ai vrea să fie?

DL: De moment, trebuie să fac sezonul 5 de la Billions pe care îl încep în noiembrie. Am un film care urmează să se lanseze, Dream Horse, bazat pe o poveste adevărată despre o comunitate galeză de foşti mineri care au format împreună un sindicat şi au cumpărat un cal cu 300 de lire şi l-au crescut pe parcela lor în spatele casei consiliului. Şi acest cal al clasei muncitoare este antrenat să confrunte instituţia Britanică şi câştigând – prin ai bate. E ca un fel de Billy Elliot sau Brassed Off combinat cu Seabiscuit. O să te facă să râzi, o să te facă să plângi.

MN: Dacă ai avea de ales din sezonul ăsta, care a fost episodul preferat la care ai lucrat?

DL: Avem o selecţie de opt povesti foarte bune, cum am zis, portrete – unele mai detaliate decât altele şi câteodată cauţi un mod de a intra în poveste, dar sunt încântat cu modul în care am intrat în mintea protagoniştilor.

Să aleg unul, cred că este episodul care spune fantastica poveste a lui Vladimir Vetrov. Vladimir Vetros este una din cele mai fantastice poveşti, o poveste clasică a Războiului Rece. Este tipul care ajunge să încerce să îşi bucăţească prietena în maşină şi ea supravieţuieşte cu 20 de înjunghieri şi cineva trece, Vladimir îl împuşca în faţă, este arestat, trimis la puşcărie în timp ce KGB-ul tot nu ştie că noi l-am lucrat ani de zile din centrul KGB din Moscova. Au crezut că este doar un ofiţer KGB care şi-a pierdut cumpătul. Până la urma mărturiseşte tot, scrie o carte, în care în mare parte spune că Rusia este gunoi şi că vestul este grozav. Mărturiseşte tot şi este executat. Aşa că avem poveşti uimitoare. Motivul său? Era instabil, eratic, răzbunător cu nevoia de a fi observat, avea ego-ul mare.

MN: Dată natura acestui serial documentar, dând mai multe detalii în evenimente şi momente istorice de către oameni care au trăit sau au studiat ceea ce noi vedem în filme, spionaj, unde este spionajul astăzi şi unde crezi că se îndreaptă?

DL: Am citit o grămadă din cărţile lui Ben Macintyre. Unu din cei mai buni prieteni ai mei, Charles Cumming, scrie thrillere cu spionaj – i-am citit cărţile. Sunt interesat de această lume. O grămadă de chestii de spionaj sunt chiar banale. Nu sunt high-tech. Nu este digital şi nu este este ştiinţifico fantastic. Este încercat şi testat. Metodele spionajului sunt folosite de nenumărate ori. Termeni precum “a dead drop” sau “brush pass” – “A dead drop” este simplul act de a merge cu o geantă plină de documente, să o laşi sub un copac, să pleci şi un individ două ore mai târziu să treacă să o ia. “Brush Pass” este tu sau eu, intrând într-un supermarket cu acelaşi tip de pungă, mergând la casă, lăsându-le jos şi plecând cu celelalte. Ai văzut asta de o mie de ori în thrillere. Aşa că, o conversaţie pe care am avut-o mai devreme a fost despre cum să facem spionajul captivant pentru spectator dacă nu este vorba de James Bond. James Bond este spionaj de duzină. Acesta este unicul mod de a face interesant filmul, pentru că îşi reia poziţia şi asta ocupă tot filmul. Întotdeauna greşeşte devreme, se culca cu persoana nepotrivită sau spune prea mult sau încearcă ceva ce e prea sexy sau prea şmecher şi dă greş. Este bătut de Spectre, aşa că se recuperează şi îşi foloseşte puterea de recuperare care nu se compară cu nimic, motiv pentru care ne place Bond. Dar doar să laşi pungi de supermarket într-un colţ, nu este captivant.