”Scar, fratele regelui Mufasa și fost pretendent la tron, are propriul plan în legătură cu viitorul ținutului. Lupta pentru autoritate și putere în regatul din Pride Rock este plină de trădare, dramă și tragedie, iar micul Simba ajunge să fie exilat. Cu ajutorul unor noi prieteni neobișnuiți și haioși, Simba va lupta pentru a-și lua înapoi ceea ce este de drept al lui, tronul din savana africană.”
Regizor: Jon Favreau
Scenariu: Jeff Nathanson
Gen: Aventură, Animație, Dramă
Lansare: 19 iulie 2019
Durata: 1h 58min
Studio: Walt Disney Pictures
Distribuitor: Forum Film
Clasificare: A.G.
Actori:
Chiwetel Ejiofor … Scar
James Earl Jones … Mufasa
JD McCrary … Young Simba
Seth Rogen … Pumbaa
Billy Eichner … Timon
Sinopsis:
În acest remake live-action, Disney ne poartă într-o nouă călătorie în savana africană, acolo unde se naște un viitor rege. Tânărul leu Simba îl venerează pe tatăl său, regele Mufasa și își asumă rolul de viitor conducător. Însă, nu toți cei din regat se bucură de venirea pe lume a puiului de leu.
Recenzie:
Salutare, dragi tovarăși cinefili!
Jon Favreau semnează remake-ul “live-action” al clasicului desen animat din 1994, și se bazează pe forţa poveștii originale, împingând animaţia la extreme foto-realiste.
De la ecstaticul cântec Zulu care deschide filmul – “Nants ingonyama bagithi baba!” – la drumbeat-ul tumultuos care o sfârșește, regizorul Jon Favreau, cu acest remake, “The Lion King“, se apropie de capodopera animată a celor de la Disney. Din punct de vedere tehnic, “live-action” este o modalitate greșită de a descrie filmul – este mai mult o versiune acoperită, într-adevăr – care este la fel de animată ca originalul din 1994, și doar faptul că a fost transpusă în CGI dă aspectul de efecte vizuale senzaționale, dar numai dă senzația.
Filmul nostru imită filmul Disney original, într-o proporție covârșitoare – la fel ca în original, prezentarea copilului Simba pe Pride Rock și spectaculoasa luptă împotriva lui Wildebeast care îl pune în pericol pe pui – atât de mult încât compozitorul Hans Zimmer nu trebuia să se schimbe o notă pentru aceste secvențe. Asta ridică întrebarea inevitabilă: “De ce mă deranjez din confortul personal că să merg să văd acest film?” Și deși ar putea fi aduse un număr de argumente artistice (nimeni nu se oprește când o nouă versiune a lui “Hamlet” lovește scena dar putem spune același lucru despre “The Lion King”-ul lui Favreau?), răspunsul poate fi scris în dolari. Având în vedere că filmul din 1994 a fost cel mai bun film al timpului său, și bătătorind drumul spre succes unui alt film, “The Jungle Book” (proiectul care la box ajunsese de aproape 2 miliarde de dolari și a declanșat întregul fenomen), “The Lion King” ar putea fi cel mai de succes remake.
Dacă lecția originalului “The Lion King” era una a nașterii, a morții și a respectului reciproc – un concept reprezentat de motivul intuitiv al filmului “Cercul vieții” – atunci filosofia de conducere a succesorului său putea fi descrisă drept “Cercul de Comerț”: Mai întâi a fost “Hamlet” (pe care oamenii de ştiinţă îl considera a fi o reţetă a unei legende scandinave mai vechi), apoi “The Lion King”, apoi un muzical Broadway, iar acum aceasta este cea mai recentă tendinţă în eforturile Disney de a revigora cele mai de succes animații din trecut (vezi noul ”live-action” Mulan, lansatul Aladdin, etc.).
Audiențele sunt fie la bord cu mașina de remake a celor de la Disney, fie nu, și în afară de “Dumbo” – o dezamăgire artistică și financiară a lui Tim Burton care s-a îndepărtat prea mult de sursă – box office-ul pentru remake-uri a fost suficient de puternic încât “The Lion King”a fost inevitabil. Și să fim cinstiți: nu este ca și cum Disney ar fi folosit în alt fel acești bani pentru a rezolva foametea din lume. Dacă studioul urma să actualizeze “The Lion King”, ar fi fost bine să o facă și mai bine ca prima dată.
Am o teorie, că toți copiii americani din secolul al XX-lea sunt înnebuniți pentru cel puțin după un film animat făcut de Disney în viața lor. Ei cer jucăriile, ei urmăresc tot ce iese pe piață. Gândiți-vă la propria copilărie. Poate că te-a prins “Little Mermaid” sau dacă ești mai în vârstă, la fel și în cazul filmului “Lady and the Tramp” sau “Fantasia.” Această conexiune magică pare să apară atunci când copiii sunt de 4 sau 5 ani.
Privind înapoi, este clar că “The Lion King” a fost punctul culminant al ceea ce noi numim acum Renașterea Disney. Filmul “Toy Story” de la Pixar a ieșit în anul următor și a început tranziția la animație pe computer, dar la vremea respectivă “The Lion King” a fost o revelație: a adus tehnici cinematice într-un mediu în care ceva atât de fundamental ca o cameră 3D (nimic mai mult decât un zoom sau o tigaie orizontală) au reprezentat provocări enorme pentru animatori. Doar comparaţi secvența de deschidere – în timp ce Zazu se învârte deasupra turmelor de animale care s-au adunat pentru a asista la prezentarea lui Simba – la plimbarea cu covorul magic din “Aladdin”, și tot așa.
“Pocahontas”, “The Hunchback of Notre Dame” și “Tarzan” ar urma, dar din toate aceste filme, “The Lion King” se menține ca cel mai frumos film, în toți acești ani, de la lansare și până acum. Asta înseamnă că cea mai importantă responsabilitate a lui Favreau în supravegherea remake-ului era pur și simplu să nu-l încurce. Ceea ce nu face. Apoi, din nou, nici nu a adus genul de vizionar pentru materialul pe care la adăugat Julie Taymor când a pus în scenă versiunea de pe Broadway. Asta face ca “The Lion King” al lui Favreau să fie o intrare incontestabilă, dar incredibil de sigură în catalog – una a cărei realizare cea mai mare nu poate fi tehnică (care nu trebuie să diminueze munca necesară pentru a face animalele să arate credibile), ci pentru perfecționarea performanțelor.
Acest film e ok… dacă vrei să te uiți la ceva la care te-ai uitat deja înainte. Artiștii digitali au făcut o lucrare uimitoare aici, dar simt că nu are emoția și sufletul animației originale. Muzica este în regulă, mai ales când o auzi Beyonce strălucind, așa cum te-ai aștepta, dar din nou ai auzit melodiile înainte, ai simțit emoțiile și știi la ce să te aștepți pe tot parcursul. Dacă doriți să urmăriți un remake al unui film deja uimitor, sau ați trăit sub o stâncă și nu ați văzut niciodată originalul, atunci acesta este filmul pentru voi. Din păcate, nu face suficient pentru a ieşi în evidență față de original, cu care va fi întotdeauna comparat, și există un sentiment că studioul tocmai a jucat pe acesta din urmă cu plasa de siguranță întinsă la maxim.
Plus, că mă întreb, care e treaba de mai marii de la Disney îl țin în puf pe Jon Favreau? De ce, o să spuneți. Păi e simplu, după ce cu ”Jungle Book”, ca regizor, un alt remake CGI, nu a făcut mari încasări la box office, acum acest remake, ba mai mult, este scenaristul și producătorul noii serii TV, din universul Star Wars, The Mandalorian care, culmea, comform ultimelor bârfe de la Hollywood, pe episod ar costa cam 14 milioane de dolari. Zic că întrebarea e firească, nu?
Nu știu dacă acest nou film regizat de Favreau va face mari încasări la box-office și tare mi-e că acea plasă de siguranță a celor de la Disney se va întoarce împotriva lor. Dar, așa cum spunea un înțelept, să lăsăm timpul să decidă!
Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. The Lion King va rula la cinema din 19 iulie și este distribuit în România de Forum Film.
Poster:
Trailer:
