Atâta vreme cât Ubisoft și-a super dezvoltat francizele Assassin’s Creed și Far Cry, de la open-world la și mai open-world, era clar că va veni și ziua când vom avea o galaxie vastă și plină de piețe negre și jocuri de noroc, cu curse de cai, un fel de păcănele și poker, dar nu strip-poker.
Sincer, vă spun, că nu mă așteptam ca Ubisoft să vină cu un titlu atât de clasic, atât de mainstream, din anii ’70 și până astăzi, universul Star Wars. E atât de vast, atât de întins, că poți să te joci cu orice personaj, chiar și din Războiul Clonelor, să luăm de exemplu o clonă și să-i creăm povestea. Și avem de-a face cu un open world uriaș, care nu este dezvoltat doar la nivelul planetar, ba chiar super bine evidențiat și spațiul cosmic, că de aceea este Star Wars.
Galaxiile sunt împărțite în sisteme, cu lumi și hub-uri și identități diferite
Avem de-a face cu un deșert familiar, de pe Tatooine, cu o planetă unde este tot timpul zăpadă și totul e înghețat, una cu jungle sau una plină de savane. Iar în spațiul cosmic te lupți, te uiți la miliardele de stele, aici este o palmă dată creatorilor Starfield. Țineți minte jocul ăla lung și plictisitor, unde abia mergeai cu năvuța ta și te plictiseai de mers prin spațiul cosmic. Aici, Ubisoft e de nota 10, luptele sunt foarte bine făcute în spațiu, s-a ținut cont că asta e menirea Războiului Stelelor. Tragi în pirați, ba chiar și în echipajele Imperiului, tragi în cine vrei, de nebun, ete așa că ai inimă rece și joci cu o variantă de Han Solo, dar fată. Nu-l are ca însoțitor pe Chewbacca, ci un animăluț drăgălaș, Nix, de zici că e decupat din Lilo și Stitch.
joci cu o variantă de Han Solo, dar fată
Bine, bă, dar te-a plătit și pe tine Ubisoft să ne zici de bine? Nu, bre, stați potoliți, că acum vin și alea negative. Din păcate, Star Wars Outlaws nu are nivelul acela de șlefuire care să-l transforme într-un game of the year, te împiedici de o geometrie ciudățică, să nu-i zic idioată, comenzile încă nu sunt prea bune, cel puțin atunci când navighezi cu acea motocicletă plutitoare, doaaaaaaaaaaaamne, este infernal, mai ales pe PC. Blaster-ul ăla e un fel de pistol Carpați, să moară Gibilan, trăgeam în gol, de zici că puteam să dau în pereți invizibili, să mă cred în Dark Souls.
Cumva, fiind un joc atât de mare, ai impresia că abia își menține propria greutate, chiar dacă arată ca un joc mai îndreptat spre Elder Scrolls, decât spre A.C. sau Far Cry. Dar este o experiență reconfortantă, adică nu îmi displace, mă ține acolo, misiunile sunt lungi și foarte palpitante, dar cred că cel mai mult mă atrage ideea de stealth, 90% este bazat pe așa ceva.
Nostalgia salvează, nostalgia…
Desigur, acele comenzi cu mici erori și mecanica asta nesatisfăcătoare, care nu mă gâdilă pe maț precum Ghost of Tsushima, dar compensează cu multă nostalgie, fantezie, poezie, măiestrie și vrăjeală multă. Dar îmi place vrăjeala asta din Star Wars, mai ales că este plasat la modul clasic, cumva între Imperiul Contraatacă și Întoarcerea lui Jedi. Adică toate creaturile, toate ființele arată fix ca în filmele clasice Star Wars și asta m-a uns pe cântecul ăla celebru, când băgau scrisul peste stele, cu a long time ago in a galaxy, far, far away. Frumos, plus monitoarele de tip CRT, vehicule, locații, personaje familiare, Jabba the Hutt, Geangavelea, eu am zis, mi-aș dori, de ce nu! Și aici iar m-a copleșit, m-a atins pe nostalgie Star Wars Outlaws. Bă, ce șmecheri ăștia de la Ubisoft, m-au făcut? M-au făcut din vrăjeală!
Hai că prea se repetă chestiile…
Doar că timpul trecea și dădeam ba de o bază imperială identică sau mă luptam cu niște pirați din ăștia no name, ușor-ușor, vrăjeala asta cu universul vechi Star Wars s-a transformat în frustrare, angajamente peste angajamente, repetiție, repetiție, repetiție, repetiție, cum zice Gigi Becali. Mai bagi și niște raze X ca-n Batman Arkham Asylum, te cațeri precum Ezio sau orice alt preferat din seria A.C., simți că te joci același și același joc. Ca o pedeapsă, și cu greu se justifică ideea de open world nou gândit, dar cu elemente din jocurile precedente.
“repetiție, repetiție, repetiție, repetiție”
Da, se prinde multă viață în lumea din Outlaws, chit că te mai apucă și claustrofobia, când călătorești ca-n Alie Isolation prin gurile de ventilație, iar Kay Vess, această Han Solo vitează, nu se teme de absolut nimic. Kay primește misiuni de la tot felul de dubioși, de la criminali căutați, de la infractori, de la impostori, ba chiar pe capul ei se pune o recompensă mare, e o combinație de Han Solo cu Andor. Există 4 facțiuni în joc cu care e bine să te pui bine, nu va merge tot timpul, dar te ajută mai mult să explorezi, fără să mai stai pitit și să le dai cu bastârca la ureche, ca o perversă din asta de-i adoarme instant.
De cele mai multe ori misiunile vor avea două opțiuni, ori ești ticălosul jucat de Harrison Ford, în rolul lui Han Solo, adică să-i vinzi pe Pykes către naemul lui Jabba the Hutt, să faci tot felul de schimbări de tabere, pentru că ți se deblochează locuri noi, atunci când te dai bine cu alții.
Povestea principală e destul de scurtă, undeva la 12-13 ore, destul de rudimentară, asta și pentru că nu se dezvoltă deloc în jurul lui Kay Vess, o tipă cu un dialog fad, practic ea trebuie doar să facă ceea ce i se spune, zici că e o corporatistă din asta de lucrează la foc automat, o workaholică pe care se bazează întreaga instituție. Păi cum era, bă, cu politically correct, mai ales cu femeile? Ce e asta? Voi credeți că femeia e robot? Bine că n-a jucat Elena Lasconi jocul ăsta, că vă dădea în judecată.
Revenind la Vess, ai impresia că nu-i place singurătate, e încântată că lucrează în echipă cu droidul ND-5 sau cu blănosul ăla de Nix, o combinație de câine, cu pisică și ornitorinc. Doar că partea asta emoțională dispare complet, e o alandala, și știți de ce? Că un joc open world nu se poate construi în jurul unui personaj, adică nu are timp de profunzimea din Ghost of Tsushima, unde Jin este alfa și omega. Sau God of War sau The Last of Us. Jocurile astea open world îți distrag atenția de la poveste, te bagă la upgradat arme, la strâns bani, la pierdut banii la cursele de cai, e ca-n viață, te-a ruinat Hermanștaru. Aici e baiul cu open-world, da, rețeta e bună, dai 60-70 de coco pe un joc scump, te joci 40-50 de ore, dar vă zic eu că nu vă mai întoarceți la el, pentru că povestea nu are feeling, n-are vrăjeala aia, emoția consistentă.
Da, oricât de interesantă e lumea, să vezi un speeder nou, să dai peste un jawa, peste un droid, peste un wookie, năvuțe spațiale, porți stelare, bucăți de nave distruse în spațiu, zgomotul blasterului, cavalerii jedi, nebunieeeeeeeeee, dar există un mare DAR. Uiți de ce ai început jocul ăsta dacă te afunzi în lumea asta deschisă. Mai ales că și la păcănelele astea spațiale și la cursele de cai poți trișa, adică vezi că totul e o făcătură, că orice se cumpără cu bani, jocul ăsta te pregătește pentru viața reală.
Cu grafica n-am avut probleme, joc pe un NVIDIA GeForce RTX 4080, totul la maximum, DLSS-ul duce la peste 170 de FPS-uri, se mișcă superb și nici bug-uri n-am avut în 30 de ore de joacă. Mi-ar fi plăcut ca Star Wars Outlaws să fie lăsat mai liber, să nu se concentreze pe scara asta mare de open world.
Star Wars Outlaws s-a lansat din 27 august pe PlayStation 5, Xbox Series S|X și PC, dar și pe NVIDIA GeForce NOW.
- Gen: Action-Adventure, Singleplayer
- Lansare: 27.08.2024
- Studio: Massive Entertainment
- Distribuitor: Ubisoft România
- Platforme: Xbox Series X/S, Microsoft Windows PC, PlayStation 5, NVIDIA GeForce NOW
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PC, CPU: Ryzen 5900x/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 32GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T
- Sinopsis: “Descoperă primul joc Star Wars open world, a cărui acțiune se desfășoară între evenimentele din Imperiul Contraatacă și Întoarcerea lui Jedi. Explorează diferite locuri din întreagă galaxie, atât emblematice, cât și noi. Riscă totul în rolul lui Kay Vess, o răufăcătoare în căutarea libertății și a mijloacelor de a începe o viață nouă, împreună cu companionul ei, Nix. Luptă, fură și întrece în viclenie organizațiile criminale din galaxie alături de cei mai căutați proscriși.”
