Nu știu voi cum sunteți, dar eu țin minte că după Revoluție, mai exact în 1990-1991, mergeam la cercul de informatică de la Palatul Copiilor, și pe lângă micuțele progrămele pe care le făceam în BASIC, ne jucam toată ziua. Era un singur PC, în rest plin de HC-uri și CIP-uri, clone de ZX Spectrum.
Pe PC se jucau 4 jocuri: Prince of Persia, Supaplex, Sokoban și Metal Mutant. Însă Prince of Persia era deliciul tribunei. Ne strângeam câte 10-11 inși și jucam câte o viață. Era un fenomen, un platformer clasic, apărut în 1989, foarte întortocheat, un castel labirint, iar cel mai greu era când trebuia să nimerești combinațiile de poțiuni, pentru că de cele mai multe ori îți crăpa stomacul și erai mort. Sunt 35 de ani de la fenomenul Prince of Persia.
35 de ani de la fenomenul Prince of Persia
Labirintul se întoarce, edulcorat și surprinzător de bun
Ubisoft a mers mai departe cu seria, a dezvoltat-o, doar când mă gândesc la Sands of Time sau Warrior Within, Doamne, ce jocuri, însă a revenit la forma clasică, de platformer 2D, la nivelul graficii de astăzi și a ieșit un joc excelent, de 4 stele.
Am început jocul pe PC și m-a minunat că n-am întâlnit niciun bug și sunt aproape de final, iar grafica este excepțională. Acțiunea se întâmplă în Imperiul Persan, la mulți ani după Xerxes I și Darius I, însă amintiți în joc, pe Muntele Qaf, care reprezintă vârful legendar al mitologiei din Orientul Mijlociu, perșilor nu le place să le spui arabi, apropo. Vei întâlni creaturi din mitologia orientală, bucăți de castel distruse, pe care le reconstruiești cu puteri supranaturale, personaje care n-au îmbătrânit deloc în sute sau mii de ani și un nou labirint dificil, te vei simți într-un metroidvania cu Prințul Persiei, Sargon. De fapt, dacă ai crescut cu primele Prince of Persia, foarte multe elemente îți vor aminti de platformer-ul din 1989. Acolo, pe lângă soldați scheleți, mai cafteai câte un sultan, iar la final te băteai cu Marele Vizir. Cu anii, personajul a învățat să controleze timpul, să învețe lumea 3D și să se folosească de ea în jocuri. Îmi place la nebunie faptul că Ubisoft s-a întors la perspectiva originală, preluând elementele din îndrăgitele Sands of Time, Warrior Within sau The Forgotten Sand. Chiar și povestea animată, Prrince of Persia, a fost excepțională. Iar lumea de labirint e prezentă la tot pasul în The Lost Crown.
Poveste de 1001 de nopți
În The Lost Crown intri în pielea lui Sargon, un tânăr luptător al armatei persane, și călătorești spre Muntele Qaf, pentru a-l salva pe prințul Ghassan și să-i dobori și pe răpitorii lui. Prințul este forțat să abdice, iar tu pornești o cursă infernală, la propriu, în a-l aduce înapoi. Sargon sare peste gropi cu otravă, cu țepe foarte ascuțite, din perete în perete, printre zidurile strâmte care duc spre vârful muntelui Qaf. Iar asta nu este tot, pentru că vei căpăta skill-uri importante odată cu avansarea în povestea principală, pentru a trece peste locuri imposibile, la prima vedere, apoi vei întâlni creaturi legendare ale mitologiei din Orientul Mijlociu, personaje care-ți vor upgrada armele la schimb cu alte favoruri. Și așa apar și misiunile secundare, foarte-foarte bine făcute. Vei descoperi și locuri de teleportare, pe care le reconstruiești, grație unei puteri oferite de un luptător legendar. Și uite așa, combinând puterile, adunând tot feluri de amulete pe lănțișorul tău, din acrobație în acrobație, vei descoperi noi locuri superbe în drumul tău spre vârful muntelui Qaf.
Numai la Metroidvania vă stă capul…
Putem spune că ideea asta de Metroidvania e excelent transpusă și-n The Lost Crown, în sensul că tot vei reveni și te vei tot întoarce în zone inaccesibile mai devreme în joc, tocmai pentru că acum ai căpătat noi skill-uri, ești mai puternic, poți doborî niște adversari foarte puternici sau să descoperi comori și secrete. Stilul ăsta a prins de minune în zeci și zeci de jocuri și nu se mai satură nimeni de Metroidvania Style.
Acum, sincer, e greu?
The Lost Crown este un joc care te pune la încercare, îți testează răbdarea, pentru că sunt puzzle-uri unde îți pui mintea la contribuție, locuri unde o vei lua de câteva ori de la capăt, plus că-ți vei dezvolta scutul de protecție împotriva unor adversari. Vei vedea că inamicii de tip boss au un tipar al loviturilor, nu la nivelul Dark Souls, însă dacă ai crescut dificultatea, vei simți că ești în Blasphemous sau Hollow Knight. Îți vei dezvolta și reflexele, cum să sari de pe un zid pe altul, să teleportezi, să și tragi în timpul saltului, să ții minte ce zid urmează, așa că poate deveni frustrant. Știu, uneori ne așteptăm ca jocurile astea să îți ofere plăcerea clasică, să dai în adversari, să te bucuri de grafica minunată, pentru că este excepțional desenat, doar că e, totuși, Metroidvania, că numai la asta ne stă capul. Aia e, la muncă, jucători, la muncă!
Și dacă te enervează un loc, atunci poți explora lejer și alte locuri, ai hartă la îndemână, poți cumpăra de la un personaj misterios, plus upgrade-uri, care te ajută enorm pe toată harta. De asemenea, o combinație de amulete, combinate cu skill-urile din luptă, îți pot crea un personaj Sargon imbatabil, iar aici merită Ubisoft notă mare. Așa îi poți bate și pe enervanții ăia de-și zic boss, ca-n limbajul corporatistului bombardier. Schimbi între amulete, te duci peste el și-l pui la pământ.
merită Ubisoft notă mare
În loc de joacă până la final…
Prince of Persia: The Lost Crown nu este nici sequel, nici prequel, n-are nicio legătură cu poveștile din vechile jocuri, este o călătorie nouă, într-o lume apropiată de mitologia orientală, probabil ideea din God of War i-a copleșit pe toți, și este un pas important că Ubisoft n-a abandonat franciza asta, ba chiar o poate dezvolta.
Nu este nici imitație de ceea ce am spus mai sus, Dead Cells, Blasphemous, Hollow Knight sau Metroid Dread, pe care nici acum nu l-am terminat, mă refer la ultimul titlu, dar este un Prince of Persia nou-nouț, după o absență de 13 ani, și arată impecabil. Este bun, este solid, te ține multe ore în el și e ca-ntr-un hotel de 4 stele. La 5 stele e cu Burj Dubai, Khalifa, din astea, nu Mia, perverșilor! Primește un 9 cu felicitări! Iar dacă anul a început atât de bine cu Prince of Persia, să tot fim răsfățați cu titluri excelente!
Prince of Persia: The Lost Crown va fi disponibil din 15 ianuarie pe Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox One, Xbox Series X|S și Windows PC.
- Gen: Action, Adventure, Platformer
- Lansare: 15.01.2024
- Studio: Ubisoft
- Distribuitor: CD Media
- Platforme: Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox One, Xbox Series X|S și Windows PC
- Clasificare: 16+
- Sistem de Testare: PC, CPU: Ryzen 5900x/ GPU: Nvidia GeForce RTX/ 3080/ RAM: 32GB/ TV/Monitor: Samsung LC34G55T
- Sinopsis:
Intră într-un joc platformer de acțiune-aventură elegant și palpitant, plasat într-o lume mitologică persană, în care poți manipula granițele timpului și spațiului.
Eliberează-ți războinicul interior!
Folosește-ți puterile timpului, abilitățile de luptă și platforme pentru a efectua combo-uri mortale și pentru a învinge inamicii și creaturi mitologice corupte de timp. Achiziționați și echipați noi Amulete la comercianți pentru a juca așa cum doriți.
Pierde-te în prodigiosul Munte Qaf!
Descoperiți o lume blestemată de inspirație persană, plină de repere mari.
Explorați o varietate de biomi foarte detaliate, fiecare cu propria identitate, minuni și pericole.
Folosește-ți inteligența pentru a rezolva puzzle-uri, a găsi comori ascunse și a finaliza misiuni pentru a afla mai multe despre acest loc corupt.
Trăiește o aventură epică!
Cufundă-te într-o fantezie mitologică persană printr-o poveste intrigantă și originală.
Intersectează-te cu personaje intrigante pentru a dezvălui mai bine misterele Muntelui Qaf.
Pornește într-o experiență atent concepută!
Bucurați-vă de grafică de înaltă calitate, cinematice captivante și o direcție artistică proaspătă, împreună cu o fluiditate unică a jocului datorită ratei de 60 fps pe toate platformele.
