Joker : Folie à Deux (2024) este un sequel care nu vrea să fie un sequel sau, mai degrabă, un film care nu își justifică niciodată existența. Din punct de vedere narativ, este destul de plat, concentrându-se pe evenimente oarecum izolate, mai degrabă decât pe o structură clasică a intrigii. Iar din punct de vedere tematic, nu pare să vrea să ne spună nimic mai mult decât: „Jokerul nu a existat niciodată; există doar Arthur Fleck”. Primul film Joker, deși era un fel de pastișă influențată de cinematografia lui Scorsese, avea o direcție tematică, aproape cinică și deprimantă. Această a doua parte pleacă pe o tangentă, descompunând într-o anumită măsură ceea ce a făcut predecesorul său pentru a ne lăsa cu un sentiment de gol. Este curios, așadar, ce a făcut Todd Phillips aici, și nu cu deplin succes.
Pentru că, în același timp, trebuie să recunoști că cel puțin nu s-a mulțumit să ne ofere doar mai mult din același lucru. Acesta nu este deloc un sequel tradițional, mai interesat să îți arate consecințele a ceea ce s-a întâmplat în primul film, la nivel micro, nu atât macro, decât să repete ceea ce a avut succes prima dată.
Așadar, la început pare să aibă o anumită reverență pentru Joker, dar apoi arată că nu, că ceea ce s-a întâmplat cu primul film a fost aproape un accident, o serie de dezastre care poate ar fi putut inspira un Joker real, anarhic și psihotic, dar că pentru Arthur Fleck nu a fost decât concluzia firească a unei vieți patetice și abuzive. De aceea, acest „Joker: Folie à Deux” nu se simte necesar, ci mai degrabă ca un fel de coda curios pentru un film care, sincer, a funcționat destul de bine pe cont propriu.
nu este deloc un sequel tradițional
Tradusă prin „nebunia celor doi”, „folie à deux” este o tulburare rară caracterizată printr-o iluzie comună între doi indivizi bolnavi mintal. În cazul deținutului de la Spitalul de Stat Arkham Arthur Fleck și al lui Harley Quinn din continuarea lui Todd Phillips la Joker din 2019, această iluzie poate fi văzută ca o evadare pentru două suflete pierdute care s-au găsit reciproc în abisul întunecat, și un posibil pericol pentru oricine se află în calea lor.
Au trecut câțiva ani de când Fleck și alter ego-ul său, Joker, au dezlănțuit o lume a haosului în Gotham, iar de atunci, acesta se află într-un spital de stat în așteptarea procesului său. Dar între zidurile închisorii, descoperă o frumusețe și o bucurie pe care nu le-ar fi putut găsi în libertate. În „Joker: Folie à Deux”, Joaquin Phoenix revine la rolul care i-a adus un Oscar, cel al lui Arthur, profund tulburat. De data aceasta, însă, el își împarte iluziile și timpul pe ecran cu Lady Gaga, care intră în rolul lui Harley, la fel de dezechilibrată.
Deși actoria, regia și scenele muzicale au fost impresionante, n-aș putea spune că mi-a plăcut cu adevărat modul în care a fost tratat personajul Joker în această continuare, dar are sens în contextul poveștii, pentru că evidențiază modul în care oamenii, atât în film, cât și în viața reală, se concentrează doar pe Joker, nu pe Arthur Fleck. Nimănui din Gotham nu i-a păsat de boala sa mintală, nimănui nu i-a păsat prin ce a trecut în copilărie, și nimeni nu a înțeles ce își dorea cu adevărat. Voiau doar ca el să fie Joker, nu să fie fericit.
Filmele cu Joker erau menite să fie o critică a modului în care societatea îi dezamăgește pe cei care se luptă cu sănătatea mintală. Dar publicul a presupus că primul film a fost o poveste palpitantă de rebeliune împotriva guvernului. L-au văzut ca pe un idol și nu ca pe un om deprimat care avea nevoie de ajutor.
Continuarea, „Joker: Folie a Deux”, încearcă să pună lucrurile la punct. Aruncă o lumină dură asupra acestei tendințe tulburătoare de a glorifica criminalii în serie și bolnavii mintal, transformându-i în celebrități întortocheate. Și tocmai de aceea oamenii l-au urât.
Raportul calitativ al jocului actoricesc este pe același calapod
Raportul calitativ al jocului actoricesc, referindu-ne la Joaquin Phoenix, este pe același calapod. Se vede în mod clar obsesia actorului cu acest personaj, unic, spectaculos prin însăși simpla apariție și formă, dar cu mult mai încarcerat într-un scenariu plecând de la o idee venită chiar de la câștigătorul Oscar-ului pentru acest film.
Cu toate astea, Todd Phillips a fost foarte îndrăzneț în a-și asuma riscuri cu acest personaj și cu această poveste, în contextul filmului de față, având în vedere modul în care fanii filmelor de benzi desenate se comportă ca niște copii atunci când nu obțin ceea ce își doresc. Dar simt că asta a fost ceea ce a făcut din primul film un mare succes, și anume dorința sa de a fi diferit de orice film pe care l-am văzut vreodată.
Nu pot să spun, de asemenea, că este corect să-l urâm pe Todd Phillips pentru că a creat ceva și mai neconvențional decât ceea ce știm din benzile desenate și filmele cu benzi desenate. De ce cineva ar putea crede că a existat multă oboseală a filmelor cu supereroi în ultima vreme? Pentru că sunt mereu aceleași lucruri în ultima vreme. Vorbim, așadar, de CGI, scene de luptă, servicii pentru fani și nimic special sau nou. Dacă am scoate toate astea ce ar mai putea spune cineva despre „Deadpool & Wolverine” care a fost atât de special?
Mulți oameni nu au înțeles cu adevărat mesajul filmului, dar cred că va fi apreciat în viitor pentru mesajul său. Mesajul, unul cinic, vorbește despre sănătatea mintală a cuiva, și nu ar trebui să vină în detrimentul divertismentului.
Primul film Joker a fost o fascinantă excepție în cinematografia modernă, mai ales că vorbim despre o psihodramă violentă, inspirată de Scorsese, și care a reprezentat un risc uriaș, scoțându-l pe Prințul Clovn al Crimei din lumea benzilor desenate și plasându-l într-un Gotham City murdar al anilor 1980, care nu semăna cu nimic altceva decât cu Taxi Driver al lui Martin Scorsese.
Pariul a dat roade, cu un Oscar pentru starul Joaquin Phoenix și un box office de un miliard de dolari. Fie că îl iubești, fie că îl urăști, o continuare părea inevitabilă, dar cum să faci asta cu un film care a fost gândit să fie unul unic? Răspunsul, se pare, este muzica.
Subiectul de față are loc la doi ani după evenimentele din primul film, cu Arthur Fleck (Phoenix) suferind în spitalul de stat Arkham înainte de procesul său mult amânat pentru mai multe crime pe care le-a comis. Aici o întâlnește pe Lee (Lady Gaga), o colegă pacientă care îl idolatrizează pentru ceea ce a devenit el pentru cetățenii nemulțumiți din Gotham. Cei doi pornesc într-o poveste de dragoste întortocheată, care se transformă în fantezii muzicale comune pe măsură ce procesul se desfășoară.
Todd Phillips a dat dovadă de același tip de creativitate îndrăzneață
Primul film a divizat cinefilii, devenind un test Rorschach în care unii au văzut un thriller psihologic tensionat, alții un vis febril, alții spunând că acest film nu ar fi trebuit făcut vreodată, tocmai din prisma modului în care abordează subiectele multiple, de la boala lui Fleck, marginalizarea societății, traumele suferite în copilărie, și până la haosul de final, în timp ce un grup restrâns a distins un erou anti-sistem, interpretat greșit la fel ca Gordon Gecko și Tyler Durden înaintea lui. Probabil că toți trei se vor scărpina în cap la decizia de a face din continuarea filmului un musical.
Dar, în ciuda nedumeririlor inevitabile, melodiile din acest așa-numit spectacol nu sunt punctul culminant, cu toate că regizorul Todd Phillips a dat dovadă de același tip de creativitate îndrăzneață care a fost prezentă în primul film. Gaga, reducându-și vocea profesională la ceva mai zgâriat și mai amator, îl duce de mână pe Phoenix prin fantezii de tip Broadway, duete de varietăți și iluzii de dragoste care atât îi liniștesc sufletul lui Arthur, cât și îl duc mai departe în nebunie. Având în vedere că intriga principală se desfășoară în cea mai mare parte în sala de judecată și în spitalul închisorii, acestea sunt stropi de culoare strecurate în drama gri pe care o trăiește, cu adevărat, personajul lui Phoenix.
Atunci când muzica nu cântă, pătrundem mai adânc în mintea lui Arthur, examinând obsesia sa pentru infamie, precum și afișarea care vine la pachet cu procesele care atrag atenția. Catherine Keener este interesantă în rolul avocatei lui Arthur, hotărâtă să dezvăluie motivațiile psihologice din spatele acțiunilor sale. Harry Lawtey are o apariție tentantă în rolul viitorului personaj negativ din Batman, Harvey Dent, un tânăr procuror adjunct care caută să aibă un impact. Mass-media este reprezentată de Steve Coogan, interpretând cu brio un jurnalist TV exploatator.
Dintre toate noile apariții, niciuna nu o egalează pe Lady Gaga într-o altă interpretare care merită mai mult timp pe ecran. Există un ton enigmatic în versiunea ei de Harley Quinn, în care nu ești sigur dacă este legată de dragostea pentru acest bărbat sau îndrăgostită de celebritatea lui. În cele din urmă, îi aflăm poziția, la finalul peliculei, când (fără spoilere), se dezice total de Arthur Fleck și îl alege pe Joker, devenit, de fapt, un simbol mult prea greu de dus de Joaquin Phoenix, care este ușor constrâns de situația personajului său, dar un actor de calibrul care poate fi captivant și atunci când este limitat la o celulă de închisoare și la o sală de judecată. De data asta nu mai avem parte de improvizația genială din primul film, și asta se simte în constrângerile scenariului, mult mai strict, mai punctual și lent.
Este imposibil să repetăm transformarea șocantă pe care am văzut-o în primul film. Dar în „Joker: Folie à Deux”, regizorul Todd Phillips și vedetele sale construiesc ceva la fel de întunecat și fascinant, cu toate că nu pot să spun cu mâna pe suflet că m-a impresionat sau m-a făcut să ies din sală cu întrebări, așa cum a făcut-o primul film care „nu ar fi trebuit să fie făcut niciodată!”.
Dar, subiectivismul meu nu ar trebui să vă oprească să mergeți să vizionați filmul și da, sfatul este să nu lăsați opiniile negative ale oamenilor să vă facă să credeți că a fost rău.
Warner Bros. Pictures, A Joint Effort Production, un film de Todd Phillips, „Joker: Delir în Doi” ajunge în cinematografe din 4 octombrie. În România, filmul este distribuit de Vertical Entertainment.
- Regizor: Todd Phillips
- Scenariu: Todd Phillips, Scott Silver, Bob Kane
- Gen: Crimă, Dramă, Muzical
- Lansare: 10.09.2024
- Durata: 2 ore 8 minute
- Studio: Warner Bros. Pictures
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitor: Vertical Entertainment
- Actori: Joaquin Phoenix … Arthur Fleck
Lady Gaga … Lee Quinzel
Brendan Gleeson … Jackie Sullivan
Catherine Keener … Maryanne Stewart
Zazie Beetz … Sophie Dumond
Steve Coogan … Paddy Meyers - Sinopsis:“„Joker: Delir în Doi” îl găsește pe Arthur Fleck instituționalizat în Arkham, unde așteaptă să fie judecat pentru crimele comise ca Joker. În timp ce orbitează între cele două personalități ale sale, Arthur își întâlnește marea lui iubire și descoperă muzica, aflată mereu în interiorul său. Lee Quinzel (Lady Gaga) îi va testa limitele și simțurile.” – Vertical Entertainment
