Nintendo a încercat din nou să reinventeze roata. Rezultatul? O patiserie arsă, numită Drag x Drive. La suprafață, jocul promite „inovație”, un control diferit, fizic, intens. În realitate, e o combinație de sală de forță prost gândită și simulator de demolat sufrageria. Drag x Drive e dovada clară că uneori inovația poate fi o insultă. Jocul ăsta e ca o clătită scăpată pe jos: la început miroase a ceva bun, dar când o ridici, e plină de praf și de păr de pisică.
Marketingul: un joc „recompensatoriu și fizic”
Oficial, Drag x Drive e prezentat drept un joc unde nu te mai relaxezi pe canapea, ci transpiri ca la aerobic. „Dacă nu ești fan al motion controls, nu vei gusta Drag x Drive. Dar dacă vrei ceva diferit, care să te răsplătească atunci când înveți să-ți manevrezi personajul printr-o schemă de control surprinzător de solicitantă, atunci e pentru tine.”
Sună frumos, nu? O retorică de tip „joc de nișă, dar inovator”. Problema e că, în realitate, „solicitant” se traduce prin enervant, iar „recompensatoriu” prin dureros. Oficial, jocul e lăudat pentru fizicalitate, haptic feedback și satisfacția pe care o simți când „te obișnuiești cu controlul”. Realitatea e că Drag x Drive e doar Ring Fit Adventure pentru masochiști: transpiri, te enervezi, te dor brațele și în loc să-ți îmbunătățești condiția fizică, îți distrugi Joy-Con-urile și nervii. Dar mai ales canapeaua sau covorul. Dacă Wii Sports te făcea să te simți ca la bowling sau la tenis, Drag x Drive te face să te simți ca un nebun care dă cu bâte prin sufragerie. Covorul devine sac de box, canapeaua devine adversar imaginar, iar tu ești personajul principal dintr-un episod de Jackass: Nintendo Edition. Un fel de Insula Iubirii pentru tine și nimeni altcineva.
Cică gameplay
În teorie, Drag x Drive te bagă într-o sală mare, plină de „activități”. În practică, e doar un hangar digital în care te plimbi de colo-colo, cu controlul ăla frustrant, încercând să găsești un motiv să nu închizi consola.
Ai câteva chestii de baschet, arunci mingea, dar de fapt te lupți mai mult cu Joy-Con-ul decât cu coșul. Ai zone de „alergat cu scaunul rulant” – da, literalmente dai de roțile alea, ca un pacient scăpat de la recuperare medicală. Și, pentru ca bătaia de joc să fie completă, dacă vrei să joci ceva mai serios, trebuie să ai Nintendo Online. Dacă nu mai ai abonament, ca mine, rămâi blocat în single-player-ul ăla fad, repetitiv și obositor.
În loc să simți progres sau distracție, simți doar goliciune. Gameplay-ul e atât de sec încât pare făcut special să-ți aducă aminte că Nintendo știe să ia bani pe un serviciu online, dar nu știe să facă un joc bun fără el.
Realitatea: freacă Joy-Con-urile ca disperatul
Primele minute din Drag x Drive sunt un coșmar de coordonare. În loc să controlezi elegant, precis, simți că bați covorul cu un mop stricat. Personajul tău se mișcă haotic, răspunde târziu, iar tu te trezești lovind canapeaua, masa de cafea și orice obiect aflat în raza Joy-Con-urilor.
„Squealing around the court” cum zic review-urile pozitive? Mai degrabă squealing de nervi, că nu-ți iese nicio mișcare fluidă. În loc de adrenalină, ai parte de transpirație și frustrări.
Controller-ul devine un mouse obosit, un șobolan mort cu haptic feedback. „Click-click”-ul nu e satisfăcător, e doar un reminder constant că îți nenorocești hardware-ul pentru o experiență care n-are sens. Dacă Nintendo a vrut să-și asigure vânzări masive de Joy-Cons de schimb, atunci Drag x Drive e o strategie de business genială.
Joy-Con-ul ca mouse second hand
Ideea de a transforma Joy-Con-ul într-un soi de mouse fizic e cel mai prost experiment al Nintendo din ultimii ani. Haptic feedback-ul? Da, îl simți: click-click enervant, sacadat, care îți amintește constant că hardware-ul e chinuit, nu utilizat. Da, poți să-l faci mouse, dar folosește-l pe ceva normal, nu pe disperare de plastic ștearsă pe covor.
După o oră, nu devii „pro”. Devii doar un om cu antebrațele dureroase și cu gândul serios că Nintendo a scos asta ca să-ți strice Joy-Cons-urile înainte să expire garanția.
Da, Drag x Drive are fizicalitate. Dar fizicalitatea lui e un accident, nu o intenție. E ca și cum te-ai apuca să dai cu ciocanul în perete și cineva ar zice „uite ce exercițiu bun pentru tricepși”. Sigur că îți obosește brațele. Sigur că te simți extenuat după câteva ore. Dar asta nu înseamnă că e fun. Înseamnă că jocul e proiectat prost și te forțează să compensezi cu mușchii pentru ceea ce ar fi trebuit să rezolve un control decent.
Drag x Drive nu e inovator, e doar altă încercare disperată de a îngropa jucabilitatea sub gimmick-uri. Îți promite reward, dar îți oferă doar durere de brațe și mobilă distrusă. Îți promite experiență unică, dar de fapt e un simulator de „cum să faci oamenii să urască motion controls și mai tare decât o făceau deja”.
Dacă Wii Sports era despre plăcerea de a mișca mâna și a simți imediat răspunsul pe ecran, Drag x Drive e fratele cu nevoi speciale: cade de pe scări, își rupe controlul și te obligă să cari cadavrul prin sufragerie. În loc de satisfacție, primești o meditație filozofică: „De ce dracu’ joc asta în loc să-mi văd de viață?”.
Sincer, nu prea e joc
Drag x Drive nu e joc. E un test psihologic, un simulator de frustrare, un fitness prostesc pentru oameni care n-au făcut niciodată sală și cred că Joy-Con-ul e haltera. Îți promite că te face „pro”, dar în realitate te face doar să-ți urăști consola, să-ți blestemi covorul și să-ți înjuri vecinii că aud cum trântești mobila. Huoooo!
Drag X Drive este disponibil din 14 august pe Nintendo Switch 2.
- Gen: Sport, Sci-Fi
- Lansare: 14 august 2025
- Studio: Nintendo
- Distribuitor: Nintendo
- Platforme: Nintendo Switch 2
- Clasificare: E – Everyone
- Sistem de testare: Nintendo Switch 2
- Sinopsis: “Drag x Drive este un joc video de sport dezvoltat și publicat de Nintendo pentru Nintendo Switch 2. Jocul seamănă cu baschetul în scaun cu rotile și îi pune pe jucători să concureze în meciuri 3v3.”
