Val Kilmer revine pe ecran într-un mod fără precedent, la aproape un an după dispariția sa, în filmul As Deep as the Grave, unde actorul este recreat integral cu ajutorul inteligenței artificiale. Proiectul marchează una dintre cele mai discutate premiere tehnologice din istoria recentă a cinematografiei și readuce în prim-plan dezbaterea globală despre limitele etice ale acestei evoluții.
Atașat și prima imagine cu versiunea lui Val Kilmer recreată cu ajutorul AI.
Cu cinci ani înainte de moartea sa, în 2025, Kilmer fusese distribuit în rolul lui Father Fintan, un preot catolic cu origini nativ-americane. Regizorul și scenaristul Coerte Voorhees concepuse personajul special pentru el, inspirându-se atât din originile actorului, cât și din relația sa cu sud-vestul Statelor Unite. La momentul respectiv, Kilmer era pregătit să înceapă filmările, dar starea sa de sănătate, afectată grav de cancerul la gât, nu i-a mai permis să ajungă pe platou.
În mod obișnuit, o astfel de situație ar fi dus la redistribuirea rolului. De această dată, echipa a ales o soluție diferită: integrarea actorului în film prin intermediul tehnologiilor generative. Decizia a fost luată cu acordul familiei și al moștenitorilor, inclusiv al fiicei sale Mercedes Kilmer, dar și cu susținerea fiului său, Jack Kilmer. Potrivit realizatorilor, familia a subliniat în mod constant cât de important era acest proiect pentru actor și dorința lui de a face parte din el.
As Deep as the Grave, cunoscut anterior sub titlul Canyon of the Dead, spune povestea reală a arheologilor Ann și Earl Morris și a cercetărilor lor din Canyon de Chelly, Arizona, în încercarea de a documenta istoria poporului Navajo. Distribuția îi include pe Abigail Lawrie (Tin Star) și Tom Felton (Harry Potter), alături de Wes Studi (The Last of the Mohicans) și Abigail Breslin (Little Miss Sunshine).
Producția acestui film independent s-a întins pe parcursul a șase ani, o perioadă marcată de întreruperi cauzate de pandemie și de constrângeri bugetare care au pus la încercare viziunea originală. La un moment dat, scenele cu Father Fintan au fost eliminate din montaj din motive financiare, însă echipa a realizat ulterior că lipsa acestora afectează structura narativă. În lipsa posibilității de a relua filmările în mod tradițional, soluția tehnologică a devenit singura variantă viabilă pentru a onora prezența lui Kilmer și pentru a păstra coerența poveștii.
Această decizie vine într-un context în care utilizarea inteligenței artificiale în cinema este intens dezbătută, existând temeri majore legate de pierderea locurilor de muncă și de utilizarea imaginii actorilor fără consimțământ. Totuși, producătorii subliniază că proiectul a respectat liniile directoare ale SAG-AFTRA și că familia a fost implicată activ în toate etapele, inclusiv în ceea ce privește compensarea financiară.
Într-o declarație oficială, Mercedes Kilmer a descris proiectul ca fiind în acord cu viziunea tatălui său, pe care l-a caracterizat drept un artist deschis către noile tehnologii și interesat de modul în care acestea pot extinde posibilitățile de storytelling. În ultimii ani de viață, Kilmer a colaborat cu compania Sonantic pentru a-și recrea vocea prin AI, revenind astfel în rolul lui Iceman în Top Gun: Maverick.
Într-o industrie aflată sub o presiune constantă, astfel de proiecte încetează să mai fie simple excepții, devenind indicii ale unei direcții în care granița dintre prezența fizică și cea digitală se estompează rapid. Deși există precedente precum Paul Walker sau Carrie Fisher, situația de față este diferită prin amploare, deoarece nu mai este vorba despre completarea unor scene rămase nefilmate, ci despre construirea unui rol întreg prin AI.
Rezultatul este, fără îndoială, impresionant din punct de vedere tehnic, dar ridică, în același timp, întrebări serioase despre limitele acestei practici. Modul în care acest precedent va fi folosit în viitor rămâne, însă, deschis interpretărilor. În situații punctuale, precum completarea unor scene sau evitarea riscurilor fizice pentru actori în secvențe periculoase, utilizarea AI-ului poate părea justificată. Dar deschide, inevitabil, o întrebare mai amplă: ce îi oprește pe studiouri să readucă pe ecran actori precum James Dean sau Marilyn Monroe? Și, într-un sens mai practic, ce se va întâmpla cu meserii precum cele ale cascadorilor sau dublurilor, dacă astfel de scene pot fi recreate digital?
Este foarte posibil ca tocmai apariția unor astfel de cazuri concrete să fie necesară pentru ca industria să poată analiza în profunzime aceste dileme și să stabilească, în timp, un cadru clar de reglementare. Până atunci, As Deep as the Grave nu este doar un film, ci un punct de referință într-o discuție care abia începe.
Articol de Tudor Ile
