Orice film care are în titlul său cuvântul “Mummy” declanșează automat o conexiune cu peliculele de la începutul anilor 2000. Era, prin urmare, inevitabil ca Lee Cronin’s The Mummy să activeze sinapsele responsabile de asocierea titlului cu filmele lui Brendan Fraser, chiar dacă, lucru subliniat clar de toți cei implicați în producție, aceasta nu are absolut nicio legătură cu celebra trilogie (și nici cu mitologia egipteană în general, dar ajungem și acolo). Am privit această distanțare ca pe un lucru pozitiv. Prin ruperea de filmele respective, producția avea ocazia să ofere ceva ce mulți fani ai genului așteptau de mult timp: un film cu adevărat horror, construit pe baza miturilor Egiptului Antic. O astfel de tematică are un potențial uriaș în gen, încă insuficient explorat în cei aproape o sută de ani de istorie ai francizei, o istorie care merită menționată pe scurt înainte de a începe recenzia.
Seria The Mummy s-a născut ca parte din universul Universal Monsters, una dintre cele mai vechi și influente francize din istoria cinema-ului, alături de personaje precum Dracula, Frankenstein sau Omul Invizibil. În anii ’30, Universal Studios a observat potențialul ecranizărilor horror, iar aducerea acestor monștri pe marele ecran s-a dovedit un pariu câștigător. Succesul unor titluri precum Dracula și Frankenstein a deschis calea pentru The Mummy din 1932, menit să capitalizeze obsesia globală pentru Egiptul Antic, obsesie alimentată de descoperirea mormântului lui Tutankhamon în 1922. Spre deosebire de celelalte creații ale studioului, The Mummy nu avea la bază o sursă literară, ceea ce a dus, de-a lungul timpului, la variații multiple de poveste și la interpretări diverse. Totuși, nucleul a rămas același: un preot egiptean mumificat, readus accidental la viață, care aduce cu el un blestem puternic, declanșând eforturile unor arheologi de a-l opri. În rolul mumiei îl regăsim pe Boris Karloff, una dintre figurile definitorii ale genului, rămas în istoria cinema-ului și prin interpretarea memorabilă a monstrului lui Frankenstein. Personajul a devenit un arhetip, iar interpretarea sa a rămas punctul de referință pentru toate versiunile mumiei care au urmat.
De-a lungul anilor, mitul a fost reinventat constant: de la versiunile produse de Hammer Film Productions în anii ’50 și ’60, cu Christopher Lee în rolul mumiei, până la reinterpretarea lui Stephen Sommers din 1999, care a mutat accentul pe aventură și spectacol, transformând franciza într-un fenomen mainstream cu încasări globale de peste 416 milioane de dolari. Succesul trilogiei Fraser, coroborat cu entuziasmul față de universurile cinematografice interconectate, l-a determinat pe Universal să lanseze Dark Universe, un proiect ambițios de reinventare a monștrilor clasici pentru secolul XXI. Încercarea de a relansa aceste personaje într-un univers comun a eșuat însă odată cu filmul The Mummy din 2017, cu Tom Cruise în rol principal.
Revenind la Lee Cronin’s The Mummy, așa cum am menționat la început, potențialul unui horror construit în jurul miturilor Egiptului Antic este, în esență, imens. Blestemele mumiei, simbolistica profundă a morții și a vieții de apoi, precum și un cadru precum piramidele, spații monumentale, labirintice și încărcate de capcane, oferă un context ideal pentru un film de gen. Declarațiile publice ale regizorului, care sugerau o explorare autentică a mitologiei egiptene, nu făceau decât să amplifice această așteptare. Iar Lee Cronin părea omul potrivit pentru acest demers. Deși are doar două lungmetraje la activ, regizorul irlandez a demonstrat cu Evil Dead Rise, parte din universul creat de Sam Raimi și lansat în 2023, că stăpânește mecanismele horror-ului contemporan. Toate premisele indicau spre un film care ar fi putut satisface, în sfârșit, dorința pentru un horror mitologic setat în Egipt, construit în jurul mumiei, un monstru care, față de alți clasici ai genului precum Frankenstein sau Dracula, mi se pare cronic subutilizat de-a lungul istoriei sale.
M-am înșelat teribil.
Acțiunea debutează în Cairo, unde jurnalistul Charlie Cannon (Jack Reynor) și soția sa, Larissa (Laia Costa), își duc viața alături de cei doi copii, până când Katie (Emily Mitchell) dispare fără urmă în timpul unei furtuni de nisip. Fata este răpită de o femeie din vecini, iar în ciuda anchetei conduse de detectivul Dalia Zaki (May Calamawy), cazul rămâne nerezolvat. După opt ani de incertitudine, familia s-a mutat în New Mexico, încercând să își reconstruiască viața, până când un accident aviatic scoate la iveală un sarcofag intact, în interiorul căruia este găsită Katie (Natalie Grace). Deși este în viață, trupul ei a devenit gazda unei forțe antice, care începe să îi atace pe toți cei aflați în proximitatea sa.
De aici înainte, tot ceea ce urmează se înscrie în tiparul clasic și previzibil al filmelor din gen, fără a mai explora absolut deloc mitologia egipteană, care pare că se limitează în acest film la cuvintele mumie, sarcofag, blestem și papirus. Înlocuiește fundalul Egiptului și conceptul de mumie cu absolut orice altă poveste despre monștri sau demoni și rezultatul ar fi același, o concluzie la care au ajuns, de altfel, și o parte dintre criticii internaționali. Nu sunt singurul care observă că, odată ce strazi fundalul egiptean, rămâi cu un film despre o fetiță posedată de un rău fără nume, foul-mouthed și distructivă, care aduce haos în familia sa. Filmul s-ar putea numi la fel de bine Lee Cronin’s The Exorcist sau Lee Cronin’s Frankenstein’s Baby, deoarece absolut nimic legat de mitologia Egiptului Antic nu este necesar pentru plotul filmului. În afara câtorva găselnițe originale, scenariul pare un amestec de elemente din The Exorcist și Hereditary, transpuse într-o poveste despre blesteme egiptene folosite strict ca decor și instrument de marketing.
Apreciez ambiția lui Cronin și faptul că filmul sună și arată mai grandios decât producțiile standard Blumhouse. Colaborarea cu directorul de imagine Dave Garbett, care a contribuit la estetica din Evil Dead Rise, se resimte și aici prin imagini deformate, mișcare frenetică și cadre dezorientante. Chiar dacă filmul este uneori prea lung și tinde să sacrifice dezvoltarea personajelor și claritatea narativă în favoarea gore-ului, rămâne un spectacol intens, construit cu energie și o ambiție vizuală. Actorii, deși limitați de un scenariu care nu le oferă aproape nimic cu care să lucreze, fac tot ce le stă în putință pentru a susține interpretări convingătoare, însă acestea rămân inevitabil afectate de lipsa de dezvoltare a personajelor. Pentru fanii body horror-ului sau ai filmelor splatter, Lee Cronin’s The Mummy este o alegere potrivită. Filmul livrează violență explicită, un ritm alert și o serie de momente construite pentru impact imediat, susținute de o execuție tehnică solidă. Include și momente de umor care, chiar dacă funcționează uneori mai degrabă prin absurditate sau prin deciziile stranii ale personajelor, mai destind atmosfera din când în când. Un lucru pe care îl apreciez sincer este că filmul evită tentația de a introduce un subtext politic sau social, o capcană în care multe producții recente cad, eșuând de multe ori atât ca horror, cât și ca discurs.
Și totuși, nu pot să am respect pentru un film care își asumă acest nume fără a aduce nimic relevant poveștii, doar pentru a genera buzz. Cu atât mai mult cu cât potențialul era, după cum am argumentat, imens. Se pare că voi mai aștepta până să văd horror-ul care să valorifice cu adevărat mitologia egipteană la întreaga ei capacitate.
Până atunci, ca o mică consolare, deși ultimul film îmi dă puțin de gândit dacă ar trebui să mă entuziasmeze, un al patrulea film din seria The Mummy, cu Brendan Fraser revenind într-unul dintre rolurile care i-au marcat cariera, este planificat pentru 2028.
Lee Cronin’s The Mummy din 17 aprilie la cinema prin Vertical Entertainment.
- Gen: Horror
- Regie: Lee Cronin
- Scenariu: Lee Cronin
- Durată: 2h 13m (133 min)
- Clasificare: IM-18 – Interzis minorilor
- Distribuitor: Vertical Entertainment
- Studio: New Line Cinema, Atomic Monster, Blumhouse
- Lansare: 17 aprilie 2026
- Distribuție:
Jack Reynor – Charlie Cannon
Laia Costa – Larissa Cannon
Natalie Grace – Katie (adolescentă)
Emily Mitchell – Katie (copil)
May Calamawy – Dalia Zaki
Verónica Falcón – Carmen Santiago
Hayat Kamille – „Magicianul”
Dean Allen Williams – Sebastian
Billie Roy – Maud - Sinopsis:
“După dispariția misterioasă a fiicei lor în Cairo, Charlie și Larissa Cannon încearcă să își reconstruiască viața în Statele Unite. Opt ani mai târziu, Katie este găsită în mod inexplicabil în viață, în interiorul unui sarcofag descoperit la locul unui accident aviatic. Întoarcerea ei acasă transformă rapid speranța într-un coșmar, pe măsură ce devine clar că ceva mult mai întunecat s-a întors odată cu ea.”
