Company of Heroes 3 continuă să meargă pe drumul acela complicat pe care Relic Entertainment pare să-l fi ales de la lansare: idei bune, momente în care jocul îți arată exact de ce seria a devenit atât de iubită, dar și decizii de design sau de monetizare care te fac să te întrebi dacă dezvoltatorii chiar înțeleg ce vor veteranii seriei de la un nou Company of Heroes. Cumva, eu fac urticarie când văd micro-tranzacții, mă ia pruritul, e jalea pământului. Final Stand este un exemplu aproape perfect, pentru că noul mod este suficient de distractiv încât să merite atenția, dar nu suficient de consistent încât să justifice fără discuții prețul de 30 de dolari.
Și aici trebuie făcută diferența între calitatea efectivă a gameplay-ului și valoarea produsului. Pentru că, dacă mă întrebi dacă Final Stand este distractiv, răspunsul este da. Dacă mă întrebi dacă aș scoate 30 de dolari din buzunar pentru ceea ce oferă, răspunsul devine mult mai complicat. Adică nu în condițiile de azi, nu vedeți, criză economică, Strâmtoarea Ormuz închisă, nu avem Guvern de 3 luni, ce să mai, așteptați o reducere!
DLC sau mod?
DLC-ul sau mod-ul de la Company of Heroes, că nu știu cum să-l iau, îți pune la dispoziție patru facțiuni: armata americă, forțele britanice, Afrika Korps, adică DAK, și Wehrmacht-ul german, fiecare cu propriul sistem de perk-uri, iar aici Relic a făcut o treabă suficient de bună pentru a oferi rejucabilitate. Fiecare facțiune are particularitățile sale, există abilități pasive comune, dar și unele exclusive, iar combinațiile pe care le poți construi pe parcursul unei partide pot deveni surprinzător de interesante. Cu puțin noroc și o doză sănătoasă de sinergie între unități și abilități, poți ajunge la build-uri aproape absurde, în sensul bun al cuvântului, în timp ce alte combinații care par mediocre la început ajung să funcționeze mai bine decât te-ai fi așteptat. Mie îmi place să joc cu britanicii, am zis!
Problema este că Final Stand începe să-și arate limitele atunci când îl privești ca pe o expansiune și nu doar ca pe un mod de joc. O partidă pornește cu acces la un inginer și la o unitate dedicată luptei antitanc, însă fiecare facțiune vine cu mici particularități. Britanicii primesc, de exemplu, un tun antitanc foarte ușor în locul infanteriei antitanc, în timp ce Afrika Korps începe deja cu acces la un vehicul ușor și la o echipă antitanc capabilă să repare. Pe măsură ce valurile de inamici avansează, primești posibilitatea de a alege noi unități, abilități pasive și abilități active, iar la finalul unei partide obișnuite ajungi să construiești câte patru din fiecare categorie.
Iar valurile chiar reușesc să pună presiune. După primele confruntări în care ai impresia că ai prins ritmul, jocul începe să arunce spre tine inamici care exploatează foarte bine punctele forte ale facțiunii lor și îți pot rupe apărarea dacă nu ai construit suficient de bine combinația dintre unități și abilități. O partidă se încheie, de regulă, după valul 12, după care poți continua în endless mode, iar senzația aceea de „hai încă un val” funcționează surprinzător de bine. Este exact genul de mod în care pornești calculatorul pentru o partidă scurtă și te trezești că ai mai stat o oră. Problema e că nu sunt fanul endless, până la urmă, orice război se încheie, așa că nu sunt atât de cretin, încât să stau la nesfârșit până la valul X. Hai, marș acasă!
Cam puțin, dom’le, la 30 de coco!
Și aici mai vine un impediment sau cum naiba să-i zic, un element negativ, hai așa, Final Stand are conținut sărac pentru prețul cerut. La 30 de dolari, expansiunea este pur și simplu prea scumpă pentru ceea ce oferă. Chiar și la 20 de dolari, prețul rămâne discutabil atunci când o compari cu Ardennes Assault, expansiunea standalone pentru Company of Heroes 2, care oferea un volum de conținut și o experiență mult mai consistentă. Da, Ardennes Assault nu a fost nici pe departe perfect și a venit cu propriile probleme tehnice, dar avea un avantaj important: îți oferea senzația unui produs construit special pentru acea experiență. Și sunt super fan al seriei C.o.H., am jucat toate jocurile, toate misiunile, e unul dintre cele mai interesante jocuri de strategie.
În Final Stand, veteranilor seriei le va fi foarte greu să ignore faptul că hărțile sunt, practic, hărți de skirmish și multiplayer adaptate pentru noul mod. Nu este neapărat o problemă din perspectiva gameplay-ului, adică hărțile funcționează, iar apărarea pozițiilor împotriva valurilor succesive este în continuare distractivă, însă din perspectiva unei expansiuni plătite apare inevitabil întrebarea: unde este conținutul nou?
Aceeași senzație de reutilizare am întâlnit-o și în alte zone din Company of Heroes 3, iar pentru cineva care a investit sute de ore în serie, lucrurile acestea devin din ce în ce mai greu de ignorat. Când Ardennes Assault îți oferea hărți create special pentru experiența sa, iar Final Stand îți cere bani pentru a transforma hărți deja existente într-un teren pentru un nou mod, diferența de percepție este uriașă.
Mai există și o decizie pe care o consider greu de înțeles: co-op-ul este limitat la doi jucători, deși aveam impresia că poți juca în 4. Pentru un mod construit în jurul ideii de a rezista împreună unor valuri de inamici, limitarea aceasta pare o oportunitate ratată. Company of Heroes a mai avut Operation Stonewall, unde puteau intra până la patru jucători pentru a-și coordona apărarea, de asta m-am și dus pe ideea că-s 4 inși, iar experiența respectivă demonstrează că un astfel de mod poate deveni mult mai interesant atunci când ai mai mulți oameni care își împart responsabilitățile și încearcă să construiască împreună o strategie.
În doi merge, în patru ar fi putut fi excelent
Și, cu toate criticile astea, ajungem la partea cea mai complicată a lui Final Stand: îmi place, adică fiind fan, nu pot spune că e un eșec. Da, dlc-ul ăsta este cam scump, conținutul este prea puțin pentru prețul cerut, reutilizarea hărților se simte și limita de doi jucători în co-op este o decizie greu de justificat. Dar, că aici avem un mare daaaaaaaaar, atunci când începe partida, când primele valuri se transformă în haos, când îți alegi următoarea unitate și începi să construiești un sistem de abilități care pare din ce în ce mai puternic, Final Stand își face treaba.
Nu cred că e genul de expansiune pe care să o respingi complet, ci mai degrabă genul de produs pe care îl cumperi la reducere și pe care îl apreciezi pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ar fi trebuit să fie. O reducere serioasă poate transforma Final Stand într-o achiziție mult mai ușor de recomandat, în timp ce prețul întreg îl pune într-o poziție dificilă, adică un 11-12 euro cred că e prețul cinstit.
Relic are, însă, o soluție foarte simplă dacă vrea să schimbe situația: fie reduce prețul, fie extinde conținutul. Mai multe hărți construite special pentru mod, mai multe unități, mai multe abilități și, de ce nu, integrarea unor elemente suplimentare din battlegroup-urile existente și viitoare ar putea transforma Final Stand într-o expansiune care să pară cu adevărat completă.
La cum arată acum, Final Stand este un mod bun ascuns într-o expansiune prea scumpă, adică are suficientă personalitate, suficientă rejucabilitate și suficient haos cât să te țină în fața monitorului, dar nu are suficient conținut original pentru a transforma prețul de 30 de dolari într-o afacere bună.
În final vă spun că da, merită jucat, dar nu la preț întreg, așteptați reducerea, poate vine în toamnă, înainte de școală, de Halloween, naiba știe. Sincer, când Final Stand ajunge la un preț care se potrivește cu ceea ce oferă, începe să fie mult mai ușor să vezi și partea bună a lui.
Company of Heroes 3: Final Stand este dezvoltat și distribuit de Relic Entertainment și a fost lansat din 29 iulie pe Steam.
- Gen: Roguelite, Action, Strategy
- Lansare: 29.07.2026
- Studio: Relic Entertainment
- Distribuitor: Relic Entertainment
- Platforme: PC (Steam)
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X.
- Sinopsis: “Company of Heroes 3: Final Stand oferă o experiență independentă de tip roguelite, cu valuri de inamici, destinată jocului solo sau în cooperare. Comandă-ți trupele și supraviețuiește în fața unor valuri inamice tot mai rapide și mai puternice, a unor șefi intimidanți și a unor evenimente dinamice pe câmpul de luptă. Ești gata să faci ultima ta rezistență?”
