După ce vezi în cinema Hurry Up Tomorrow, filmul lui Trey Edward Shults, care îl are ca protagonist pe Abel Tesfaye (The Weeknd), ieși din sală cu senzația că tocmai ai visat. Nu un vis frumos, nu un coșmar, ceva ce evocă o stare de limbo, ca atunci când te trezești brusc din somn și nu realizezi unde ești sau ce se întâmplă cu tine și în jurul tău.
Hurry Up Tomorrow nu pare a fi un film, ci o stare, o confesiune mută, exprimată doar prin lumini intermitente, cromatică neon și sunete profunde – ceea ce rămâne când un artist își pierde vocea, deși încă are multe de spus.
De altfel, filmul este inspirat de un moment marcant din viața cântărețului canadian. Pe 3 septembrie 2022, în timpul unui concert sold-out la SoFi Stadium din Los Angeles, The Weeknd a fost nevoit să-și întrerupă brusc spectacolul, după doar patru piese, din cauza pierderii vocii. S-a întâmplat în timp ce cânta piesa Can’t Feel My Face și în cele din urma a părăsit scena, dar a revenit pentru a adresa scuze publicului și a promite reprogramarea concertului, asigurându-și fanii că vor primi rambursări. Ulterior, Tesfaye a dezvăluit că a suferit un atac de panică, moment care a reprezentat un punct de cotitură în viața sa, determinându-l să reflecteze profund asupra carierei și identității sale artistice. În urma acestei experiențe, a decis să se retragă temporar pentru a se reevalua din toate punctele de vedere, iar această introspecție a stat la baza albumului și filmului Hurry Up Tomorrow, care explorează teme precum faima și trauma personală. În plus, incidentul a contribuit la decizia sa de a renunța treptat la pseudonimul The Weeknd și de a se concentra pe o nouă etapă creativă, sub numele său real, Abel Tesfaye. Astfel, pierderea vocii nu a fost numai un incident izolat, ci un catalizator pentru transformare profundă în viața și cariera superstarului.
În filmul Hurry Up Tomorrow, The Weeknd interpretează o variantă distorsionată a propriei persoane: Abel Tesfaye, un zeu pop al vremurilor noastre, își pierde brusc vocea în fața a mii de oameni și experimentează o cădere liberă în labirintul propriului ego, într-o realitate diafană, plină de simboluri și personaje himerice. Într-un fel, e un Inside Llewyn Davis post-apocaliptic, remixat de un Kubrick reinventat, obsedat de synth-pop.
Vizual, filmul e o poezie în stop-cadru, cu secvențe care tremură ca niște amintiri imprimate pe retină. Regizorul Trey Edward Shults îți dă senzația că intri în mintea lui Abel, cu o cameră aproape indecent de intimă, care nu judecă, doar expune.
muzica reprezintă al doilea protagonist al filmului
Scenele cu Jenna Ortega (Anima), care interpretează rolul unei fane-fetiș, par a fi desprinse dintr-un univers paralel – ea nu joacă un rol, ci personifică o neliniște, un dor, o obsesie. Iar Barry Keoghan e seducător și sinistru în rolul managerului lui Abel, fascinând cu zâmbetul acela enigmatic, dincolo de care pare să spună: „Am o bombă în buzunar, dar stai liniștit.”
Cum era de așteptat, muzica reprezintă al doilea protagonist al filmului. Albumul Hurry Up Tomorrow este construit ca un jurnal muzical al crizei lui Abel: de la beat-uri energice până la melodii lente care apar discret în fundal, sound-ul pare compus pentru suflet.
Am simțit fiecare piesă ca fiind un gând nerostit. Iar melodia Dancing in the Flames, folosită într-o secvență aproape ritualică, devine un spectacol în sine. Este ca și cum Abel Tesfaye ar spune: „Dacă tot nu pot cânta ca The Weeknd… poate ca e timpul să fiu eu însumi.” The Weeknd a început astfel un proces de moarte simbolică și renaștere sub un nou nume, o nouă estetică, un nou stil de storytelling.
Hurry Up Tomorrow nu e un film pentru toată lumea. Nu e un thriller clasic, nu e o biografie muzicală convențională. E un eseu vizual, un labirint narcotic, un film de atmosferă slow-burn, uneori prea poetic, alteori aproape decepționant.
Filmul vorbește, șoptește și țipă concomitent despre faimă ca închisoare cu pereți de oglinzi, tăcere ca formă de apărare, pierdere, identitate, iluzie. Și lansează o întrebare: “Ce rămâne din artist când toată lumea îl aplaudă, dar el nu mai știe cine e?”
Hurry Up Tomorrow a primit recenzii mixte spre negative din partea criticilor, care au apreciat cinematografia și performanțele actorilor, dar au criticat povestea pentru lipsa de coerență și profunzime. Unii îl consideră o extensie vizuală a albumului, mai degrabă decât un film de sine stătător.
Însă fanii lui The Weeknd și cei interesați de filme experimentale vor găsi la cinema un teren familiar, un material intens și fascinant care le apelează toate simțurile. Și poate că de aceea îl vor considera memorabil.
Hurry Up Tomorrow este disponibil la cinema din 16 mai fiind distribuit în România de CAY Films.
- Regie: Trey Edward Shults
- Scenariu: Trey Edward Shults, Abel Tesfaye, Reza Fahim
- Gen: Dramă, Thriller, Muzical
- Durată: 1h 45m
- Lansare: 16 mai 2025
- Producție: Manic Phase, Live Nation Productions
- Distribuitor: CAY Films
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuție: The Weeknd – The Weeknd (as Abel Tesfaye)
Jenna Ortega – Anima
Barry Keoghan – Lee - Sinopsis: “Inspirat din întâmplări reale, Hurry Up Tomorrow este o odisee cinematografică absolut fantastică ce spune povestea suprarealistă a unui muzician afectat de insomnie care este atras într-o odisee cu un străin ce începe să dezlege miezul existenței sale.”
