Fraților, nu știu ce naiba se întâmplă vara asta, zici că i-a pălit pe toți soarele în moalele capului, de la Munții Pădurea Neagră și până la Marea Neagră, de unde izvorăște Dunărea și până la revărsare, la noi. Orice joc nou, din vara asta, primește papacioacă gratuită, oameni care stau nici măcar 2 ore și bagă injurii la greu. Așa e și cu MARVEL Tōkon, șampion, dau ăștia în varianta de PC în el de zici că nu e adevărat, iar acum a venit un patch de 10 Gb, care rezolvă cam tot. Eu n-am avut problema asta, că l-am jucat pe PS5 Pro.
Am crescut cu jocurile de fighting, pentru mine, genul ăsta nu înseamnă doar încă un multiplayer în care doi oameni își împart pumni pe ecran, ci face parte din memoria copilăriei, din perioada în care o fisă băgată într-un arcade putea să însemne câteva minute de fericire absolută, iar Street Fighter II jucat la 10 ani era suficient ca să mă facă să înțeleg că există jocuri în care nu trebuie să salvezi lumea, să aduni obiecte sau să urmărești o poveste complicată: trebuie doar să fii mai bun decât omul din fața ta. Tocmai de aceea am intrat în MARVEL Tōkon: Fighting Souls cu foarte multă curiozitate, pentru că un fighting game Marvel făcut de Arc System Works, cu un sistem de tag-team construit în jurul unor personaje pe care le știm de zeci de ani, avea toate ingredientele pentru ceva special. Cu Dhalsim jucam, să știți, la Street Fighter 2, apoi cu Sagat, când a apărut Street Fighter II The World Warrior, parcă, sper să nu greșesc. Și nu o comit cu astea, că jucam în disperare, la arcade-machine-urile din restaurantul Parângul, din Craiova, sau la Player, care era în spate, adică dădeam un ocol de câțiva metri. La Player aveam Seibu Cup Soccer, Shinobi și Football Champ în plus.
Ce are special Tōkon Fighting Souls
După ce am testat Closed Beta, am jucat MARVEL Tōkon pe PlayStation 5 Pro și, spre deosebire de experiențele descrise în numeroasele review-uri negative apărute la lansare, eu nu am întâmpinat nicio problemă de performanță. Jocul s-a mișcat impecabil, arată spectaculos și, din punct de vedere tehnic, experiența mea pe consolă a fost una excelentă. Nu am avut crash-uri, sacadări sau probleme care să-mi strice experiența. Problema mea a fost alta: online-ul pur și simplu nu prea a vrut să coopereze.
Într-un fighting game poți simți asta ca pe o durere, însă eu mă bucur enorm de single player, mi s-a cam luat de multiplayer.
Poți să-mi dai cele mai spectaculoase personaje Marvel, cele mai frumoase animații și un sistem de combat excelent, dar dacă vreau să intru online și nu găsesc meciuri sau experiența multiplayer nu este una constantă, o simți ca pe o ușoară dezamăgire, bine, v-am zis, am trecut peste. De altfel, asta e una dintre puținele mele nemulțumiri importante legate de MARVEL Tōkon, pentru că în rest jocul m-a prins din primul moment.
De unde paradoxul lansării?
MARVEL Tōkon a ajuns pe piață într-o stare care a provocat foarte multă frustrare pe PC. Problemele de performanță au fost serioase pentru o parte dintre jucători, iar într-un joc de fighting orice problemă de framerate poate distruge complet experiența online. Dacă ajungi într-un meci în care unul dintre jucători nu poate menține un 60 FPS stabil, rollback-ul poate deveni atât de agresiv încât lupta nu mai are nicio logică. Iar faptul că versiunea de PC nu verifică suficient de bine dacă sistemul pe care rulează jocul este capabil să ofere o experiență stabilă înainte să te arunce în matchmaking a amplificat problema. Acum na, mai sunt și rușii ăia cu internet de 600 de kb pe secundă și dau cu suka blyat, la greu, că au lag și PC-uri neupgradate din 2017.
Eu n-am jucat pe PC, am jucat pe PS5 Pro și, repet, din punct de vedere tehnic, jocul s-a comportat impecabil, iar asta face și mai interesant valul de hate care a lovit jocul, pentru că există o diferență uriașă între problemele unei versiuni și calitatea jocului în sine.
Mai ales că, între timp, a venit și patch-ul masiv de aproximativ 10 GB din 10 august, care a rezolvat problemele importante de performanță. Asta nu șterge faptul că jocul a fost lansat într-o stare problematică și nici nu invalidează review-urile celor care au avut probleme, dar înseamnă că verdictul asupra jocului trebuie reevaluat. Adică, geanga, nu fi din ăla cu șorici, treci acolo și spune sincer: Da, tati, m-am înșelat, acum nu se mai beli butonul, acum merge ca uns. Acum, dacă te calmezi, te liniștești, lași toate scandalurile deoparte, vei ajunge la concluzia mea, că ai în fața ta un fighting game al naibii de bun.
un fighting game al naibii de bun
Ce mi-a plăcut în MARVEL Tōkon este campania, sunt 5 povești, cu câte 10 capitole, iar pe lângă scenele cinematice sunt absolut minunate discuțiile care curg în stil de carte de benzi desenate. MINUNAT! Într-un gen care uneori pare preocupat să-ți explice de ce trebuie să fii profesionist înainte să te lase să te bucuri de un meci, faptul că poți intra în joc, poți învăța personajele și poți începe să construiești combinații din ce în ce mai spectaculoase este un mare avantaj.
Sistemul de tag-team este, pentru mine, vedeta absolută, nu vine ca un artificiu pus acolo pentru spectacol, ci schimbă modul în care privești fiecare confruntare. Alegerea personajelor, momentul schimbării, combinațiile dintre ele și felul în care îți construiești ofensiva dau meciurilor o dinamică extraordinară. Ai senzația că fiecare luptă este un mic spectacol Marvel, dar în același timp există suficientă profunzime pentru ca, după primele ore, să începi să înțelegi cât de mult mai ai de învățat.
Mie fix asta îmi place la jocurile bune de fighting: la început te distrezi, după câteva ore începi să înțelegi mecanicile, iar după zeci de ore realizezi că abia ai zgâriat suprafața.
Arc System Works știe să pună butucul în mișcare
Jocul arată superb pe PS5 Pro, să nu mă înjure ăia de pe PC, se mișcă fantastic și are o identitate vizuală foarte puternică. Personajele Marvel nu vin ca niște skin-uri puse peste un sistem de combat generic, toți au personalitate, vocile seamănă enorm cu cele din filmele Marvel, iar întregul joc are acel aer de spectacol exagerat, colorat și aproape comic-book pe care îl aștepți de la Marvel, dar filtrat prin stilul inconfundabil al studioului.
Sunt și lucruri care mă enervează. Interfața putea fi mai clară, tutorialele sunt uneori prea insistente și, paradoxal, reușesc să explice o grămadă de lucruri în timp ce anumite mecanici importante rămân mai puțin evidente. Implementarea PSN pe PC pare, de asemenea, mult mai greoaie decât ar trebui să fie în 2026, iar prețul poate fi discutat, 70 de euro, dar cu siguranță se va ieftini, veți vedea. Jocul în sine este excelent și cred că aici am ajuns să avem o problemă în industria jocurilor: am început să confundăm tot mai des lansarea cu produsul. Dacă un joc are probleme în primele zile, verdictul este instantaneu. Apar recenziile care bombardează, clipurile cu bug-uri, scandalurile de pe social media și verdictul colectiv: „dezastru”. Uneori, jocul se repară după câteva zile sau săptămâni, dar eticheta rămâne. Amintiți-vă că unii îi dădeau 5 și 6 lui Crimson Desert, iar azi, la un an, jocul e capodoperă. Să nu mai amintesc de Cyberpunk 2077. Așa că e bine să judecăm MARVEL Tōkon după ceea ce îți oferă atunci când îl joci.
Acum merge online-ul
Acum, la câteva zile de când am încercat jocul, văd că online-ul funcționează pe PS. Dacă ai un tovarăș pe care-l alinți cu “c…e“, cu care să-l joci local, lucrurile se schimbă radical. Acolo dispar toate discuțiile despre matchmaking și conexiuni și rămâne esența unui fighting game: 2 oameni, câteva personaje Marvel și satisfacția absolută când îți iese combinația pe care ai încercat-o de zece ori.
Am jucat fighting games de când eram copil, am stat în arcade, am urmărit genul evoluând și am văzut suficiente jocuri excelente și suficiente dezamăgiri încât să recunosc destul de repede când un fighting game are ceva special. MARVEL Tōkon are acel quelque chose, cum învățam la franceză. E rapid, spectaculos, accesibil, dar suficient de profund încât să te țină acolo, plus poveștile. Sistemul de tag-team este excelent, personajele sunt superbe, iar senzația de a controla aceste personaje într-o bătaie Marvel construită cu stilul Arc System Works este exact motivul pentru care jocurile video pot fi atât de distractive.
Bine, nu a avut o lansare perfectă, departe de asta, dar să spui că MARVEL Tōkon este un joc slab doar pentru că lansarea a fost problematică înseamnă să ratezi tocmai partea cea mai importantă.
Când intri într-un meci și vezi personajele schimbându-se, loviturile curgând una după alta, combinațiile construindu-se și tot ecranul transformându-se într-un spectacol Marvel, îți dai seama de ceva foarte simplu: Marvel Tōkon: Fighting Souls este unul dintre cele mai distractive fighting games apărute în ultimii ani. Acum pe bune, mi-ar părea rău, să nu zic “f…ing bad”, ca un joc atât de bun să fie îngropat de păcatele lansării sale.
Marvel Tōkon: Fighting Souls a fost lansat din 6 august 2026 pe PC și PlayStation 5.
- Gen: Brawler, Fighting
- Lansare: 6 august 2026
- Studio: PlayStation Studios, Arc System Works, Marvel Games
- Distribuitor: PlayStation
- Platforme: PC, PlayStation 5
- Clasificare: 16+
- Sistem de testare: PS5 Pro
- Sinopsis: “PlayStation Studios, Arc System Works și Marvel Games s-au alăturat forțelor pentru a realiza cel mai recent joc de lupte în echipă, MARVEL Tōkon: Fighting Souls! Experimentează Universul Marvel ca niciodată, cu personaje și arene reinterpretate, o coloană sonoră care-ți accelerează bătăile inimii, mecanicii de joc intuitive și o imagine de speriat ce te va ține cu sufletul la gură.”
