După amânări şi valuri de nemulţumiri pe internet din partea gamerilor de pretutindeni nu avea ce să rezulte bun într-un timp atât de scurt. Nu avea de unde să apară o schimbare magică. Rocksteady s-a întors, dar ca niciodată, nu în cea mai bună formă ca să nu zicem că s-au întors la cârmă seriei Arkham în absolut cea mai teribilă formă în care puteau, cu un live service game în continuitate cu acel univers. Suicide Squad: Kill The Justice League trebuie să se încadreze undeva între „ce să nu faci cu seria ta de jocuri” şi „un păcat capital din industria gaming”. Nu contează cât conţinut vor să scoată după dacă jocul este ceea ce este, o dezamăgire.
Task Force X
Suicide Squad are două părţi pozitive, prima fiind povestea. Într-o oarecare măsură funcţionează atât de bine că face ca totul în rest, pe lângă poveste, să fie cu atât mai frustrant şi dezamăgitor. Amanda Waller, de la ARGUS recrutează 4 deţinuţi ca să îi pună într-o misiune extrem de periculoasă, să îl oprească pe Brainiac şi implicit să omoare The Justice League (Liga Justiţiei). O avem pe Harley Quinn, King Shark, Captain Boomerang şi Deadshot ca protagonişti dar şi ca personaje pe care le poţi juca. În mare asta este povestea. Am văzut-o de câteva ori în animaţii, am văzut-o de multe ori în comicsuri. Cum ziceam, partea pozitivă este că e o premisă simplă cu o distribuţie de personaje negative mişto.
Prietenia dintre aceste personaje dar şi interacţiunea cu lumea din jur şi celelalte personaje, fie că doar îţi vorbesc în ureche sau că apar în filmuleţe împreună, este una cu adevărat triple A. Chiar şi Lex Luthor, unul din cei mai răi răufăcători din universul DC este un personaj plăcut. Şi acolo e unde se termină distracţia. Glume bune, dinamică bună, o poveste per total bună care suferă de un gameplay repetitiv.
Ziua Cârtiţei
Totul este repetitiv. Cealaltă parte pozitivă ţine de joc, este un „release” care mecanic şi vizual merge impecabil, aş zice. Dar e ca şi cum lauzi pe cineva că şi-a făcut treaba bine, când aia era treaba lui şi doar atât avea de făcut. Din punct de vedere mecanic jocul funcţionează perfect. Toate armele merg bine, toate mişcările „cuplează” la comandă şi pe partea grafică jocul este probabil unul din cele mai bune vizual, când vine vorba de motion-capture şi detalii la nivelul personajelor. Dar ăsta este standardul, dacă arătau ca nişte personaje din plastilină sau de pe vremea Playstation 2 era o problemă. În 2024 un joc trebuie să arate vizual bine şi să fie competent din punct de vedere tehnic sau vreţi să vă aduc aminte ce s-a întâmplat cu Cyberpunk 2077?
Problema apare când tot jocul este o repetiţie. Misiuni repetitive, fie că e vorba de misiuni mici sau secundare, fie că e de principale. Vei escorta maşini, înlătura inamici şi vei oprii trei puncte secundare ca să distrugi unul principal pe tot parcursul acestui joc sau te vei înfrunta a valuri de inamici ca să aperi ceva, nu contează că te joci multiplayer sau că te joci cu boţi de unul singur. Zic asta pentru că jocul nu pare să fie niciodată offline. Promisiunile de ce va ieşi în viitor nu ţin când jocul este conceput în aşa fel încât să fie repetat la nesfârşit. Chiar şi dacă povestea la sfârşit rămâne în pom şi pomul în aer sentimentul că de fapt nu ai făcut nimic persista chiar şi când încep să ruleze creditele de la final. Jumătate din joc pare un tutorial şi cealaltă este doar aşa, o gustare la ce urmează doar că nu e tocmai o gustare bună.
MISSION COMPLETED
Cea mai mare ofensă pe care o aduce acest joc faptului că povestea este bună, sunt întreruperile. Constantele întreruperi de MISSION COMPLETED sau ce mai scrie la sfârşit de ecran împreună cu celelalte constante întreruperi în care ţi se explică ce ai de făcut, ca la tutorial, în unele misiuni şi dacă mai luăm în calcul că mai există ecranul de LOOTBOX post completarea misiunii şi cel în care trebuie să dăm CONTINUE, sincer, eu cred, că jumătate din joc se duce pe apăsat X sau O ca să revenim în joc. E mult. E mult de digerat, e mult de trecut peste cu vederea. Şi nu se justifică. Pe lângă toate astea când intri în joc o să fi copleşit de tot felul de chestii pe ecran. Explozii, Ha-Ha-Ha-uri, sunete de ruletă cu logo-uri plutitoare de 777, mai ceva ca la păcănele, care fac fiecare luptă să pară ca o supra-stimulare a simţurilor fără nici un motiv. Păcat că se pierde din farmecul oraşului Metropolis, care, în ciuda design-ului deosebit si creativ, este şi el foarte lipsit de viaţă, sau de orice chestie care să prezinte interes mai departe de faptul că este „cutia de nisip” în care te plimbi propriu zisă.
Măcar sound design-ul e acceptabil
Am zis mai sus, personajele sunt foarte bune şi asta datorită faptului că actorii care au pus voci şi design-ul lor sunt impecabile. Timing-ul comedic este atât de bun că e probabil unul din cele mai bune jocuri pe partea asta de livrare a dialogului, umorului şi talentul din spate, plus că animaţiile susţin foarte bine fiecare personaj când zice ceva. Expresiile faciale ale personajelor complementează perfect actorii de voce fie că e vorba de un zâmbet sau o faţă de aia de cineva îşi dă ochii peste cap într-un alt univers.
Sunetul armelor în schimb este standard. Sună bine doar că de multe ori este depăşit de alte zgomote, de la explozii sau alte chestii care apar pe ecran ceea ce face să piardă un pic din valoare. Ce nu este atât de grozav în schimba este muzica. Începe foarte bine, pare să promită chiar piese mişto însă pe parcurs devine de multe ori zgomot de fundal sau ceva enervant care se schimbă depinzând de situaţie. Până la final nu pot spune că e ceva memorabil legat de muzică din Suicied Squad.
O listă interminabilă
Sunt mult mai multe de spus dar unele intră în teritoriul de spoilere şi am încercat să evit pe cât se poate să produc poze sau filmuleţe cu ceva ce poate fi spoiler deşi tot internetul clocotea cu clipuri care strică tot farmecul jocului, ăla puţin pe care îl are. Dacă cineva crede că jocul a fost la vreun moment dat conceput ca un single-player se înşeală amarnic. Din structura sa, din ceea ce poţi să faci în joc şi felul în care personajele, pe care le poţi schimba când vrei, dar nu ai avea decât motiv să o faci pentru că unul este HYPED pentru o anumită misiune ceea ce implică că poţi câştiga mai mult XP, funcţionează, nu înseamnă nimic iar tot ce rezultă duce spre „live service”. Singurul lucru care îi diferenţiază pe cei patru este modul în care traversează harta. Harley cu un grapple gun şi o dronă de-a lui Batman, Deadshot cu un jet-pack, King Shark sare foarte sus şi Captain Boomerang are o mănuşă cu speed-force-ul lui Flash şi când arunca bumerangul se poate duce după el foarte repede. Asta este diferenţa între ei. Nici măcar skill-tree-ul nu are aşa un impact sau un efect. Aşa că alegi pe cine alegi ideal este să duci jocul până la capăt.
Realitatea este că nu prea sunt alte lucruri de făcut în joc şi ca să tot repeţi misiuni, pentru că e distractiv să o faci împreună cu alţi trei prieteni, nu justifică nimic legat de acest joc in universul Arkham. Nici măcar partea finală a jocului în care ai acces la boss doar dacă completezi alte misiuni secundare, faci un număr de puncte/bănuţi/ceva ca să poţi accesa misiunea, care te duce într-o altă parte unde trebuie să faci alte misiuni secundare ca să poţi accesa boss-fight-ul. Este un sistem ridicol şi este penibil. Este un final frustrant si o deschidere de joc stupidă care nu te aduce înapoi de placere ci doar ca să faci muncă în folosul comunităţii.
Cine râde la urmă o face ca să nu plângă
Fanii îl vor juca, cei care sunt doritori de un nou live service game probabil îl vor încerca, dar se vor plictisii repede. Nu are atât conţinut cât să justifice mai mult de un „playthrough” fie că îl joci singur fie că îl joci cu prietenii, iar cumva este mândru de lucrurile negative şi le susţine până în pânzele albe. Cel puţin cei care au facut The Lord of the Rings: Gollum şi-au cerut scuze. Este păcat de povestea creată care la fel de bine putea să fie un film CGI sau o nouă animaţie lung metraj DC, dar au zis să introducă şi o constantă şi frustrantă interacţiunea pe care să o putem numi „jucat” între scenele unui film interesant.
Suicide Squad: Kill the Justice League disponibil din 2 februarie 2024 pe PlayStation 5, Xbox Series X|S și Windows PC.
- Gen: Action
- Lansare: 2.02.2024
- Studio: Rocksteady, Warner Bros. Interactive Entertainment
- Distribuitor: CD Media
- Platforme: PlayStation 5, Xbox Series X|S și Windows PC
- Clasificare: 18+
- Sistem de Testare: PlayStation 5
- Sinopsis:
De la Rocksteady Studios, creatorii seriei Batman Arkham, Suicide Squad: Kill the Justice League este un shooter de acțiune third-person care sfidează genul, în care banda supremă de inadaptați trebuie să facă imposibilul pentru a salva lumea: Kill the Justice League.
Intră în rolul Suicide Squad (Harley Quinn, Deadshot, Captain Boomerang, King Shark), în timp ce pornesc într-o misiune imposibilă pentru a distruge Liga Dreptății.
Pătrunde într-un Metropolis expansiv și dinamic într-o open-world devastată de invazia lui Brainiac și terorizat de eroii care odată îl protejau.
Experimentați un gameplay care reunește o fuziune unică de navigare îmbunătățită, joc cu arme și lupta corp la corp, combinând explorarea în voie și verticalitatea luptei pentru o experiență de neuitat.
