“Scoţia contra Anglia, Elizabeth contra Mary, bărbaţi contra femei, libertate contra oprimare “
Regizor: Josie Rourke
Scenariu: Beau Willimon
Gen: Dramă
Lansare: 25 ianuarie
Durata: 2h 04 min
Studio: Focus Features
Distribuitor: Ro Image
Clasificare: A.P.15
Actori:
Thom Petty … Earl of Shrewsbury
Saoirse Ronan … Mary Stuart
Margot Robbie … Queen Elizabeth
Guy Pearce … William Cecil
David Tennant … John Knox
Sinopsis:
MARY REGINA SCOȚIEI explorează tumultuoasa viață a charismaticei Mary Stuart, regina Scoției. Regină a Franței la 16 ani, și văduvă la 18 ani, Mary desfide presiunea curții de a se recăsători. În schimb, ea se întoarce în Scoția natală pentru a-și revendica tronul care I se cuvenea de drept. Dar Scoția și Anglia se află ambele sub controlul puternicei Elisabeta I. Fiecare tânără regină o prețuiește pe cealaltă cu o fascinație amestecată cu teamă. Rivale la putere, dar și în dragoste, într-o lume patriarhală, cele două trebuie să decidă cum să joace cartea căsătoriei în așa fel încât să-și păstreze și independența. Hotărâtă să fie mai mult decât o figură simbolică, Mary își exprimă dorința de a revendica tronul Angliei, amenințând, astfel, suveranitatea reginei Elisabeta. Urmează un șir lung de trădări, revolte și conspirații la ambele curți, care vor pune pericol ambele tronuri și care vor schimba cursul istoriei.
Recenzie:
Mary Regina Scoţiei este primul film făcut de Josie Rourke, regizoare de teatru şi mai nou de film. Cu un aer de ”Oscar Bait” şi o distribuţie cu actriţe precum Margot Robbie şi Saoirse Ronan, David Tennant şi Guy Pearce, Ismael Cruz Cordova şi Jack Lowden, filmul promitea din trailer să fie următoarea cea mai bună reinterpretare a istoriei pe marele ecran şi următorul cel mai tare film istoric al anului 2019.
Povestea, pe scurt, cuprinde rivalitatea dintre Elizabeth 1 şi Mary Stuart a Scoţiei şi lupta lor politică pentru tronul Angliei, din poziţia unor regine singure, fără moştenitor (până la un punct), într-o lume plină de bărbaţi care complotează non-stop. Cum am zis, un film istoric cu o distribuție atât de talentată nu ar avea de ce să aibă probleme, însă, acestea apar când povestea este complet igienizată, violenţa epocii aproape inexistentă, personajele şi plotul în sine al filmului zboară de la un punct istoric la altul pentru a reproduce, în cele foarte puţin peste 2 ore, momente cheie din istoria reginei scoţienilor. În ciuda comploturilor şi chiar a câtorva crime, filmul se fereşte de orice posibilitate de a se vedea ca unul brutal, dând mai degrabă impresia de teatral, chiar spre sfârşit, cu o scenă, care istoric din câte ţin minte nu s-a întâmplat niciodată, în care cele două regine vorbesc. Este complet şi absolut teatrală şi dă peste cap tot tonul filmului cu nişte cadre pretenţioase, aproape artistice, în timp ce, cele două se plimbă printre nişte cearşafuri şi discută situaţia de la momentul respectiv. Trecând cu vederea peste acea scenă, restul filmului este competent în ciuda faptului că se lucrează cu un scenariu foarte general.
Nu pot spune că este vina actorilor, care sunt dirijaţi destul de bine, Saoirse Ronan ieşind în evidenţă. Se vede că îşi dorea acest rol pentru că îl interpretează într-un mod puternic şi încrezător, chiar credibil. Problema apare când, pe partea cealaltă a mesei, o avem pe Margot Robbie, care este mai mult de sprijin. Trece prin toate fazele şi interpretarea este una decentă, însă nu este scrisă de aşa natură să fie opusul sau o forţă care să contracareze cu adevărat puterea cu care Saoirse îşi joacă rolul. Este unul din acele roluri de transformare fizică, cu nasul ciudat, cu pielea distrusă de bube şi părul care indică un început de chelie, Margot Robbie seamănă mai mult cu actorul Justin Kirk decât cu ea. Şi da, până la urmă este despre Mary nu despre Elizabeth, dar pentru un film care tot încearcă să forţeze o dualitate constantă în tot, Scoţia contra Anglia, Elizabeth contra Mary, bărbaţi contra femei, libertate contra oprimare, avem un singur cal care trage trăsura şi se simte. Guy Pearce are un rol interesant şi întotdeauna este plăcut pe ecran, ca consilier al reginei Elizabeth, cu care are câteva dialoguri memorabile, de fapt unul este foarte memorabil în care ea îi spune că s-a transformat în bărbat şi el este cel mai aproape de o soţie pe care să o poată avea. David Tennant, interpretându-l pe teologul John Knox, pot spune că m-a distras enorm, în ciuda faptului că este un actor impecabil şi de multe ori am observat că este un foarte bun tip rău, nu am putut să îmi scot din cap ideea că mă uit la cel mai ciudat episod din Doctor Who vreodată.
Separat de actori şi poveste, regia este lăudabilă
Separat de actori şi poveste, regia este lăudabilă. Pentru un ”directorial debut” Josie Rourke dovedeşte un ochi înnăscut pentru film. Probabil transferul de la timpul în teatru într-un mediu mai amplu i-a dat frâu liber imaginaţiei. Cadrele ample, costumele de epocă şi culorile specifice sunt roţile ajutătoare sau secretul regiei ambiţioase a acestui film. Nu se abate niciodată în a ne arăta scene exterioare de la o distanţă mare, în natură, costumele şi hainele sunt mai memorabile decât filmul în sine şi culorile fac parte din film aproape la fel de mult ca actorii. Roşu, roşcat, portocaliu, albastru, verde – sunt culori care predomină puternic într-un film care, la prima vedere, pare să nu încerce nimic altceva decât să meargă la sigur, însă pe parcurs îţi dai seama de anumite lucruri care ies constant în evidenţă şi felul în care sunt tratate, foarte evident și cu mare atenţie.
Şi totuşi, Mary Regina Scoţiei nu este un film neapărat bun. Nu aş spune nici plictisitor,dar nici de Oscar sau ceva spectaculos. Ratează absolut orice fel de moment de a atrage atenţia, şi joacă la sigur cu doar câteva momente de risc. Dacă filmul ar fi un examen, este de maxim nota 6, 5 de trecere şi un punct în plus pentru mici momente de ambiţie. Nu reuşeşte să te capteze cu nimic şi dacă ştii istorie, eu unul sunt pasionat de aceasta, filmul este o îșiruire de căsuțe pe care le bifezi din viaţa reginei Mary. Violenţa secolului XVI este complet curăţată din film, lăsând totul la un complot constant din partea bărbaţilor, care sunt înfăţişaţi ca nişte oameni vicleni, câteodată foarte laşi, a cărui interes este cel de a domina, dar într-un ton negativ, în timp ce femeile sunt puternice şi lupta lor este justă. Există o singură scenă care pentru mine a avut un impact mai puternic şi aceasta este moartea sau, mă rog, asasinatul unui personaj plăcut, de mâna a mai multor nobili. Dacă filmul a avut un punct forte aş spune că acela este scena aceasta. Poate că e spoiler sau poate că nu, pentru că totuşi vorbim de un film istoric şi totul deja s-a întâmplat, finalul este unul dezumflat.
Ultimele minute ale filmului sunt grăbite pe uşa regiei sau camerei de editare, iar după ultimul cadru primim un text care termina de spus cumva povestea. Aş vrea să spun că m-am simţit dat afară din sală, dar trebuia să mă aştept că, de ceva vreme, tot trecea foarte repede acţiunea, până când a decis, nu să pună pe fast forward, ci direct să sară cei 19 ani de întemniţare în Anglia a reginei Mary şi să treacă direct la execuţie, care din nou a fost complet ştearsă de orice fel de tragedie fiind ceva simplu şi pur, fără luptă, fără zbateri, fără nimic. Pe altă parte avem şi problema că este un film foarte PC (politically correct). Sunt actori de culoare sau de etnie care nu cred că ar fi fost la vremea aia la curte sau în poziţii aşa de înalte şi distrage de la autenticitatea evenimentelor istorice.
Ca să recomand filmul ăsta la cinema, acum, pot spune că trebuie să se îndeplinească mai multe condiţii: să îţi placă genul de filme, să îţi placă istoria și să te aştepţi că nu va fi exact ceea ce ştii sau ai mai văzut, atât pe partea bună cât şi pe partea rea. Şi nici atunci nu ştiu dacă aş face o recomandare publicului general. Chiar și dacă nu ştii nimic despre istorie, viteza cu care merge filmul te-ar plictisii pe alocuri. Fără o acţiune clară, război, complot, dramă, etc. şi fără un fix asupra unei perioade – ci a mai multor ani care cuprind cam toată viaţa de la întoarcerea reginei Mary din Franţa până la sfârşit – nimic nu iese prea mult în evidenţă în afară de Saoirse Ronan şi igienizarea şi corectitudinea politică care înfăşoară acest film, ţintind la sigur şi pe nota de trecere.
Vă invităm să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Mary Queen of Scots / “Mary Regina Scoției” rulează din 25 ianuarie la cinema și este distribuit în România de Ro Image.
Poster:
Trailer:
