The Wolf of Wall Street sau cum este denumit pe la noi ”Lupul de pe Wall Street”, spune povestea lui Jordan Belfort și ascensiunea acestuia de la stadiul de broker ”începător” până la implicarea lui în lumea crimei, drogurilor și afacerilor necurate.
Deci s-o luăm de la început. Jordan Belfort (Leonardo DiCaprio) e un om simplu, ca majoritatea dintre noi, dar și-a ales o meserie nu tocmai cinstită. El este broker… bine, broker în devenire, adică vinde oamenilor de rând speranțe de îmbogățire rapidă și sigură, cu o investiție minimă.
Începe ca oricare altă persoană, de jos, cu toate că este școlit la nivel înalt. Acumulând experiență, ajunge să lucreze ca broker pentru o firmă micuță cu sediul într-un garaj.
Dar având în vedere succesul imediat și fără precedent, încet și sigur Jordan câștigă și mai multă experiență și încep să curgă banii. Alături de Donnie Azoff (Jonah Hill), Brad (Jon Bernthal) și Manny Riskin (Jon Favreau) ei pun fundația unei firme care se transformă într-un imperiu – prin mijloace nu tocmai legale.
După cum probabil știți (sau poate nu), Wall Street este capitala lumii când vine vorba de brokeraj, pe locul doi, la înșelătorii, fiind luminosul și deșerticul Las Vegas.
Să revenim, personajul Belfort odată ce dă de gustul succesului nu mai se poate opri și mergând pe premisa ”Dacă îi dai un deget, îți ia toată mâna”, Belford este vrăjit de bani și succes și ajunge într-o lume de vis unde lucrurile scapă complet de sub control.
Leonardo DiCaprio este pur și simplu genial
dar uitat și de această dată de Academia Americană de Film, iar Margot Robbie are și ea un rol și e pusă să aducă o nuanță de frumusețe și culoare în acest peisaj pictat în culoarea banilor.
Și ceilalți actori s-au ridicat la nivelul așteptărilor mele, iar filmul dacă ar fi să îl rezum pe scurt, ar fi aranjat simplu:
- ascensiunea
- triumful
- decăderea
unui broker.
Am rămas plăcut impresionat de acest film, cu toate că unora li s-a părut prea vulgar poate datorită utilizării cuvântului “Fuck” ( spus de 506 ori), dar și de scenele “tari” pe care Scorsese le “mânuiește” în așa fel specific cât să arate a capodoperă.
Un film de nota 10, Ionuț.
PS: În caz că nu s-a înțeles bine, mai jos aveți un rezumat. 🙂
