“Pentru un film care nu încearcă să invoce prea multe sentimente prin scene forţate sau momente perfect plănuite, relatează în capitole, într-un mod destul de haios, un haos aproape perfect […]”
Scenariu: Deborah Davis, Tony McNamara
Gen: Biografie, Comedie, Dramă
Lansare: 22 februarie
Durata: 1h 59 min
Studio: 20th Century Fox
Distribuitor: Odeon Film
Clasificare: 18
Actori:
Olivia Colman … Queen Anne
Rachel Weisz … Lady Sarah
Emma Delves … Queen’s Maid
Faye Daveney … Sarah’s Maid
Emma Stone … Abigail
Sinopsis:
Începutul secolului al XVIII-lea. Anglia este în război cu francezii. Cu toate acestea, cursele cu rațe și degustarea de ananas sunt activități care prosperă. Fragila regină Anne (Olivia Colman) ocupă tronul, iar prietena ei, Lady Sarah (Rachel Weisz), guvernează țara în locul ei, în timp ce are grijă de sănătatea și de caracterul schimbător al Annei. Atunci când Abigail (Emma Stone) sosește la palat în postura de servitoare, farmecul ei o cucerește pe Sarah, care o ia sub aripa ei. Astfel, Abigail întrevede o șansă de a se întoarce la rădăcinile ei aristocratice. În timp ce problemele politice devin destul de consumatoare pentru Sarah, Abigail descoperă oportunitatea de a deveni însoțitoarea reginei. Prietenia lor înfloritoare îi oferă șansa să-și îndeplinească ambițiile și nu va lăsa nicio femeie, bărbat, politică sau iepure să îi stea în cale.
Recenzie:
Pe ultima sută de metri la marile premii Oscar ale acestui an, Favorita, chiar aş îndrăzni să spun că este unul din filmele mele favorite să câştige câteva premii. Şi deşi filmul este nominalizat la mai multe premii, din punctul meu de vedere, cel mai important, pentru aceasta peliculă, este să câștige pentru Cel Mai Bun Regizor și pentru cinematografie.
Şi de ce mă concentrez asupra aspectului de regie, v-aţi putea întreba. În principiu pentru că regizorul Yorgos Lanthimos a dovedit de câţiva ani că ştie să spună povesti mai… deosebite. Ca să facem un mic memento despre două din filmele lui importante din ultimii ani avem “The Killing of a Sacred Deer” în 2017 şi “The Lobster” în 2015 – două filme foarte bine văzute de criticii de film din afară pentru felul în care prezintă nişte poveşti mai mult sau mai puţin neconvenţionale. Dar atenţia noastră este asupra Favoritei, film al cărei poveşti este un fragment istoric mai mult sau mai puţin fidel realităţii, văzut prin prisma unui ochi deosebit, cu nişte cadre extrem de ample şi o cameră statică care ne pune în poziţia unui observator imobil, al unei nebunii care se desfăşoară de la începutul filmului până la ultima scenă. Între momentele comice şi cele în care personajele principale, în special Emma Stone, “calcă pe cadavre” pentru a ajunge în poziţia dorită şi a-şi atinge scopul, filmul relatează o perioadă tumultoasă de la începutul secolului XVIII, în care regina Ana a Angliei, jucată absolut excepţional de Olivia Colman, o femeie bolnavă, este mai mult distrasă de timpul liber decât de problemele statului. Controlul statului este în mâna personajului interpretat de Rachel Weisz, Lady Sarah, cea mai apropiată prietenă a reginei, însă totul se schimbă în momentul în care verişoara acesteia, Abigail (Emma Stone), apare în peisaj şi încearcă cu orice preţ să îi ia locul lui Sarah lângă regina.
Viziunea lui Lanthimos prezintă o curte şi o societate care seamănă mai mult cu ceva din Alice in Wonderland decât ce am văzut până acum, în filme serioase precum Mary Queen Of Scots sau The Duchess, care, chiar dacă au momente de extravaganţă nu fac complet obiectul filmului. Favorita nu este un film care să se uite în altă direcţie când vine vorba despre comportamentul personajelor ca fiind unul aproape lunatic, atât prin dialog cât şi prin acţiuni. Fiind un film care în mare parte urmăreşte acest triunghi, chiar amoros aş putea spune, cel mai echilibrat dintre personaje pare a fi Lady Sarah, în timp ce Regina Ana este la un capăt iar Abigail la celălalt. Una complet dezinteresată în timp și cealaltă numai pe interes. Relaţiile acestora culminând într-o scena finală care mi-a rămas întipărită în minte. Este o ciocnire de personalităţi şi de personaje, de scene tragicomice, de relaţii personale şi poziţii într-o societate care se simte ca un tren fără conductor care urmează să deraieze dintr-un moment în altul.
Pentru un film care nu încearcă să invoce prea multe sentimente prin scene forţate sau momente perfect plănuite, relatează în capitole, într-un mod destul de haios, un haos aproape perfect şi nişte personaje al cărui comportament aduce mai degrabă aminte de al unui copil alintat sau răsfăţat decât al unor adulţi printre care se numără şi o regină. Chiar dacă poate nu se va compara la costume cu Mary Queen Of Scots sau pe regizor nu îl cheamă Alfonso Cuaron, sper ca, pe lângă tot ce am zis despre film, la Oscar, The Favorite să fie adevăratul “underdog” care să câştige premii în ciuda altor filme mai favorite. Al 3-lea este cu noroc pentru Yorgos, iar eu tot ce pot este să îi ţin pumnii ca să iasă victorios în această odisee personală în care s-a îmbarcat în momentul în care a scos The Lobster.
Vă invităm să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. The Favourite/”Favorita” rulează din 22 februarie la cinema și este distribuit în România de Odeon Film.
Poster:
Trailer:
