În prezent adaptările cinematografice după francize de jocuri video sunt mult mai bune decât cele cu care eram obișnuiți acum mai mulți ani. The Super Mario Bros Movie sau Gran Turismo au reușit să spună niște povești care să-i captiveze pe cinefili fără să denigreze în vreun fel materialul sursă. Seriale ca The Last of Us și Fallout sunt aclamate de critici pentru acuratețea atmosferii preluate din universurile din care sunt inspirate. Și nu numai. Aceste exemple recente au avut succes datorită mai multor factori cum ar fi prezența unor gameri în echipa de producție sau implicarea studiourilor care au lucrat la jocuri.
Astăzi avem Borderlands în cinema, bazat pe seria first-person shooter de la Gearbox și 2K Games. Și pare că încearcă să ne amintească de filmele bazate pe jocuri care erau atât de frecvent slabe încât ajunseserăm să credem că pur și simplu jocurile nu sunt menite să ajungă filme.
Trebuie să recunoaștem că nu prea este nimeni să fi jucat un Borderlands pentru poveste. Cele două spin-off-uri adventure stil Telltale Games se ocupă de asta. Acum 5 ani când mă jucam Borderlands 3 nu-mi imaginam un film pe marele ecran bazat pe această franciză. Însă adevărul este că un film de acțiune într-un univers SF cu potențial comedic are mai mult nevoie de o scuză pentru sute de cadre cu împușcături, nu de un scenariu profund.
Ups! Ce n-a mers?
Supărarea mea principală este că nu se pune accent pe armament. Încă de la primul joc Borderlands, producătorii s-au lăudat cu milioanele de arme create pentru lumea jocului pe care le poți găsi ca loot. Recuzita din acest film arată cât de cât decent, armele fiind puțin peste niște Nerf-uri. În afară de două referiri la pistoale, direct cu denumire, făcute de Marcus, nu îți amintește nimic altceva de armele din jocuri. Personajele păstrează până la final aceleași puști și pistoale, când o mare parte din farmecul jocurilor era că îți schimbai armele din inventar ca pe șosete deoarece se găsesc mai ușor ca apa pe Pandora.
Planeta Pandora, ca decor, este redată de fapt cu multă acuratețe în film. Orașele mizerabile, psihopații care le populează, monștrii din pustietate – totul seamănă chiar leit cu lumea jocului. Doar că ești de asemenea tot timpul conștient de asta în loc să fi absorbit în lumea filmului, pentru totul arată fals, efectele CGI fiind uneori enervant de evidente. Asta am simțit mai ales în vreo două instanțe în care vechiculul este clar delimitat de fundal, ca pe un green screen. Până și unul din plușurile Tinei (Ariana Greenblatt) mi-a dat senzația că nu există decât în formă digitală.
Altfel, uneori coregrafiile schimburilor de gloanțe sunt chiar distractive, dar nimic memorabil sau care să te împiedice să adormi în fotoliu. Singura scenă care mi-a plăcut a fost lupta cu un val de psihopați în subteran care, specifiv unui joc video, păreau că nu se mai termină și nici nu făceau eforturi reale de a nu încasa gloanțe. Ce se poate spune totuși despre narațiune?
Distribuția este mixtă. E drept că nici nu țin minte foarte bine cum erau dezvoltate personajele cu care puteai juca în cele patru Borderlands. Cei mai bine aleși sunt Jack Black pentru Claptrap și Florian Munteanu pentru Krieg. Probabil asta și pentru că nu e nevoie ca ei să semene izbitor cu personajele, primul fiind un robot și celălalt purtând mască. Dar și replicile sunt în temă cu personajele. Kevin Hart ca Roland nu m-a deranjat, dar personajul este scris cumva ca orice personaj jucat vreodată de Hart. Nici după Tiny Tina nu mă dau în vânt, care pentru un McGuffin uman al firului narativ (s-ar zice că este singura care poate deschide cripta cu comori) pare mai mult personajul copil introdus obligatoriu în gașcă pentru acest gen de filme.
Marcus (neașteptat de autentic interpretat în puținele sale scene de Benjamin Byron Davis) nu este naratorul cu care ne-am obișnuit în jocuri, ci Lilith, personajul ales să fie principal. Cate Blanchett ca Lilith a fost o alegere stranie, și până și în interpretarea actriței se simte asta, jucând de parcă se află într-un proiect între proiecte. Nu aș avea nimic împotrivă dacă alegi un actor semnificativ mai în vârstă pentru un personaj inițial tânăr dacă poți da un spin narativ plauzibil…Însă pare cumva invers, că narațiunea este adaptată pentru Blanchett. În varianta cinematografică Lilith își descoperă puterile de Siren abia după 40 de ani.
Până și Jamie Lee Curtis pare că s-a rătăcit printre studiouri în drum spre alt film mai demn de ea, dar intrând pe platoul pentru Borderlands a luat totul ca atare când i s-au dat ochelarii doctorei Tannis și au strigat „acțiune”. Și i-a fost rușine să zică că nu aici avea treabă. E un pic ciudat cum se sperie de orice fleac după ce ai văzut-o ce badass e în filmele Halloween. Nu e tipologia ei de rol. Dar măcar s-a și distrat sper.
Auzisem deja că filmul este slab dar tot am fost curios. Prin urmare nu am fost dezamăgit, pregătit deja cu așteptările scăzute. Ba chiar m-am distrat. Mai ales dacă faci abstracție de sursa de inspirație, Borderlands este o comedie de acțiune SF la care poți râde alături de gașcă pe o zi toridă în sala de cinema. Acest film regizat de Eli Roth sufără de lipsă de inspirație și din păcate este cu siguranță unul dintre cele mai slabe filme ale anului 2024, cot la cot cu Madame Web cu care colegul meu a fost indulgent în recenzia sa.
Nici măcar nu este vorba că din multe puncte de vedere nu are treabă cu jocurile Borderlands. Căci în mod neașteptat prin unele aspecte, cum ar fi decorul și inclusiv niște referințe la poante vechi din jocuri, filmul chiar seamănă cu lumea din jocuri. Doar că…narațiunea este plictisitoare și generică. Glumele sunt aproape expirate. Imaginea și efectele lasă de dorit. Coloana sonoră este ușor de uitat și uneori volumul este nepotrivit. Jumătate din distribuție pare că a ajuns aici din greșeală sau nimeni altcineva nu s-a prezentat la casting.
Sau poate că și eu am fost la rândul meu indulgent cu Borderlands. Așa că așteptăm și părerea ta dacă l-ai văzut sau te-am convins să-ți iei bilet.
Borderlands se află în programul cinematografelor din România din 9 august, distribuit de Ro Image.
- Regizor: Eli Roth
- Scenariu: Eli Roth, Joe Crombie
- Gen: Acțiune, Aventură, Sci-Fi, Comedie
- Lansare: 09.08.2024
- Durata: 1 oră 41 minute
- Studio: Lionsgate Films
- Clasificare: AP-12 – Acordul Părinţilor 12
- Distribuitor: Ro Image 2000
- Actori: Cate Blanchett … Lilith
Kevin Hart … Roland
Edgar Ramírez … Atlas
Jamie Lee Curtis … Tannis
Florian Munteanu … Krieg
Jack Black … Claptrap (voce)
Gina Gershon … Moxxi - Sinopsis: “Lilith (Blanchett), o infamă vânătoare de recompense cu un trecut misterios, se întoarce cu reticență la casa ei, Pandora, cea mai haotică planetă din galaxie. Misiunea ei este să o găsească pe fiica dispărută a lui Atlas (Ramírez), cel mai puternic nemernic din univers. Lilith formează o alianță neașteptată cu o echipă de neadaptați – Roland (Hart), un mercenar experimentat aflat în misiune; Tiny Tina (Greenblatt), o preadolescentă sălbatică demolatoare; Krieg (Munteanu), protectorul musculos al Tinei; Tannis (Curtis), un om de știință ciudat care a văzut de toate, și Claptrap (Black), un robot înțelept. Împreună, acești eroi improbabili trebuie să înfrunte o specie extraterestră și bandiți periculoși pentru a descoperi unul dintre cele mai explozive secrete ale Pandorei. Soarta universului ar putea fi în mâinile lor – dar ei vor lupta pentru ceva mai mult: unul pentru celălalt. Bazat pe una dintre cele mai bine vândute francize de jocuri video din toate timpurile.Bun-venit la BORDERLANDS!” – Ro Image 2000
