Seria CultClassics s-a născut din dorința de împărtăşi cu publicul ARTA filme semnificative sau realizatori de film importanți din istoria cinematografiei. În această toamnă vă invităm într-o călătorie prin câteva mişcări cinematografice europene care au redefinit principiile cinema-ului. Îndrăznețe, fascinante, inovatoare, radicale – aceste mişcări sunt în continuare foarte relevante și influente pentru politica, problemele sociale şi demersurile umaniste din zilele noastre.
Probabil una dintre cele mai cunoscute mişcări cinematografice și stiluri de regie, Nouvelle Vague / Noul Val Francez a apărut ca o respingere a cinematografiei tradiționale și ca o nouă modalitate exploratorie și revoluționară de a spune poveşti pe film. Cu o abordare inedită şi împrumutând elemente din documentar, Nouvelle Vague a creat un nou stil cinematografic, îmbinând realismul, subiectivitatea, adesea un stil rebel de a filma, subliniind viziunea personală şi artistică a filmului.
Cineastul al cărui nume a devenit sinonim cu Nouvelle Vague, Jean-Luc Godard oferă un studiu complex şi cinic asupra pierderii în unul dintre cele mai bune filme ale sale, Disprețul (Le mépris, 1963). Unul dintre cele mai bune filme despre realizarea unui film, Le mépris demonstrează un lirism puternic, o abordare inteligentă asupra autoreflectării, artei și iubirii. Împărtăşind unele afinități cu Le mépris, Dragostea nebună (L’amour fou, 1969) al lui Rivette oferă un amestec extraordinar de cinema, teatru, literatură, actorie şi viață. Probabil unul dintre numele mai puțin cunoscute ale mișcării, Jacques Rivette are un stil experimental evocator, cu L’amour fou creând un spațiu complet improvizat, fără scenariu, listă de cadre sau indicații regizorale.
Umor, exuberanțe malițioase, nuanțe umaniste și o doză sănătoasă de suprarealism sunt caracteristicile Noului Val Cehoslovac. Cu un stil care variază de la experimental la realism captivant, mişcarea a devenit un simbol al rezistenței politice. În cadrul seriei CultClassics, spectatorii pot (re)vedea 3 capodopere ale cinematografiei cehoslovace din anii 60.
Balul pompierilor (Hoří, Má Panenko, 1967) al lui Miloš Forman, care are loc la balul anual al pompierilor voluntari dintr-un mic oraş, descrie corupția și incompetența la toate nivelurile societătții.
Trenurile bine păzite (Ostře Sledované Vlaky) de Jiří Menzel, adaptare Bohumil Hrabal, a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film străin în 1966. Filmul exploatează atitudini cehe binecunoscute: satira, critica dogmatismului ideologic, dibăcia mediului rural, subînțelesurile umaniste, arătându-şi farmecul cu fiecare cadru. O satiră pătrunzătoare a autoritarismului şi conformismului,
Despre ospăt și oaspeți (O slavnosti a hostech, 1966) a fost interzis în două rânduri în țara de origine, dar a devenit un succes internațional după premiera de la Festivalul de Film de la New York.
Cu alura sa suprarealistă şi observațiile ascuțite asupra naturii umane, relevanța universală a filmului continuă și astăzi.
Program septembrie- octombrie Curator de Anca Caramelea
- 24.09.2024, 20.00 – Le mépris/Dispreţul (Jean-Luc Godard, 1963) Introducere: Radu Toderici, critic de film
- 01.10.2024, 18.30 – L’amour fou / lubire nebună (Jacques Rivette, 1969) Introducere: Radu Jude, cineast
- 08.10.2024, 20.00 – Ostře Sledované Vlaky / Trenuri bine păzite (Jiří Menzel, 1966)
- 15.10.2024, 20.00 – Hoří, Má Panenko / Balul pompierilor (Miloš Forman, 1967) Introducere: Doina Gecse-Borgovan, jurnalist
- 22.10.2024, 20.00 – O slavnosti a hostech / Despre ospăț și oaspeți (Jan Němec, 1966) Introducere: Jakab-Benke Nándor, critic de film.
Pentru program și mai multe detalii vă invităm să consultați site-ul www.cinema-arta.ro
