“Mitologia cu oameni negri și zâne este ca un sac fără fund, așa că Ordinul Dădacelor ar avea ce face măcar încă două filme de acum încolo.”
Regizor: Rachel Talalay
Scenariu: Joe Ballarini
Gen: Comedie, Familie, Fantastic
Lansare: 15.10.2020
Durata: 1h 38min
Studio: Netflix
Distribuitor: Netflix
Clasificare: A.P.13
Actori:
Tamara Smart … Kelly Ferguson
Oona Laurence … Liz LeRue
Tom Felton … Grand Guignol
Sinopsis:
Când proaspăta liceană Kelly Ferguson se lasă convinsă să aibă grijă de un copil de Halloween, este recrutată de o societate secretă de dădace care protejează de monștri copiii cu puteri speciale. Inspirat din populara serie de cărți, Ghidul unei dădace pentru vânătoarea de monștri se va lansa pe 15 octombrie, doar pe Netflix.
Recenzie:
În fiecare octombrie îmi fac o listă cu filme, seriale sau jocuri cu tematică horror/Halloween pe care aș vrea să le văd pe parcursul lunii și chiar în seara de Halloween. Deși am început această practică de câțiva ani, rareori am reușit să mă țin de listă, atingându-mă de două-trei obiective, din cauza programului adesea haotic pe care îl am. Anul acesta nu numai că m-am ambiționat să mă apuc cât mai din timp de această tradiție propie, dar am făcut o listă mai flexibilă. Astfel, unul din obiectivele principale ale festivalului de Halloween este să văd orice este nou pe Netflix cu această tematică. În fiecare an Netflix reușește să lanseze ceva de sezon fie că e vorba de Halloween sau Crăciun, așa că am de unde alege.
Chiar ieri, spontan, am intrat seara pe platformă fără o țintă anume și am vizionat A Babysitter’s Guide to Monster Hunting care s-a lansat în aceeași zi, pe 15 octombrie. Din preview părea destinat copiilor, dar fiindcă simțeam nevoia de ceva lejer am zis de ce nu, mai ales că se petrece acțiunea în noaptea de Halloween.
În A Babysitter’s Guide to Monster Hunting/”Ghidul unei dădace pentru vânătoarea de monștri” protagonista Kelly Ferguson (Tamara Smart) este o adolescentă isteață căreia îi lipsesc în schimb aptitudinile sociale, mai ales din cauza batjocurii colegilor de școală care nu uită niciodată că Fata Monstru a fost atacată de Omul Negru când era mică – cine crede în monștri, așa-i?
Pe nepusă masă ajunge să fie dădaca băiatului șefei părinților ei, în loc să ajungă la o mare petrecere la care se duc toți colegii cool de la liceu. Nu după mult timp află că Jacob (Ian Ho) nu este un puști obișnuit care adoarme greu, ci are Darul Visului – coșmarurile sale iau viață și ceea ce vede noaptea prin cameră este real. De aceea Grand Guignol – unul din cei Șapte Oameni Negri – îl răpește ca să obțină din creierul său o armată de monștri cu care să cucerească în sfârșit lumea. Toată copilăria lui Kelly se adeverește mai ales când apare imediat și Dădaca Liz (Oona Laurence), o adolescentă serioasă din ordinul secret al dădacelor care protejează copiii de monștri adevărați. De aici încolo filmul devine mai interesant și urmează o aventură infuzată cu întreaga mitologie a copilăriei în care orice Bau-Bau își are rolul său.
Tonul filmului este unul echilibrat între fantasy, horror și filme pentru copii. Deși are și unele faze atât de puerile la care am dat ochii peste cap puțin, în general filmul m-a captivat în ciuda stereotipurilor în care calcă. Ritmul filmului este suficient de rapid cât să nu apuci să te plictisești, ajutat de mitologia arhicunoscută a viselor pentru care nu este nevoie de explicații care țin acțiunea în loc. Prima comparație la care mă gândesc este că ar putea fi un Spy Kids al lumii coșmarurilor.
Aproape toată distribuția este alcătuită din copii și adolescenți, și nu interepretează rolurile în vreo manieră memorabilă, însă cel care fură lumina reflectoarelor este Tom Felton, pe care nici nu l-am recunoscut în rolul de Grand Guignol. Sper să-l revăd îmbrăcând astfel de roluri fiindcă s-a descurcat de nota 10 în având în vedere aspirațiile comode ale filmului. Fără să fie nici cheesy sau exagerat de periculos, dar nici nepotrivit de înfricoșător, personajul lui Tom Felton îți creează o imagine despre cum ar putea fi Omul Negru în realitate și cum interacționează acesta cu copiii pe care îi hipnotizează prin cântecul său (tipul are voce, de ce să negăm).
Fiind o producție marca Netflix, nu mă aștept la spectacol vizual demn de home cinema, dar cu acest film împreună cu altele lansate anul acesta, nu m-ar deranja să fi văzut A Babysitter’s Guide to Monster Hunting pe marele ecran. Se mai putea lucra la cei trei monstruleți care îl ajută pe Guignol să fure copii cu sacul, dar pentru un film de TV arată chiar bine, și îmi place că în genericul de final aceștia cât și alte creaturi sunt prezentate în forme nefinalizate în stil making of, în loc de clasice bloopers sau un generic stilizat doar de dragul de a fi nenecesar de spectaculos cât deja ai terminat filmul.
În afară de povestea destul de clar redată (dar relativ banală), am apreciat câte elemente de mitologie și istorie sunt folosite în universul creat de cartea care stă la bază. Mitologia greacă are aparent legătură cu nemuritoarea mitologie a zânelor și monștrilor de sub pat. Cred că mi-ar fi plăcut să urmăresc această serie atunci când m-am apucat de citit.
A Babysitter’s Guide to Monster Hunting este un film Netflix care se potrivește atât copiilor cât și adulților care se bucură măcar ocazional de o poveste de Halloween. Fiind o adaptare după o trilogie de cărți cu același nume, finalul filmului lasă loc de continuare. Și sincer să fiu, chiar aștept următoarele continuări, fiindcă are potențial de franciză iar aventura lui Kelly abia a început. Mitologia cu oameni negri și zâne este ca un sac fără fund, așa că Ordinul Dădacelor ar avea ce face măcar încă două filme de acum încolo.
Rămâne, așadar, să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. A Babysitter’s Guide to Monster Hunting/”Ghidul unei dădace pentru vânătoarea de monștri” e disponibil din 15 octombrie pe Netflix.
Poster:
Trailer:
