Dracula Film Festival ajuns la ediția X și pentru cei care nu știți, este un festival competițional internațional în cadrul căruia vor fi proiectate filme horror, SF, supranaturale, thriller sau fantasy – și are 3 secțiuni: competiție lungmetraj internațional, competiție scurtmetraj și din 2016 avem și Dracula Digital (atelier se adresează adolescenţilor cu vârste cuprinse între 16 şi 29 ani, din toată ţara, pasionaţi de film și fotografie).
La ediția aniversară de 10 ani, avem 40 de filme care au fost împrăștiate pe 4 locații din Brașov – locul ideal pentru acest festival: Cinemateca Patria, Cinema Astra și Centrul Cultural Reduta, dar și galeria Kron Art.
Dacă la ediția Dracula Film Festival din 2018 am scris despre Halloween unde Jamie Lee Curtis o interpretează pe Laurie Strode care are să se întâlnească pentru ultima dată, față în față cu Michael Myers, după 40 de ani de la ultima confruntare. Ei bine “pentru ultima dată” cum se spunea și se credea la finele filmului din 2018, se mută în “ultimul film Halloween“, cel puțin cu Jamie în distribuție căci actrița, la rugămintea amuzantă a lui Kimmel, în cadul Jimmy Kimmel Live!, să semneze că nu se va mai întoarce în rol, a declarat că acesta este ultimul său rol.
Ei bine Halloween Ends/”Halloween: Sfârșitul” debutează de mâine pe marile ecrane și a fost ales la fix pentru a debuta ediția aniversară Dracula Film Festival, cu Ro Image în postura de distribuitor în România, iar acesta a avut loc în cadrul Cinema Astra – un cinematograf modern, curat, primitor cu o sală foarte frumoasă dotată cu canapele din piele și mese și scaune – un adevărat spațiu VIP. Cu ocazia acestui debut de festival, intrarea în cinematograf a fost decorată foarte neprimitor și grotesc – un spațiu cu adevărat demn de România. Brașov. Dracula, unde Dracula ne prezintă programul filmelor care vor rula la Cinema Astra din cadrul festivalului.
Așadar, prezenți la deschidere și pregătiți să vedem cum se termină (odată pentru totdeauna?!) Halloween-ul, prin ochii lui David Gordon Green, am pășit în sală, sincer cu așteptări puține. Așezat confortabil pe canapea, alături de oameni dragi, jurnaliști, bloggeri, voluntari și responsabili de festival, luminile s-au stins și un generic cu muzică veselă (!?) a început…
HALLOWEEN ENDS
Acest “ultim episod al francizei” începe în ritmuri vesele cu o muzică jucăușă pe un generic, care personal mi-a plăcut, în care dovleci sculptați se transformă și menționez și clipul scurt de prezentare al Bloomhouse care aduce pe repede-înainte într-un colaj, secvențe din filmele lor. Cool.
Un început emblematic parcă filmelor Scream, cu un adolescent (Rohan Campbell în rolul lui Corey Cunningham, în cazul nostru) care este lăsat să aibă grijă de un minor pentru ca părinții să poată pleca la treaba lor, ne pune în temă cu debut de film Halloween mai neașteptat. Nu, Laurie Strode nu mai este eroina principală și chiar are prima apariție într-un context, nepoata sa, Allyson (Andi Matichak) având un screen time mai mare ca al lui Jamie Lee Curtis. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu există un rol principal per se, atât Campbell, Matichak, Curtis cât și “Mike” sunt luați în vizorul lui Green și chestia asta nu e rea pentru că e ceva diferit, dar nici nu e bine pentru că nu există practic un fir epic ci cel puțin două principale.
Prima parte a filmului începe cu Corey și Green ne lasă să ne familiarizăm puțin cu el, bineînțeles, acțiunea având loc pre-Halloween cât și în legedara zi de Halloween, 31 octombrie, în orașul Haddonfield, Illinois – orașul unde blestemul ucigașului și-a lăsat o amprentă adâncă și asta veți vedea și voi spre finalul filmului.
Ne așteptam să apară legendarul ucigaș, Meyers, nu? Doar este un film Halloween și o vom primi – o apariție ciudată, într-o împrejurare și un context, de asemenea ciudate, dar hidoasa mască apare, deci clar vom avea parte de mutilări, crime oribile, sânge și alte chestii “zemoase”. Cei mici să stea departe căci cuțitele lovesc și tranșează în moduri absolut brutale cărora li se alătură pistoale, shotgun, baros și… o utilitară de tocat mașini.
Ce mi-a plăcut la filmele Halloween ale lui Green este că reușește să introducă elemente amuzante, umor negru și chestii interesante (Van-Damme, The Thing), picanterii – să le zic așa. Acestea fiind ingrediente care ne mai ia din starea de greață după intervențiile brutale ale lui Mike. Acea muzică repetitivă, grotească, mișto, apare în scenele violente și avem chiar și câteva jump scare-uri – majoritatea în alt context decât groază, dar cel puțin unul m-a surprins și pe mine.
Nu știu, deși avem în distribuție personaje ale francizei, fie ofițerul Hawkins (Will Patton) sau Lindsey Wallace (Kyle Richards), nu am văzut vreun moment sau joc actoricesc să iasă în evidență, chiar nici cel al lui Curtis. Interesant este că declanșarea violenței este (iarăși) dat de către fenomenul de bullying în care sunt implicați liceeni obraznici care “și-o cer” și abia spre finalul filmului povestea lui Mike pare să se sfârșească.
Pregătiți eprubetele, vă rugăm!
Nici chimia dintre nepoată și bunică (Allyson – Laurie) nu am simțit-o, ca cinespectator deși sunt scene cu cele două, ultima și cea mai întunecată lăsând doar faptele să vorbească. Chimia dintre Hawkins și Laurie mi s-a părut un pic forțată, dar și cea dintre alte două personaje, o să vedeți voi care. De chimie nu putem vorbi nici între Mike și Laurie pentru că e mai mult un schimb de plumb și tăișuri și între noi fie vorba, Mike nu e tocmai vorbăreț. Singura chimie – în felul ei – este între Corey și Mike, dar formulele, datorită conținutului de nebunie, ură, răzbunare și chestii aproape supranaturale, dau pe afară sau explodează prin scenele violente și grotescul sfârșit (?).
Mă întorc la Green și completez cu preferințele (normale în cazul genului de față) de a filma noaptea/în întuneric, cu o cameră care nu adoptă unghiuri îndrăznețe și nici foarte mult în mișcare. Sunt scene care te pun în tensiune, suspans care cresc și brusc se trece la alte scene, calme și în complet alt context. Din ce am observat, în cazul efectelor speciale de imagine, s-a optat pentru varianta clasică, nu CGI și rezultatul este mulțumitor… de grotesc.
Locațiile din Haddonfield sunt, de asemenea clasice și-n număr mic, pe lângă casa lui Laurie – locul preferat ca măcelărie a francizei, avem cimitir de mașini, un pod și un loc preferat și de Pennywise în franciza IT, în rest cadre scurte cu spital, post de radio, atelier auto și alte câteva, mai mult sau mai puțin semnificative.
În franciza Halloween cred că putem cădea toți de acord că atmosfera contează enorm de mult, mai ales că vorbim aici de genul horror/groază, iar Ends o are și-mi place că filmul în sine păstrează elemente John Carpenteriale. Odă acestuia, Ends cred că îi face favor, deși, cumva, se simte o oboseală față de franciza nemuritoare Halloween care a devenit un clasic al genului, Mike transformându-se într-un fel de vampir-frankenstein care pare că nu va dispărea niciodată din existența fizică și nici ultimul gând care trece prin capul fanilor, telespectatorilor și al cinefililor:
“A murit?”
Halloween Ends/”Halloween: Sfârșitul” intră de mâine, 14 octombrie, la cinematografele din România și este distribuit de Ro Image.
PS. Rămâneți cu noi pentru mai multe informații despre Dracula Film Festival X și nu uitați că puteți veni și voi la festival, biletele și programul fiind afișate pe pagina festivalului.
