“Fiind precedat de o tăcere absolută, sunetul este devoalat puternic, iar impactul este total.”

Regizor: John Krasinski

Scenariu: Bryan Woods, Scott Beck și John Krasinski

Gen: Groază, Thriller

Lansare: 13 aprilie

Durata: 1h 30min

Studio: Paramount Pictures

Distribuitor: Ro Image

Clasificare: N.15

Actori:

Emily Blunt … Evelyn Abbott

John Krasinski … Lee Abbott

Millicent Simmonds … Regan Abbott

Sinopsis:

Dacă nu te pot auzi, nu te pot vâna.

Recenzie:

Unul dintre cele mai recognoscibile momente în filmele de groază este atunci când urmează o tăcere peste care se pune o melodie (știți voi de care) și care te pregătește pentru următoarea scenă în care cineva moare/apare elementul definitoriu al filmului. Însă în A Quiet Place, tăcerea este absolută și elementul definitoriu care te parcurge pe tot filmul. De altfel, și audiența din sala de cinema a fost captată de această tăcere, atât de tare, încât nu am putut auzi nici măcar sunetul de popcorn sau nachos.

Ceea ce este impresionant la acest film este atenția la detalii. Cu toate că unele au fost scăpate (o să detaliez mai jos), faptul că dialogul se rezumă la maximum 10-15 minute din tot filmul, restul se comunică prin limbajul semnelor și al fricii constante. Povestea se învârte în jurul unei invazii de extratereștri care omoară la auzul oricărui sunet. Știind faptul că oricând poți să fii ținta unei morți nu tocmai plăcute, firul narativ se învârte în jurul unei familii care trăiește sub asediul tăcerii pentru a putea rămâne în viață.

Regizat și jucat de John Krazinski în rolul principal, alături de soția sa (și în viața reală și în film) Emily Blunt, unicitatea filmului stă în felul în care personajele interacționează, prin micile detalii, într-o lume a tăcerii. De altfel, tot filmul stă doar în detalii. De la faptul că merg desculți, pe nisip, la faptul că farfuriile și tacămâurile au fost înlocuite cu frunze și mâini; iar asta cred că a făcut sala să fie atât de atentă la film. În acest film tăcerea nu mai este un punct care să te pregătească pentru un moment care să te sperie, ci este o nuanță a stării constante de frică. Faptul că orice sunet făcut mai tare este întâmpinat instant de o privire atentă și un semn al tăcerii, te introduce, incredibil de ușor, în povestea filmului.

Un actor care iese în evidență este Millicent Simmonds. Cu o deficiență foarte mare de hipoacuzie (este surdă), rolul ei este esențial în film. Detaliile tehnice în momentele în care ea este în prim-plan sunt un supliciu real. De la faptul că îi era interzis accesul într-o cameră deoarece, fiind surdă, putea să trântească ceva și să facă zgomot prea tare, la faptul că îi este refuzată dorința de a merge la vânătoare, Regan este o apariție necesară pentru a înțelege atât ușurința cu care familia ei comunică prin limbajul semnelor, cât și pericolul iminent. Cu toate acestea, au fost detalii care mi s-au părut un pic improbabile și unele care chiar nu au făcut deloc cinste filmului (dar despre care nu pot vorbi pentru că spoiler). Singurul despre care pot vorbi, din păcate, este: de ce ai face un copil în toată harababura asta? Din toate perspectivele pare să fie o alegere cel puțin neinspirată. Pornind de la faptul că are nevoie de atenție continuu, la faptul că poate să plângă oricând și să fie un pericol, numai gândul că ar fi trebuit să apară în film mi s-a părut mai degrabă o încercare nereușită de a insera niște elemente în plus de teamă și nesiguranță, dar complet ireale.

Într-o narațiune unde liniștea este fundamentală, muzica trebuie să fie specială. Și într-adevăr, așa este. O scenă din film care m-a cucerit este cea în care Lee (Krasinski) și Evelyn (Blunt) dansează ascultând muzică la căști. Fiind precedat de o tăcere absolută, sunetul este devoalat puternic, iar impactul este total. Niciodată nu te vei mai asculta Harvest Moon de la Neil Young la fel (dacă o făceai și înainte).

Per total, filmul este reușit. Ținând cont de toate aspectele care-l formează, dar și luând în calcul detaliile care sunt neverosimile, îți recomand să-l vezi la cinema doar pentru atmosfera din sală. Este uimitor cât de bine este făcut astfel încât să capteze orice fel de audiență și să o facă să empatizeze cu realitatea filmului. Acestea fiind spuse, filmul merită nota 8. Ar fi putut mai mult dacă ar fi insistat pe relația cu alți oameni (în afară de familia din prim-plan) ca să poți vedea cum reacționează și persoanele care nu au avut „norocul” de a învăța limbajul semnelor dinainte de a veni extratereștrii să invadeze Pământul.

Bineînțeles, vă invităm însă să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. A Quiet Place/ “Fără zgomot!” rulează la cinema din 13 aprilie și este distribuit în România de Ro Image.

Poster:

Trailer:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here