Cum a devenit Shakespeare atât de popular? Aceasta este o întrebare bună și mulți oameni se întreabă de ce Shakespeare este atât de sărbătorit în fața colegilor săi de teatru. Sunt o mulțime de motive pentru care Shakespeare este atât de popular și astăzi, și asta se vede prin evenimentele și oportunitățile cheie din ultimii 400 de ani care au dus la popularitatea lui de astăzi.
Shakespeare a devenit foarte popular în timpul vieții sale, și, de fapt, încă de la începutul carierei sale. Poemul său narativ, Venus și Adonis, a fost despre cea mai populară lucrare tipărită chiar de-a lungul carierei sale. Încă din 1593 a avut o senzație peste noapte cu acest poem, pe care toată lumea îl consideră extrem de erotic, extrem de fermecător și extrem de clasic. Există multe, multe aluzii la acest aspect. Este un best-seller, există doar un exemplar care a supraviețuit primei ediții.
A fost citită până la moarte, posibil în unele moduri destul de insalubre. Dar copia din biblioteca Bodleian, care este cea care supraviețuiește, este cel puțin curată. Piesele sale, odată ce au început să fie tipărite, încep foarte curând să se tipărească cu numele lui pe ele. Henric al IV-lea, Partea 1 trece prin mai multe ediții în timpul vieții sale și continuă să rămână tipărit sub formă de broșură, chiar și după 1623. Shakespeare este o celebritate suficientă pentru a avea povestiri despre el până în 1599 sau cam așa ceva. Piesele sale sunt foarte bune și oamenii recunosc din start că există ceva foarte special în talentul său.
Există o gamă de lucruri în piesele sale, și acestea trebuie întotdeauna tăiate și adaptate și ușor modificate pentru performanță, astfel încât oamenii și actorii să contribuie întotdeauna cu ei înșiși în punerile în scenă. Există întotdeauna oportunități perpetue pentru ca alți oameni să intre în act și să facă lucruri noi cu ei. Ca dramă, ele se întâmplă întotdeauna în prezent, nu sunt lucruri monumentale care se demodează. Solicită în permanență să fie regenerat, tradus și răspândit.
El este deja bine cunoscut sau cel puțin unele piese sunt deja bine cunoscute în Europa continentală, înainte de a muri. Știm că Hamlet și Negustorul de la Veneția sunt luate în turnee și adaptate în jurul statelor baltice. În curând, oriunde merge limba engleză, la fel și Shakespeare. Există o carte italiană din anii 1680, care încurajează italienii să învețe engleza.
Macbeth este, fără îndoială, cel mai mare experiment al lui Shakespeare
Printre multitudinea de capodopere scrise de Shakespeare se numără și Macbeth, care este, fără îndoială, cel mai mare experiment al lui Shakespeare în fenomenologia imaginărilor oribile. Pentru toate capcanele sale supranaturale vizibile, Macbeth este o piesă cufundată radical în invizibil, care exercită o forță gravitațională asupra tuturor aspectelor performanței.
Pumnalul fantomă, corpul ucis al regelui Duncan, iadul tulbure al Lady Macbeth – aceste priveliști supranaturale nevăzute sunt la fel de fenomenale, palpabile și îngrozitoare în teatru. Elementele invizibile ale lumii piesei pătrund în vizibil, producând un sentiment omniprezent de neliniște, frică și groază în teatru.
Experiența groazei coexistă cu o altă experiență puternic resimțită, cea a răpirii, care apare mai ales în momentele în care Macbeth este fascinat de fenomene invizibile și intră în stări de transă, de absorbție profundă, extaz și nebunie.
În acest context vine propunerea unui regizor important de la Hollywood, Joel Coen, o viziune proprie asupra personajelor aproape terifiante din piesa lui Shakespeare.
Adaptarea propusă de Coen este una dintre multele adaptări cinematografice ale piesei, inclusiv „Macbeth”, regizat de Orson Welles și „Throne of Blood”, versiunea samurai a poveștii scrise de Akira Kurosawa.
„Tragedia lui Macbeth” este debutul regizoral al lui Coen. Este primul proiect solo al acestuia, marcând pentru prima dată o producție fără fratele său, Ethan.
Filmul include câțiva colaboratori importanți pentru Joel Coen: Frances McDormand, în rolul Lady Macbeth, soția sa, care a jucat în mai multe dintre filmele fraților Coen, inclusiv „Blood Simple” și „Fargo”, iar Brendan Gleeson, în rolul King Duncan, care a apărut în „The Ballad of Buster Scruggs”.
Frances McDormand se bucură acum de performanța ei în „Nomadland”, film ce a câștigat un Osar pentru cea mai bună imagine, și pentru care Frances a câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță.
Apple și A24 au lansat un trailer pentru „Tragedia lui Macbeth”, o nouă adaptare și viziune a regizorului Joel Coen, după piesa clasică de William Shakespeare, care va avea premiera în cinematografe pe 25 decembrie și pe Apple TV Plus pe 14 ianuarie.
Filmată în alb-negru, interpretarea lui Coen îl are pe Denzel Washington în rolul Lord Macbeth și Frances McDormand în rolul Lady Macbeth. La fel ca în materialul sursă, filmul va urmări trucurile ucigașe ale cuplului pentru puterea asupra Scoției și descendența lor rezultată în nebunie.
Alături de Washington și McDormand în distribuție se numără Corey Hawkins („The Walking Dead”, „In The Heights”) în rolul Macduff, Moses Ingram („Gambita reginei”) în rolul Lady Macduff, Brendan Gleeson („Harry Potter”) în rolul regelui Duncan , Harry Melling („Harry Potter”, „Gambita reginei”) ca Malcolm și Ralph Ineson („Cavalerul verde”) ca căpitan, printre altele.
